Mihail de Șandru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mihail Șandru
Mihail Sandru.jpg
Generalul Mihail Șandru, cavaler de Kismiháldya
Date personale
Născut10 martie 1852
Decedat9 aprilie 1930 (78 de ani)
NaționalitateFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac; Flag of Romania.svg română
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac;  România
StudiiAcademia Militară Tereziană din Wiener Neustadt
Activitate
A luptat pentruImperiul Austro-Ungar
GradulFeldmarschalleutnant) al Armatei Imperiale Austro-Ungare
A comandatregimentul Alexander I. Kaiser von Russland nr. 2 la Sibiu 1902
brigada nr. 31 în cadrul diviziei de trupe nr. 16 la Brașov 1907
Ocupații ulterioarea activat in cadrul Societății România Jună
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul imperial Coroana de Fier clasa II
Ordinul imperial Coroana de Fier clasa III
medalia de merit militar Signum Laudis la banda roșie
Ordinul împărătesc rusesc Sf. Stanislav de clasa a 2-a cu stea
medalia jubiliară Carol I

Mihail Șandru, în germană Michael S(ch)andru von Kismiháldya, (n. 10 martie 1852, com. Mehadica, județul Caraș-Severin; d. 9 aprilie 1930, Viena) a fost un general de origine română în Armata Comună a Austro-Ungariei, comandant al brigăzii nr, 31, care a avansat până la gradul Feldmarschalleutnant.

Biografie[modificare | modificare sursă]

În anul 1882 Mihail a desăvârșit studiile sale militare la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt. După acea a fost preluat ca locotenent în regimentul de infanterie Erzherzog [Arhiducele] Ludwig Viktor nr. 65, unde în 1887, a avut gradul de căpitan de clasa a 2-a.[1]

În ziua de 1 mai 1895, fiind căpitan de prima clasă în același regiment, purtător al Medaliei de Merit Militar Signum Laudis la banda roșie,[2] a fost promovat în afară de tur la rangul de maior și transferat la regimentul Erzherzog Joseph nr. 37. La 2 iulie a fost trimis cu batalionul nr. 2 la Orosháza, unde izbucnise o revoltă de natură socialistă-agrară, și după suprimarea ei în numai patru zile, a putut să se reîntoarcă la baza militară în Oradea.[3]

În anul 1902 a devenit colonel și comandant al regimentului Alexander I. Kaiser von Russland nr. 2 la Sibiu.[4] A fost decorat în 1905 cu Ordinul Habsburgic al Coroanei de fier de clasa a 3-a.[5]

Șandru a fost numit general de brigadă cu rang de la 14 mai 1907 și comandant al brigăzii nr. 31 în cadrul diviziei de trupe nr. 16 la Brașov, apoi decorat la 1 august al anului cu medalia jubiliară Carol I și la 2 noiembrie cu Ordinul împărătesc rusesc Sf. Stanislav de clasa a 2-a cu stea.[6] În sfârșit a fost numit general cu caracter de divizie (Feldmarschalleutnant) pe 1 mai 1911 și pensionat.[7]

În anul 1913 a mai fost onorat cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a și a fost nobilat, conform regulii ordinului, cu predicatul Cavaler de Kismiháldya.[8]

Trecut la pensie s-a stabilit la Viena unde a activat in cadrul Societății România Jună, iar împreună cu generalul Alexandru Lupu și Grigore Trailovici a militat activ pentru capela ortodoxă a românilor din Viena.[9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Kaiserlich königlicher Militärschematismus pentru 1888, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena, decembrie 1887, p. 398
  2. ^ Schematismus für das kaiserliche und königliche Heer und für die kaiserliche und königliche Kriegsmarine, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1895, p. 184
  3. ^ Edmund Finke: „Geschichte (Istoria) des k. u. k. ungarischen Infanterie-Regimentes Nr. 37“, vol. 2, Editura St. Norbertus Buch- und Kunstdruckerei, Viena 1896, p. 1428
  4. ^ Hof- und Staats-Handbuch der Österreichisch-Ungarischen Monarchie, Editura k. k. Hof- und Staastsdruckerei, Viena 1902, p. 275, 1311
  5. ^ Hof- und Staats-Handbuch der Österreichisch-Ungarischen Monarchie, vol. 32, Editura k. k. Hof- und Staastsdruckerei, Viena 1906, p. 94
  6. ^ Verordnungsblatt für das k. u. k. Heer-Personal-Angelegenheiten Nr. 41, din 8. noiembrie 1907, S. 603
  7. ^ Antonio Schmidt-Brentano: Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816–1918, Österreichisches Staatsarchiv (Arhiva de Stat a Austriei), Viena 2007, p. 157
  8. ^ Handbuch des Allerhöchsten Hofstaates für das Jahr 1894, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1913, p. 258
  9. ^ http://www.caransebes.ro/cultura/personalitati/Mihail_Sandru.htm