Mircea Ciobanu (pictor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte persoane cu numele Mircea Ciobanu, vedeți Mircea Ciobanu (dezambiguizare).
Mircea Ciobanu
Mircea Ciobanu.jpg
Mircea Ciobanu (iunie 1986)
Date personale
Nume la naștereMircea Ciobanu Modificați la Wikidata
Născut[2][3] Modificați la Wikidata
București, Republica Populară Română Modificați la Wikidata
Decedat (40 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Geneva, Elveția Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Ciobanu
Maria Dimitriu
Frați și suroriNicolae (Culiță) Ciobanu
Căsătorit cuAda-Michaela Nițescu
CopiiCatinca Smaranda Ciobanu
Cassandra Maria Ciobanu
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
sculptor[*]
eseist[*]
scriitor
filozof Modificați la Wikidata
Limbilimba română
limba franceză
limba engleză
limba italiană  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Națională de Arte București  Modificați la Wikidata
PregătireCorneliu Baba  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor1970 - 1990
Mișcare/curent literarexpresionism, suprarealism  Modificați la Wikidata
Specie literarăroman, eseu, arta figurativă, frescă[1]  Modificați la Wikidata
Opere semnificative1995 - Estetica morții
Semnătură
Mircea Ciobanu - Semnatura.jpg
Prezență online

Mircea Ciobanu (n. ,[2][3] București, Republica Populară Română – d. ,[2][3] Geneva, Elveția) a fost un pictor, sculptor, filozof, eseist și scriitor român.

Încadrare în epocă[modificare | modificare sursă]

În lumea artei românești de după primul deceniu al secolului al XXI-lea, numele lui Mircea Ciobanu a fost destul de puțin cunoscut, el fiind remarcat și apreciat mai mult în Occidentul deceniului al optulea al secolului al XX-lea, în Franța, Elveția, Belgia, în Brazilia și SUA.[4][5] Viața și activitatea sa artistică a atins apogeul în perioada 1981 - 1990, acestea rămânând în România multe decenii învăluite în mister și ca o aducere aminte otrăvită sau extatică. Ca model al succesului în artele plastice, pictorul român a fost considerat ca un precursor al lui Adrian Ghenie, cel care a devenit faimos pentru cota financiară a operei sale.[5] În opinia criticului Ioan Adam, Mircea Ciobanu a aprins imaginația consumatorilor de artă din Europa și SUA printr-un spirit profund atașat misterelor metafizice care conduc umanitatea, precum și prin strălucitoarea și efemera glorie care a marcat cariera sa artistică.[4]

În mod pragmatic, Mircea Ciobanu a contrazis legenda nenorocului românesc și a neputinței românului de a se afirma în lumea occidentală, el fiind unul dintre prea puținii români care au reușit acolo unde cei mai mulți au înregistrat eșecuri.[5] Având o prodigioasă activitate artistică, el și-a expus opera la Bruxelles, Geneva, la Paris în galeriile Katiei Granoff (cea care l-a descoperit pe Marc Chagall) din apropierea celebrului Palat Élysée și la Château de Antiquaires din Allaman pe unde au trecut George Sand și Franz Liszt.[4] De asemenea, artistul a avut o prestigioasă expoziție la Muzeul de Artă din São Paulo unde, cu ocazia vernisajului, au fost scoase de pe simezele Sălii Chateaubriand lucrările marilor maeștri pentru a se expune pânzele unui „bărbos cu ochi de foc" venit din Estul Europei.[5] Un plus de notorietate și consacrare a fost adus prin expoziția organizată la Rockefeller Collection din New York.[4][5]

Cei care au comentat și au analizat critic opera pe care a lăsat-o posterității, l-au considerat ca fiind un geniu, alții ca un „poseur", un talent „din popor".[6] De aceea, chiar Mircea Ciobanu dacă ar mai fi trăit să-i audă pe contestatarii săi, nu s-ar fi mirat. În acest sens se relevă o afirmație a artistului pe care a dat-o într-un interviu din luna februarie 1984, precum că „...la mine, în România eram un artist important, un personaj care declanșa iubiri totale și uri atroce".[6]

... în România[modificare | modificare sursă]

Mircea Ciobanu s-a manifestat artistic în cel de al șaptelea deceniu al secolului al XX-lea, în Bucureștiul României aflate în plin regim comunist. Fiind într-o perioadă în care societatea de consum a fost admisă de conducerea Partidului Comunist Român, ieșirea picturii artistului din cadrul modelelor prolecultiste ale realismului socialist promovat în artele plastice, a însemnat pentru Mircea Ciobanu un nou limbaj spre transcendență ca interogație spirituală, fapt ce a dus la un mesaj care a fost bine receptat de către publicul amator de artă. Cum regimul comunist a căutat încă din a doua jumătate a anilor '60 legitimizarea sa în fața Occidentului, el a dat mai multe libertăți nu doar în ce privește consumul. Astfel, pe lângă faptul că se primenise comerțul cu bunuri alimentare, capitala României strălucea de curățenie. Deschiderea culturală, ale cărei dimensiuni era de neimaginat două decenii mai târziu, era demnă de luat în seamă. Este de remarcat că activitatea publicistică era una remarcabilă, pentru că au apărut de sub lumina tiparului încă din anul 1967 două volume intitulate Teatrul american contemporan cu piese de Robert Sherwood, Eugene O'Neill, Edward Albee, Tennessee Williams, etc., în 1968 s-a publicat Teatrul englez contemporan, au urmat dramele lui Eugen Ionescu, ș.a.m.d. Tirajele erau de 12.000 - 22.000 de exmplare și prin teatrele bucureștene erau puse în scenă Moartea unui comis voiajor, Un tramvai numit dorință, Rinocerii, Priveste înapoi cu mânie, Scaunele, etc.

Într-un climat de libertate relativă, intelectualii începuseră să scrie, să vorbească despre fenomenologia lui Husserl, despre existențialismul lui Heidegger, Jaspers și Sartre, iar umanismul creștin promovat de Teilhard de Chardin isca și el dispute. Climatul în care s-a format Mircea Ciobanu, în tinerețea sa adolescentină, a fost unul de bun augur și prin prisma familiei care i-a pus la dispoziție o bibliotecă din care nu lipseau scrierile lui Shakespeare, Dante, Cervantes, Dostoievski, Goethe și nelipsita Biblie.

... în Europa[modificare | modificare sursă]

După ce a părăsit România la începutul anilor '80, tablourile pictorului român figurau în prestigiosul catalog franțuzesc la niște cote amețitoare pentru acele timpuri.[7] În Elveția se vânduseră la prețuri de peste 36.000 de franci elvețieni bucata. Tânărul cu profil eminescian ajunsese la o recunoaștere internațională cu multe eforturi. S-a dovedit în final că prestigiul dobândit a fost și foarte scump plătit.[7]

Plecat din România, parcursul lui Mircea Ciobanu către o lume nouă, necunoscută celor care veneau în Occident din Estul Europei, a fost unul sinuos pe drumurile ce păreau pavate de bune intenții.[7] Astfel, a întâlnit în calea sa mari negustori de artă, mari escroci, unii mai mici, falși Mecena și prieteni, avocați veroși și lacomi, "vânzători de săpun", fel și fel de imigranți, mafioți, profesori, femei fatale, doctori, masoni, ziariști, oameni de radio și televiziune, critici de artă și mulți fripturiști și profitori din toate categoriile umane.[8] Însă, a avut parte și de oameni care prin atitudinea lor au adus scurte momente de liniște în viața tumultoasă pe care a trăit-o în acel deceniu al apogeului său artistic. Așa cum reiese din romanul de memorii Aurul alchimistului scris postmortem de soția sa, opera artistului a fost transformată în cecuri în alb de afaceriști dornici de îmbogățire rapidă.[8] Această forfotă generală, generată de niște legături perfide create între "curtea lui de admiratori" și artist, a schimbat un traseu pe care și-l dorea liniștit, într-unul periculos și zgomotos și care, în final, a devenit unul fatal.[8]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Familia / Studii[modificare | modificare sursă]

Mircea Ciobanu s-a născut la București în data de 15 aprilie 1950 în familia avocatului Nicolae Ciobanu și a Mariei, născută Dimitriu, de profesie medic.[9] Mircea a mai avut un frate, Nicolae, în familie zis Culiță, născut în anul 1947, care a urmat ca și mama sa o carieră în medicină. Copii au primit o educație aleasă, viitorul pictor primind inclusiv lecții de echitație și de pian. Vorbea fluent limba franceză și engleză, cunoștea și italiana, și avea o cultură impresionantă însușită și din vasta bibliotecă care capitona efectiv pereții casei părintești.[10] Nicolae fiul, a emigrat în SUA în 1978 unde a profesat ca medic. El a fost urmat acolo de părinții lui după doi ani.[11]

Pe artist l-au interesat de timpuriu teologia, filozofia și teozofia lui Lev Shestov, Rudolf Steiner și Nikolai Berdiaev, însă discipolul lui Corneliu Baba și-a găsit și alți mentori.[12] Astfel, actrița și dramaturgul Sorana Țopa, iubita lui Emil Cioran și Mircea Eliade și mai apoi a lui Marin Preda care a amintit-o în Intrusul, i-a vorbit despre indianul Jiddu Krishnamurti și despre un Eden care era populat cu înțelepți și inițiați. De altfel, Mircea Ciobanu i-a și destăinuit ziaristului elvețian Cristophe Gallaz faptul că Sorana era o „... bătrână doamnă, prietena antropozofilor și admiratoarea indianului Krishnamurti".[12] Al doilea mentor a fost Petre Țuțea, acel "geniu al oralității" așa cum l-a caracterizat Emil Cioran, care era și el curtat de comuniști nepietrificați încă de dogmatism, pentru o iluzorie revenire la vatră. Pictorul român a fost adesea vizitat de Țuțea la atelier unde aveau discuții interminabile pe varii-teme "mistico-creștine", religioase sau filozofice.[12] Mircea Ciobanu a și menționat că înțeleptul Theodosie din „Estetica morții” ar fi întrupat de însuși Petre Țuțea. Din această întâlnire a vieții lui cu Ultimul Socrate rezultă și tentația artistului pentru un discurs care, așa cum a spus André Maurois, „... amețindu-se pe sine și amețindu-i și pe alții cu vinul propriei retorici”, l-a făcut pe Ciobanu să nu accepte canoanele comunismului.[12]

Datorită formației intelectuale a părinților, Mircea a făcut liceul la Colegiul Sfântul Sava în perioada 1957 - 1969. Dovada trecerii prin această instituție de învățământ este prezența numelui lui pe placa omagială din holul mare al liceului bucureștean, pe care sunt înscrise numele absolvenților care au devenit ulterior personalități de marcă ale României în cele mai diverse domenii.[9]

După obținerea diplomei de bacalaureat în 1969, Mircea Ciobanu s-a înscris în același an la Academia de Arte Frumoase din București la clasa pictorului Corneliu Baba,[9] cu toate că familia și cunoscuții săi credeau că va urma Arhitectura.[10] A absolvit-o în anul 1973 cu diploma de Pictură, Grafică, Desen, Anatomie artistică și Istoria Artelor.

Încă din anul întâi de academie, artistul a publicat desene-caricaturi ale personalităților culturale din Bucureștiul acelui timp în paginile revistelor Contemporanul și Luceafărul. În perioada studenției s-a manifestat pe tărâmul dramaturgiei și a scris piesa de teatru intitulată „Când bat clopotele tandre”. Împreună cu Carol Malinovski, student la litere, este coautor al piesei de teatru „Impresarii”. A scris de asemenea și poezii. Astfel, în anul 1973 a realizat scenografia unui spectacol de poezie inițiatică care s-a desfășurat la Teatrul „C. I. Nottara" din București,[9] iar în 1976 a făcut scenografia pentru o piesă de teatru care a fost pusă în scenă la Botoșani.[13]

Cu ocazia Festivalului concurs „George Enescu" din anul 1970, aflat la cea de a cincea ediție, a publicat în revista Contemporanul portretele în tuș ale participanților. În perioada 1973 - 1980 a urmat studii particulare de teologie și filozofie.[9] Artistul a obținut în anul 1973 o bursă pentru doi ani din partea Departamentului Cultural al Primăriei Municipiului București, prin care i s-a pus la dispoziție un atelier din proximitatea Muzeului „Theodor Aman", fapt care i-a facilitat participarea la mai multe manifestări expoziționale din București și din România.[13]

Anul 1976 a reprezentat momentul în care a început să scrie romanul-parabolă întitulat „Estetica morții”, iar în 1977 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. După o scurtă deplasare în Franța anului 1978, a realizat decoruri pentru teatrele din București și din România. În 1979 a avut ultima expoziție la București la Galeria „Galeria „Căminul Artei" care aparținea Uniunii Artiștilor Plastici.[14]

În anul 1971 s-a căsătorit cu Ada-Michaela Nițescu, studentă la Facultatea de filologie a Universității din București.[9] Cu Michaela a avut două fiice, Catinca Smaranda Ciobanu născută la București la 5 iunie 1976 și Cassandra Maria Ciobanu născută în Elveția la 24 septembrie 1983.[13] Cuplul a mai avut un fiu, Codin, născut pe 2 martie 1986 care a decedat la câteva ore după naștere.[15]

Maturitatea artistică[modificare | modificare sursă]

Mircea Ciobanu a părăsit România în anul 1980 pentru Belgia unde a devenit membru al Academiei Regale a Artiștilor Profesioniști și unde a inaugurat prima expoziție personală din străinătate la Galeria „Rene Steens" din Bruxelles.[13] Tot în acest an a scris o nouă variantă a cărții „Estetica morții”.[14] În anul următor s-a stabilit în Elveția la Laussanne și din 1982 a început seria de manifestări expoziționale la Montreux, Geneva, Allaman și a dat primul interviu la Radio Suisse Romande cu ziaristul Georges Glatz pentru emisiunea Le Journal du Dimanche.[14]

Primul album „Ciobanu” a ieșit în anul 1983 de sub tiparul Imprimeriei Charles Léonardi cu textele artistului autoreferențiate.[14] A rescris într-o nouă versiune „Estetica morții” și a realizat două fresce și vitraliile Capelei catolice „Sainte-Claire" din Saint-Sulpice, localitate din apropierea orașului Lausanne, în cantonul Vaud. Inaugurarea proiectului de la Sainte-Suplice a avut loc în luna iunie 1983. Până la sfârșitul anului a avut cinci expoziții de pictură la Berna, Plan-Cerisier din proximitatea orașului Martigny, Geneva, Basel și Allaman. În acest an început să experimenteze tehnica de aplicare a foițelor de aur pe pânză. Acum a aderat la francmasonerie, în loja Horatio Nelson a Marelui Orient Italian.[14]

Galeria Katiei Granoff de pe 13 Quai de Conti, Paris.

Anul de grație al lui Mircea Ciobanu a fost 1984, pentru că a cucerit Parisul cu cele două expoziții personale pe care le-a avut în cele două galerii ale Katiei Granoff, o reputată promotoare în domeniul artei.[14] Cu această ocazie a realizat cel de al doilea album Ciobanu și a înregistrat împreună cu Patrick Ferla un lung interviu inspirat din celebrul Chestionar al lui Marcel Proust.[16] Dialogul dintre cei doi a constituit structura pe care s-a bazat volumul Ciobanu dit. În domeniul gravurii a realizat cele cincizeci de plăci care au purtat titlul de Ciclul celor 33 de Revelații.[16] A mai făcut zece casete mari din piele cu coperți placate cu argint masiv, modelate după o matriță din lemn sculptată. Asemenea unei evanghelii ortodoxe, aceasta era decupată la mijloc lăsând loc pentru o pictură centrală. Fiecare casetă conținea treizeci și trei de gravuri aranjate într-o anume ordine decisă de către artist.[16] După succesul înregistrat în galeriile Granoff, Mircea Ciobanu a fost invitat sa deschidă o expoziție la Muzeul de Artă Modernă din São Paulo, Brazilia, al cărei vernisaj a avut loc în data de 26 octombrie 1984. Ca urmare, a realizat un catalog-plachetă și un interviu pentru Radio Suisse Romande cu ziaristul elvețian Urs Gfeller pentru emisiunea Le Journal du Dimnache.[16]

Anul 1985 a fost cel al apariției pe piață a volumului Ciobanu dit tipărit la Editura Pierre-Marcel Favre din Lausanne.[15] Tot acest an a fost cel în care pictorul a devenit și sculptor prin realizarea a patruzeci de piese din lemn, din lemn acoperit cu foiță de aur, din lut sau keratină, unele din ele fiind turnate ulterior în bronz. Astfel, el și-a pregătit o nouă expoziție care a avut loc la Centrul Cultural „Georges-Pompidou” din Paris în primăvara anului 1986. Expoziția a fost una în care a prezentat pictură și sculptură de mari dimensiuni, ocazie care l-a determinat să scrie libretul unui spectacol de balet intitulat Ciobanu la răspântia vârstelor, aducând astfel un omagiu balerinei Janine Charrat, artistă care a îndeplinea pe atunci și funcția de director al Secției de balet de la Pompidou. În plus, Mircea Ciobanu a făcut și crochiurile pentru decor. Anul 1985 a reprezentat pentru artistul român și o recunoaștere din partea criticii de artă pariziene prin apariția unui nou album „Mircea Ciobanu” semnat de către reputatul istoric de artă și ziarist francez Gilles Néret.[15]

Devenit familiar în tehnica acoperirii suprafețelor cu foiță de aur, în anul 1986, Mircea Ciobanu a executa macheta unui Spațiu cultural - Templu, acoperită în aur.[15] A făcut piese monumentale din lemn placate cu aur pentru decorațiuni adresate spațiului public. Acest an se remarcă prin participarea artistului la expoziția personală deschisă la Galeria Rockeffeler Collection Inc. din New-York, care a fost vernisată în 15 octombrie.

The Metropolitan Museum of Art
The Great Hall

La New-York a expus picturi monumentale în ulei placate cu foițe de aur, tablouri în ulei, basoreliefuri în mozaic de Murano, desene în tehnici mixte, cu ulei pe hârtie de orez, gravuri și sculpturi în bronz. În domeniul eseisticii a scris la New York un ciclu de eseuri intitulat Academia de inalte Studii de Ipocrizie.[15]

În perioada 1987 - 1988 a mai avut trei expoziții la Martigny (Elveția, 1987), Geneva și Genolier (1988). În 1988 a primit distincția de Doctor Honoris Causa din partea Academiei Europene de Arte din Franța. După mutarea sa împreună cu familia de la Lausanne la Geneva din anul 1989, a mai avut două manifestări expoziționale, una la Geneva (1989) și una la Lausanne (1990). În acest ultim an al vieții a scris o nouă versiune a romanului suprarealist „Estetica morții”, care a rămas nefinalizată.[15]

La începutul lunii ianuarie 1991, artistul a fost diagnosticat la Spitalul universitar cantonal, Hôpitaux universitaires de Genève, cu dublă bronho-pneumonie și fără a suferi ca urmare a vreunei boli incurabile, a decedat în ziua de 9 ianuarie.[15] Medicii au considerat că a murit fără a se putea stabili un diagnostic anume, pentru că toate testele făcute la autopsie au ieșit negative. În opinia soției sale, pictorul a încetat din viață dintr-o eroare medicală deoarece acestuia i s-a introdus un dren în stomac prin cavitatea nazală pentru alimentarea cu lichide, i-au fost administrate somnifere și calmante, și în momentul în care efectul medicamentației a dispărut, la trezire fiind agitat, tubul de plastic folosit la drenare ar fi perforat stomacul, fapt care a determinat pătruderea sucului gastric în plămâni, rezultatul fiind sufocarea sa.

Activitatea expozițională[modificare | modificare sursă]

Opera[modificare | modificare sursă]

Pictură[modificare | modificare sursă]


Sculptură[modificare | modificare sursă]

Filozofie[modificare | modificare sursă]

Eseist și scriitor[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1995 - romanul Estetica morții în limba română, Editura Mașina de scris - ediție postmortem îngrijită de Ada-Mihaela Ciobanu:

In memoriam[modificare | modificare sursă]

  • 1992 — a avut prezență permanentă pe simezele Galeriei de la Corraterie din Geneva;[15]
  • 1993 — Expoziție retrospectivă la Basel sub patronajul ambasadorului român de la Berna;[16][26]
  • 1994 — Expoziție retrospectivă la Palatul Parlamentului. Au fost prezente 82 de tablouri aduse din Elveția din colecția familiei și din alte colecții particulare. Expoziția a fost deschisă în perioada octombrie 1994 - ianuarie 1995;[27]
  • 1994 — a luat ființă Concursul de pictură și desen „Mircea Ciobanu” organizat de „Asociația pentru Promovarea Tradițiilor Colegiului Național Sfântul Sava”;[27]
  • 1995 — a apărut ultima variantă a romanului suprarealist „Estetica morții” la Editura Mașina de scris, București;[27]
  • 1996 — a fost tradus la București în limba franceză romanul „Estetica morții” de Micaela Slăvescu;[27]
  • 1997 — a fost difuzat pe 17 aprilie la TVR, filmul documentar Mircea Ciobanu și Magia albă a imaginii realizat de Televiziunea Română în colaborare cu Ada-Mihaela Ciobanu și Nicolae Ciobanu prin Compania Stem Cell Science Inc., (1h56min). Filmul a fost făcut în două părți și prezintă mărturii occidentale. A beneficiat de documente oferite de Televiziunea elvețiană de limbă franceză. În aceast film, Mircea Ciobanu își prezintă arta sa și vorbește despre procesul motivațional prin care trece pentru a putea să se exprime folosind pensula și culoarea. Întreaga coproducție a beneficiat de regia lui Tudor Mărăscu. De menționat este faptul că Televiziunea Română a primit pentru acest film în anul 1997 Premiul Uniunii Cineaștilor din România;[27]
  • 1997 — romanul „Estetica morții” a fost tradus la Londra în limba engleză de Patricia Georgescu;[27]
  • 1998 — la Londra, prin Editura Minerva Press, s-a publicat „Aesthetic of Death” cu sprijinul lui Nicolae Ciobanu;[28]
  • 1998 — s-au înregistrat pe casete audio un interviu dat de Ada-Michaela Ciobanu ziaristului elvețian Michel Kellenberger de la Télévision Suisse Romande.[27] Interviul are o durată de circa zece ore și a avut ca scop publicarea unei cărți biografice despre artistul Mircea Ciobanu;[28]
  • 2000 — Expoziție retrospectivă la Banca Degroff de la Geneva. Michaela Ciobanu a scris synopsisul unui serial pentru marele ecran sau pentru televiziune;[28]
  • 2002 — s-a realizat primul dosar de presă „Ciobanu” în limba franceză, în colaborare cu agenția de publicitate K&V Communication de la Geneva în scopul construirii site-ului internet www.ciobanu.ch;[28]
  • 2006 — Ada-Michaela Ciobanu a dat un interviu ziaristei Martine Galland pentru emisiunea Journal infime — Carnet des portraits de la Radio Suisse Romande despre viața de cuplu împletită cu legăturile artistice și sociale ale lui Mircea Ciobanu. Acest interviu se întinde pe parcursul a 50 de minute și a fost fragmentat în cinci părți de câte zece minute fiecare. Episioadele au fost difuzate de-a lungul săptămânii 2-6 octombrie;[28]
  • 2007 — a luat ființă Asociația Culturală „Mircea Ciobanu: Memoire d'un artiste” și din data de 15 aprilie site-ul www.ciobanu.ch a devenit operațional;[28]
  • 2007 — a apărut filmul de scurt metraj Mircea Ciobanu - Histoire d'un oeuvre engloutie (16 min). Acest produs media a fost realizat de Michaela Ciobanu în colaborare cu societatea CaplmaGe din Geneva și conține o compilație a filmului făcut în anul 1997 la Televiziune Română la care s-au adăugat alte evenimente ulterioare acelui an;[29]
  • 2014 — s-a publicat la București, la Editura Allfa, cartea de memorii „Aurul alchimistului. Pictorul Ciobanu dincolo de formă și culoare”, scrisă de Ada-Michaela Ciobanu cu prefață scrisă de colecționarul Ioan Popescu;[29]
  • 2014 — La Clubul Muzeului Țăranului Român din București, a avut loc în luna noiembrie o „Seară dedicată lui Mircea Ciobanu" la care au vorbit criticul literar Alex. Ștefănescu și academicianul Răzvan Theodorescu;[29]
  • 2018 — a apărut la București cartea scrisă de Georgeta Adam și Ioan Adam: „Inițieri și iluminații” la Editura Curtea Veche. Lansarea volumului a avut loc în data de 20 iunie 2018 la Librăria Eminescu din București. Au vorbit Constantin Bălăceanu-Stolnici, Ioan Adam și criticul literar Valeriu Râpeanu. Lansarea de carte a fost înregistrată și difuzată pe 11 iulie 2018 la Radio România Cultural în cadrul radio-emisiunii „Amfitrion” realizată de Oana Georgiana Enăchescu și Constantin Cristian Bleotu.[30]

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Communauté et Paroisse catholiques (în franceză) 
  2. ^ a b c d Mircea Ciobanu, SIKART, accesat în  
  3. ^ a b c d Mihai Mircea Ciobanu, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b c d Ioan Adam, Inițieri... pag. 7
  5. ^ a b c d e Ioan Adam, Biografia unui meteor... pag. 24
  6. ^ a b Ioan Adam, Inițieri... pag. 8
  7. ^ a b c Ioan Popescu în prefața Aurul alchimistului... pag. 9
  8. ^ a b c Ioan Popescu în prefața Aurul alchimistului... pag. 10
  9. ^ a b c d e f Ioan Adam, Inițieri... pag. 49
  10. ^ a b Ada-Michaela Ciobanu... pag. 17
  11. ^ Ada-Michaela Ciobanu... pag. 42
  12. ^ a b c d Ioan Adam, Inițieri... pag. 10
  13. ^ a b c d e f g h i j k Ioan Adam, Inițieri... pag. 50
  14. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Ioan Adam, Inițieri... pag. 51
  15. ^ a b c d e f g h Ioan Adam, Inițieri... pag. 53
  16. ^ a b c d e f g h i j k l Ioan Adam, Inițieri... pag. 52
  17. ^ www.sikart.ch: Ciobanu. Bruxelles, Galerie Baron René Steens, 1980.
  18. ^ www.sikart.ch: Ciobanu. Huiles. Montreux, Maison Visinand, 1982.
  19. ^ www.sikart.ch: Ciobanu. Huiles. Genève, Galerie Saint-Léger, 1982.]
  20. ^ www.sikart.ch: Ciobanu. Allaman, Château des antiquaires, 1982.
  21. ^ www.sikart.ch: Ciobanu. New York, The Nelson Rockefeller Collection, Inc., 1986.
  22. ^ www.sikart.ch: Ciobanu. Martigny, Galerie de Rome, 1987.
  23. ^ www.sikart.ch: Mircea Ciobanu. Genève, Les Ambassadeurs S.A., 1987.
  24. ^ www.sikart.ch: Ciobanu. Huiles. Genolier, Au Temps qui Passe, 1988.
  25. ^ www.sikart.ch: Ciobanu. Lausanne, Galerie Valsyra, 1990.
  26. ^ www.sikart.ch: Hommage à Mircea Ciobanu (1950-1991). Basel, Galerie Bodenschatz Bâle, 1993.
  27. ^ a b c d e f g Ioan Adam, Inițieri... pag. 54
  28. ^ a b c d e f Ioan Adam, Inițieri... pag. 55
  29. ^ a b c Ioan Adam, Inițieri... pag. 56
  30. ^ www.ciobanu.ch: Eveniment la Librăria Eminescu - cu înregistrare audio, accesat 24 ianuarie 2020

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Apocalipsa după Ciobanu - prefață de Ioan Adam, pag. 7 - 45;
  • Notă asupra ediției, pag. 45-46;
  • Cronologia vieții artistului - de Ada-Michaela Ciobanu, pag. 49-58;
  • Texte publicate, pag. 59 - 322:
  • Destăinuri;
  • Ciobanu zice;
  • Estetica morții.
  • Poezii, pag. 323 - 328;
  • Texte din manuscrise, pag. 329 - 457:
  • Teatru:
  • Când bat clopotele tandre;
  • Impresarii;
  • Ciobanul la răspântia vârstelor. Balet în cinci tablouri. Libret.;
  • Eseu - Estetica morții, elogiu ipocriziei și slavă minciunii [O posibilă prefață a romanului].

Bibliografie selectivă[modificare | modificare sursă]

Titlurile de la această bibliografie au fost preluate din volumul Inițieri și iluminații, Editura Curtea Veche, București, 2018, pag. 485 - 492.

Analize critice și articole de presă[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Adam: Biografia unui meteor, în Litere, XVII, 3 (192), martie 2016, pag. 24-28.;
  • Flávlo d'Aquino: Os fantasmas luminosos de Mircea Ciobanu, în Manchette, Rio de Janeiro, 1 iunie 1985;
  • Jacques-Henri Addor: Mircea selon Ciobanu, în Le Matin, Lausanne, 15 august 1984;
  • Cristina Angelescu: Galeria „Căminul Artei" Mircea Ciobanu, pictură, în Săptămâna culturală a Capitalei, serie nouă, 415, 17 noiembrie 1978, pag. 6;
  • Galeriile de Artă ale Municipiului București: Mihai Mircea Ciobanu, pictură, în Săptămâna..., 472, 21 decembrie 1979, pag. 6;
  • Corneliu Antim: Retrospectiva Ciobanu, în România liberă, serie nouă, 1425, 30 noiembrie 1994, pag. 2;
  • Grigore Arbore: Mihai Mircea Ciobanu, catalogul expoziției de la Galeriile Municipiului București, decembrie 1979. Articolul a fost publicat în volumul Inițieri și iluminații, pag. 465-466;;
  • Constantin Aronescu: Mihai Mircea Ciobanu, pe culmea picturii și a prozei europene, în Lumea liberă, nr. 439, 1 martie 1997;
  • Ana Balea: Românii nu l-au meritat pe Ciobanu sau Ciobanu nu i-a meritat pe români?, în Cotidianul, VIII, 5(1957), București, 9 ianuarie 1998, pag. 6;
  • Claude Barras:
  • Une sombre histoire de spéculation sur l'art, în Le Journal de Genéve, 26 mai 1992;
  • Réquisitoire modéré du Ministère public, în Le Journal de Genéve, 27 mai 1992;
  • Sol Biderman: Art highlights of 1984, în Latin America Dailv Post, Rio de Janeiro, 30 decembrie 1984;
  • Pierrette Blanc:
  • Un peintre défunt, grand absent devant hi justice lausannoise, L'escroc sur toile, în Le Matin, 26 mai 1992;
  • Dèbâcle artistique, în Le Matin, 27 mai 1992;
  • Investisseur acquitté. Le vide cosmique, în Le Matin, 28 mai 1992, pag 1-2;
  • France Catherine Borrini: Peinture. le «miracle» Ciobanu. Génie clair-obscur, L'Hebdo, 18 octombrie 1984. Articolul a fost tradus în limba română de Ada-Michaela Ciobanu și a fost publicat în volumul Aurul alchimistului, pag. 356-359;
  • Ada-Michaela Ciobanu: Mircea Ciobanu destin de artist, în Buletinul Bisericii Ortodoxe Române din Elveția, 10 martie 1991, Geneva;
  • Ada-Michaela Ciobanu: Couleurs mystiques, broșură distribuită în 24 septembrie 1993 la vernisajul expoziției retrospective organizate la Galeria Bodenschatz sub patronajul ambasadorului României la Berna;
  • Marguette Bouvier:
  • Mircea Ciobanu â Plan-Cerisier, în Le Confédéré-Martigny, 3 mai 1983;
  • Galerie de Rome: Ciobanu. De petits formats qui sont de grands tableaux, în Le Confédéré-Martigny, 27 februarie 1987. Articolul a fost tradus în limba română de Ada-Michaela Ciobanu și a fost publicat în volumul Aurul alchimistului, pag. 365-366;;
  • Kuca Clark: Ciobanu por que? (interviu), în Bitch, São Paulo, octombrie 1984;
  • Cornel Radu Constantinescu:
  • Vocația culorii, în Contemporanul, 51(1728) , 21 decembrie 1979, pag. 11;
  • Topul picturii sau pictură pentru top?, în Adevărul, seria a V-a, 203(762), 25 septembrie 1992, pag. 2;
  • Dan Costescu: In memoriam. Mihai Mircea Ciobanu, în Lumea liberă, 223, 9 ianuarie 1993, pag. 27-28;
  • Giuseppe di Maria: Il rumeno Ciobanu dipinge in Svizzera la fede e il mistero dell'uomo europeo, septembrie 1983. A apărut într-o publicație a francmasoneriei;
  • Nicole Duault: La peinture fait la fâte rive gauche, în France Soir, Paris, 3 martie 1984;
  • Patrick Ferla: Invetrviu la Radio Suisse Romande, august 1984. Interviul a fost tradus în limba română de Ada-Michaela Ciobanu și a fost publicat în volumul Aurul alchimistului, pag. 355;
  • Christophe Gallaz: Connaissez-vous Ciobanu?, în Tribune, 14 februarie 1982. Articolul a fost tradus în limba română de Ada-Michaela Ciobanu și a fost publicat în volumul Aurul alchimistului, pag. 349-350;
  • George Gană: Studenții literatura dramatică, în Teatrul, XIV, 6, iunie 1969, pag. 76-77. Articolul a fost publicat în volumul Inițieri și iluminații, pag. 459-460;
  • Lucian Gheorghiu: Obsedat de „Paradis", în Cotidianul, XVI, serie nouă, 71 (4446), 25, 26 martie 2006, pag. 8;
  • Claude Girardet:
  • Ciobanu, le transfigurateur, în L'Oeil, 328, noiembrie 1982, pag. 72-76;
  • Présentation de l'artiste Mircea Ciobanu..., la Capela catolică Sainte-Claire din Saint-Sulpice (Saint-Sulpice (Vaud)), lângă Lausanne, 1 iunie 1983. (Din arhiva familiei Ciobanu);
  • Daniel Girardet: Le „message frelatr cadeau de Noël d'un critique d'art â un jeune peintre, 3 ianuarie 1984, St-Sulpice. (Din arhiva familiei Ciobanu.);
  • Georges Glatz: Interviu cu Mircea Ciobanu. Radio Suisse Romande, le Journal du Dimanche, 1 august 1982. (Script din arhiva familiei Ciobanu.);
  • Dan Grigorescu: Confirmări și debuturi, în România liberă, XXXVII, 10993, 21 decembrie 1979, pag. 2.;
  • Katia Granoff:
  • Survol de l'oeuvre peinte de Ciobanu, 21 februarie 1984. Articolul a fost tradus în limba română de Ada-Michaela Ciobanu și a fost publicat în volumul Aurul alchimistului, pag. 352-353 și Inițieri și iluminații, pag. 468-469;
  • Cuvânt de deschidere a celor două expoziții simultane Ciobanu la galeriile sale din Paris între 21 februarie și 15 martie 1984, (Din arhiva familiei Ciobanu.);
  • Simona Hodoș: Un destin aparte, consumat în exil. Artistul Mircea Ciobanu si expoziția retrospectivă deschisă la București, în România liberă, serie nouă, 1396, 27 octombrie 1994, pag. 9;
  • Radu Ionescu: Cazul Mircea Ciobanu, în Contemporanul, Ideea europeană, 5 (250), 2 februarie 1995, pag. 11;
  • Vlaicu Ionescu: Mircea Ciobanu et son habitage artistique, New York, decembrie 1991. (7 pagini dactilografiate, aflate în arhiva familiei Ciobanu.);
  • Fralloise Jaunin: Mircea Ciobanu au Château d'Allaman. Un message frelat, în Le Matin Tribune, 22 decembrie 1983;
  • J.C.P.: Ciobanu, un peintre qui titille notre mémoire, în Tribune des Arts. Tribune de Genêve, 6 octombrie 1983;
  • J.-L.R.: Une oeuvre de Mircea Ciobanu remise â la Maison Visinand, Montreux, martie 1982;
  • Jean-Charles Kollros:
  • Montreux: la maison Visinand â la rencontre du Roumain Mircea Ciobanu, în L'Est Vaudois (Journal de Montreux), 2 martie 1982;
  • Une oeuvre de Ciobanu pour la Maison Visinand, în L'Est Vaudois, 18 decembrie 1982;
  • Simona Konradi: Mircea Ciobanu, Estetica morții, în Minerva, Bistrița, VI, 50, septembrie 1995, pag. 11 Articolul a fost publicat în volumul Inițieri și iluminații, pag. 473-475;
  • Jean-Louis Kuffer: Génie ou poudre aux yeux? Ainsi parlait Ciobanu... P. Ferla a ecoute le peintre. Les paroles ressemblent aux toiles, în Le Matin, Lausanne, 10 aprilie 1985;
  • Lassaigne, Jacques, Glatz, Georges, Girardet, Daniel, Ciobanu, în Catalogul expozitiei Ciobanu, Galeria Saint-Uger, Geneva, 6 aprilie 1982-2 mai 1982;
  • Grid Modorcea: Jaful secolului. Opera pictorului Mircea Ciobanu și furtul ei, Editura Sim Art, Craiova, 2012;
  • Colette Muret: Dans le dédale du marché de l'art, în Le Nouveau Cotidien, 26 mai 1992;
  • Corneliu Ostahie:
  • Construcția prin culoare, în Scânteia tineretului, seria II, 9169, 15 noviembrie 1978, pag. 4. Articolul a fost publicat în volumul Inițieri și iluminații, pag. 475-477;
  • Mihai Mircea Ciobanu sau reabilitarea mijloacelor tradiționale, în Scânteia Tineretului, seria II, 9521, 5 ianuarie 1980, pag. 2.
  • Mircea Ciobanu, în Cuvântul românesc, iunie 1994;
  • Mihai Mircea Ciobanu, Estetica morții, în Cuvântul românesc, octombrie 1995. Articolul a fost publicat în volumul Inițieri și iluminații, pag. 459-460;
  • Mircea Ciobanu, în România literară, VIII, 15, 10 aprilie 1975, pag. 18. Articolul a fost publicat în volumul Inițieri și iluminații, pag.460-461;
  • Mihai Mircea Ciobanu (prefață la catalogul expoziției de la „Căminul artei"), noiembrie 1978;
  • Pictorul Mircea Ciobanu, în Literatorul, II, 29 (46), 10 iulie 1992, pag.14. Articolul a fost publicat în volumul Inițieri și iluminații, pag.462-464;
  • Mila Pivo-SM: Exposition à Bâle. L'oeuvre embras de Mircea Ciobanu, în L'Alsace-Strasbourg, 14 septembrie 1993;
  • Sorin Mihai Popa: Ciobanu — regele regilor, în Epoca, 16 mai 1991, pag. 20-23;
  • Constantin Robescu: Omagiu Mircea Ciobanu, în Micro-Magazin, New York, 6 septembrie 1991.
  • Victor Rusu:
  • Estetica morții o carte de excepție, în Lumea liberă, New-York, 2 ianuarie 1997. Articolul a fost publicat în volumul Inițieri și iluminații, pag. 477-479;
  • Mihai Mircea Ciobanu. Mesajul luminii în vestire, 1950-1991. în Lumea liberă, New-York, 3 ianuarie 1998;
  • Clopotele tandre sau Drama existențială a complexitătii umane, (Manuscris aflat în arhiva familiei Ciobanu.).
  • Gilbert Salem:
  • Ciobanu, le colosse de Mon-repos, în 24 Heures, Lausanne, 7 februarie 1984 (semnat Gilbert Salem). Articolul a fost tradus în limba română de Ada-Michaela Ciobanu și a fost publicat în volumul Aurul alchimistului, pag. 353-354 și Inițieri și iluminații, pag. 468;
  • L'or de alchimiste, Ibidem.
  • S. Fr.:
  • Les reliefs du peintre déchu, în 24 Heures, 26 mai 1992;
  • Deux investisseurs malchanceux, în 24 Heures, 29 mai 1992.
  • Ioan Corvin Sângeorzan: Geniul și Estetica morții, în Lumea liberă, 453, 7 iunie 1997;
  • Bazil Ștefan: Mircea Ciobanu, pictorul, în România liberă, XLIX, serie nouă, ediția a II-a, 507, 15 octombrie 1991, pag. 4;
  • Alex. Ștefănescu:
  • Mihai Mircea Ciobanu: Estetica morții, în România literară, 11, 22-31 martie 1995, pag. 12-13. Articolul a fost publicat în volumul Inițieri și iluminații, pag. 470-473;
  • O carte stranie, în Contemporanul. Ideea europeană, XXVI, 1(754), ianuarie 2015, pag. 15;
  • O carte stranie (II), în Contemporanul. Ideea europeană, 2 (755), februarie 2015, pag. 15;
  • Ion Tătaru: Mihai Mircea Ciobanu. Prefață la catalogul expoziției de la Ateneul Român, 15 februarie 1975. (Din arhiva familiei Ciobanu.);
  • Cristian Teodorescu: Filmul unui destin, în România literară, XXX, 30 aprilie - 6 mai 1997, pag. 24;
  • Marius Tița: Lumina și gândirea lui Mircea Ciobanu, pictorul, în Bursa, 21 noiembrie 2014, pag. 14;
  • Petra Vlah: Comemorare: Mircea M. Ciobanu • Creație destin • Michaela Ciobanu — soția artistului • „Estetica morții - îndrumar de viață • O carte în manuscris • A la Ciobanu" • Ce ne-am dori, ce ne-am visa..., în Origini, 3-4, martie - aprilie 2003, pag. I-VIII;
  • Dominique Vollichard:
  • Mircea Ciobanu: la peinture comme interrogation spirituelle, în 24 Heures, Lausanne, 21 iunie 1982;
  • Le peintre Ciobanu Allaman. Le poids du silence, în 24 Heures, Lausanne, 8 octombrie 1982. Articolul a fost publicat în volumul Inițieri și iluminații, pag. 466-467;
  • Le dernier numéro L'Œil de Hommage à l'art religieux, în 24 Heures, Lausanne, 22 noiembrie 1982;
  • Nouvelle chapelle de Saint Sulpice. Un peintre roumain signe la decoration, în 24 Heures, Lausanne, iunie 1983. Articolul a fost tradus în limba română de Ada-Michaela Ciobanu și a fost publicat în volumul Aurul alchimistului, pag. 352;
  • Le gourou du flou, în 24 Heures, Lausanne, 7 februarie 1984;
  • J. W.: Portraits et forces occultes, în Le Figaro, Paris, 23 martie 1984.

Prezentări și alte articole de presă[modificare | modificare sursă]

  • Ce soir s'ouvre au Musée l'exposition du peintre roumain Mircea Ciobanu și Exposition Ciobanu au Musée în Brive-France, decembrie - ianuarie 1978;
  • Mircea Ciobanu, Catalog în germană, Bâle, octombrie 1983 (arhiva familiei Ciobanu);
  • Ciobanu: Un succès mérite, în Les Cimaises Romandes, Lausanne, decembrie 1983;
  • Paris couronne un peintre roumain de Lausanne, în 24 Heures, Lausanne, 27 februarie 1984;
  • Pathétique Ciobanu, în France Soir, Paris, 17 martie 1984;
  • O que é de graça, în Folha da tarte, São Paulo, octombrie 1984 (în portugheză);
  • Após 17 dias de MASP, Ciobanu deixa para nós uma herança cultural de inestimável valor în Sexta-Feira, São Paulo, 26 octombrie 1984 (în portugheză);
  • [Shown here: „The 33 Revelations"], Latin America Daily Post, noiembrie 1984;
  • Ciobanu, în Latin America Daily Post, 25 noiembrie 1984;
  • Peintre en transit, în Le Matin, Lausanne, 10 aprilie 1985;
  • Ciobanu, Prezentare în catalogul expoziției de la The Nelson Rockefeller Collection Inc. din New York, 15 octombrie 1986 (engleză);
  • Ambassadeur de l'art du temps, Mircea Ciobanu. Sculptures, huiles, dessins, Prezentare catalog expoziție 8-23 mai 1987, Les Ambassadeurs S.A., Geneva;
  • On en parle. Peintre roumain, în Le Matin, Lausanne, 20 februarie 1988. Articolul a fost tradus în limba română de Ada-Michaela Ciobanu și a fost publicat în volumul Aurul alchimistului, pag. 366-367;
  • Quinze mois aves sursis, în 24 Heures, 27 mai 1992;
  • Un titan printre pitici, în Formula AS, III, 61, februarie 1993, pag. 14;
  • Eveniment. Estetica morții, în Flacăra, 15, 11 aprilie 1995, pag. 12;
  • Mihai Mircea Ciobanu ar fi împlinit 45 de ani, in Micro Magazin, 13 aprilie 1995;
  • ...tot despre Ciobanu, Lausanne, iulie 1996. (Din arhiva familiei Ciobanu.);
  • Studioul de film al TVR prezintă: Mircea Ciobanu și magia albă a imaginii, in Panoramic magazin Radio-TV, IX, 1-2 (417-418), 29 decembrie 1997-11 ianuarie 1998.

Cataloage[modificare | modificare sursă]

  • fr Ciobanu, (album), 1983;
  • fr Ciobanu dit, [dialogue avec Patrick Ferla], Editions Pierre-Marcel Favre, Lausanne, 1985. Interviul a fost tradus în limba română de Ada-Michaela Ciobanu și a fost publicat în volumul Aurul alchimistului, pag. 360-362;
  • fr Mircea Ciobanu, (album), Texte de Gilles Nèret, photographies de Jacques Bétant; Editions des deux colonnes, Lausanne, 1985.

Manuscrise[modificare | modificare sursă]

  • ro Poezii, 1969;
  • ro Când bat clopotele tandre (dramă în trei acte și un epilog), 1969;
  • ro Impresarii (piesă de teatru, în colaborare cu Carol Malinovski), 1969;
  • ro Estetica morții, elogiu ipocriziei și slavă minciunii [0 posibilă prefață], 1986;
  • fr L'Esthéique de la Mort. Traduit du roumain par Micaela Slăvescu. Prdace de Alex. Ștefănescu, Bucarest, manuscris, 1996;
  • en The Aesthetic Death. With an Introduction by Alex. Ștefănescu. Translated from the Romanian by Patricia Georgescu, Minerva Press, London, Atlanta, Montreux, Sydney, 1998.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mircea Ciobanu
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Mircea Ciobanu (pictor).
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Mircea Ciobanu