Sari la conținut

Mircea Daneliuc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mircea Daneliuc
Date personale
Născut (81 de ani)
Hotin, România
Căsătorit cuTora Vasilescu
Cecilia Bârbora
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
actor
scenarist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București

Mircea Ștefan Daneliuc[2] (n. 7 aprilie 1943, orașul Hotin, județul interbelic Hotin, azi în Ucraina) este actor, dramaturg, nuvelist, prozator și cineast total român.

Date biografice

[modificare | modificare sursă]

Anii timpurii

[modificare | modificare sursă]

Mircea Daneliuc, se naște la 7 aprilie 1943, dintr-o mamǎ catolicǎ și un tatǎ creștin ortodox, la Hotin, în Basarabia. Familia se refugiazǎ în interiorul țǎrii. Rudele rǎmase în ținutul cedat rușilor, sunt deportate și exterminate în lagǎrele din Siberia, pentru vina posesiei de cetǎțenie românǎ. Mai târziu, autorul se va ocupa de aceste destine în romanul "Strigoi fǎrǎ Țarǎ". Câmpulung-Moldovenesc. Naturǎ somptuoasǎ, va rǎmâne îndrǎgostit de ea toatǎ viața. Școala primarǎ și începutul celei medii. Pǎrinții îl îndrumǎ spre muzicǎ, începe sǎ studieze vioara fǎrǎ entuziasm. 1957, Iași. Cu mare regret pentru munți, se mutǎ cu familia din Câmpulung Moldovenesc. E înscris la Liceul Național, de unde e exmatriculat pentru cǎ rǎspunde cu pumnii, înjurǎturii unui copil. Întâmplǎtor, fiul Primului Secretar de Partid al Județului. Cadrele didactice sunt furibunde, îi prezic un viitor negru, de pușcǎriaș. Mama, speriatǎ, îl transferǎ la Liceul "Costache Negruzzi", unde absolvǎ.

La majorat, declarǎ cǎ renunțǎ la studiul viorii, nemulțumit de propriile performanțe muzicale. Renunțǎ și la secția cu profil Real a liceului, având greutǎți cu matematica, deși, dintr-o familie de ingineri, are acasǎ tot sprijinul. Se transferǎ la cea Umanisticǎ. Începe din liceu studiul anatomiei, pregǎtindu-se pentru o carierǎ medicalǎ. Pentru copiii de intelectuali admiterea la facultate era foarte dificilǎ; un fiu de muncitor cu origine sǎnǎtoasǎ poate intra cu 5, lui îi trebuie cel puțin 9. Între timp, se îndrǎgostește de teatru și anunțǎ pǎrinților stupefiați noua veste. Medicina e abandonatǎ. Se pregǎtește pentru Actorie. E respins de la primul examen, dându-și seama cǎ e nepregǎtit a intra într-o lume în care funcționeazǎ ceva nou: relații, recomandǎri, susțineri. Din pǎcate, nu cunoaște pe nimeni în domeniu.

Studenție la Iași

[modificare | modificare sursă]

Se reîntoarce la Iași, devastat, unde îl așteaptǎ și ordinul de încorporare în armatǎ. Nu se simte nici îndemnat și nici pregǎtit pentru altǎ carierǎ și, pentru a se salva de militǎria venitǎ prea devreme, trage la sorți între Juridicǎ si Filologie. Intrǎ, nesperat, la secția de Limbǎ Francezǎ a Universitǎții din localitate. În anul III, se retrage pentru a susține un nou examen la Teatru, cu același rezultat. Revine la Filologie, citește mult, joacǎ în piese de amatori, absolvǎ dupǎ cinci ani, dar renunțǎ la cariera de profesor, pentru a mai tenta încǎ o datǎ ușa atât de râvnitǎ. Închisǎ, și de data aceasta. Încearcǎ și la Regie de Film, la fel. Rupe și arde tot ce apucase sǎ scrie în timpul studenției, nemulțumit de calitatea literară a acestora. Ca sǎ mai poatǎ trece un an pânǎ la noul examen, se angajeazǎ ca profesor suplinitor la douǎ licee. Nimic nu-l exasperează mai mult.

IATC, autor total

[modificare | modificare sursă]

Altǎ varǎ, alt eșec. În toamna aceluiași an, 1965, este în sfârșit admis la Secția de Regie Film, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" (I.A.T.C.) din București, pe care o va absolvi în 1969. Cinci examene, cinci ani de studii ... ; toatǎ aceastǎ aventurǎ o va descrie în "Pisica ruptǎ". Cinci ani de studii, timp în care se întreține cum poate, din meditatii, articole, sprijin familial. Debuteazǎ greu ("Cursa", 1975), cu un scenariu strǎin, nu cu ce își dorește. Propunerile personale îi sunt respinse. Începe o luptǎ riscantǎ cu cenzura comunistǎ, dar de la film la film acumulează autoritate. Le scoate anevoios, dar au calitatea de a nu pǎrea atacate de politrucii vremii, ambiționând spre o imagine nefalsificatǎ a realitǎții și plǎtind pentru asta cu dușmănia de stat, perioade din ce în ce mai lungi de nelucru, precaritate materialǎ, greutǎți în aprobarea altor scenarii, etc.

Nu numai debutul, dar filme precum „Vânǎtoarea de vulpi”, „Croaziera” și „Iacob”, înseamnǎ rǎzboaie istovitoare cu satrapii ideologiei. Nu are decât perspectiva șomajului și a îndepǎrtǎrii de platouri, intrǎ exasperat în disidențǎ fǎțișǎ, aruncându-le carnetul de partid atunci când „Glissando” era pe punctul de a fi distrus, crezând cǎ exemplul îi va fi urmat, dar nu se alege decât un vid colegial rece în jur și cu retorsiunea autoritǎților.

Dupǎ 1990, în capitalismul autohton, realizeazǎ un numǎr mai mare de filme decât sub comuniști, dar rǎmân aproape necunoscute, nu ajung la public, sunt închise prin dulapuri și magazii, contemporanii breslei nedorindu-și deranjul unei ștachete. Figura de veteran pare mai convenabilǎ. Se afirmǎ cǎ cei care i-au urmat în film provin din „Proba de microfon”, precum alții din „Mantaua” lui Nicolai Gogol. Nu recunoaște, spune cǎ n-a avut emuli, ci numai epigoni și detractori amǎrâți. Șomeazǎ mai mult decât înainte, e scos din activitate opt ani, și, din disperare, începe sǎ scrie. Devine, în mod paralel, o voce originalǎ și importantǎ în literaturǎ. Afirmǎ cǎ, în arta lui, țara nu i-a cerut și nu i-a dat niciodatǎ nimic. Nu l-a vrut.

Opera literară

[modificare | modificare sursă]
  • 1997Pisica ruptă, roman;
  • 1999Marilene, roman;
  • 1999 — Șchiopul cu frumos miros, teatru;
  • 2000Doi pinguri, teatru;
  • 2000 — Apa din cizme, roman;
  • 2001Strigoi fără țară, roman;
  • 2003Carlo Carlini, iluzionism;
  • 2003 — Petru și Pavel, roman;
  • 2005Femei in ghips, teatru;
  • 2007Ora lanti, roman;
  • 2009Cele ce plutesc, roman;
  • 2010Două spălări pe cap, proză scurtă;
  • 2012Băiatul fără sprâncene, nuvele,[3]
  • 2013Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu șpițul, roman
  • 2013Pisica ruptă, roman; ediția a doua, revizuită și întregită
  • 2016Dulci meleaguri, proză scurtă
  • 2016Andreas, Andrada, roman
  • 2017 — Teatru, volum
  • 2018Cele mai tâmpite momente, proză scurtă
  • 2018Spărgătorul de greață, monologuri
  • 2019Sfumato, roman
  • 2021Coma hindusă, roman
  • 2023Covorul roșu, roman


A scris 19 piese de teatru și a regizat piesele, Emigranții de Sławomir Mrożek (1977), Regele desculț de Paul Anghel (1978), O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale (1998), Doi Pinguri de Mircea Daneliuc 2006 și altele.

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Lista membrilor DACIN SARA Arhivat în , la Wayback Machine., orda.ro, 6 mai 2014, accesat 2016-12-28
  3. ^ Ce mai citim?: Baiatul fara sprancene, 6 decembrie 2012, Autor: Andreea Sterea, Ziare.com, accesat la 22 ianuarie 2014
  4. ^ Moldovenii lui Daneliuc, 22 februarie 2008, evz.ro, accesat la 10 iunie 2011
  5. ^ Un nou film semnat Mircea Daneliuc - "Legiunea straina", Silvia Kerim, Formula AS - anul 2008, numărul 812, accesat la 21 ianuarie 2014
  6. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, c) 5.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]