Mihail Bruhis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mihail Bruhis
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Chișinău, Regatul României Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani) Modificați la Wikidata
Israel Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Soviet Union.svg URSS
Flag of Israel.svg Israel Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieUniversitatea din Tel Aviv  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea de Stat din Moldova  Modificați la Wikidata

Mihail Bruhis (Michael Bruchis în ebraică מיכאל ברוכיס, născut Михель Срулевич Брухис , 5 decembrie 1919 – d. 7 decembrie 2006) a fost un istoric și publicist din Basarabia, stabilit ulterior în Israel

În perioada 1945-1951 a fost redactor la editura de stat a RSSM, în 1966 a devenit șeful secției traduceri a institutului de istorie de Academia de Științe a Moldovei.

Deziluzionat de ipocrizia sistemului sovietic, Bruhis a emigrat in Israel. Este autorul unor lucrări de istoriografie, între care Rusia, România și Basarabia - 1812, 1918, 1924, 1940, monografie publicată în 1979 la Tel Aviv, în care a dezvăluit numeroase aspecte nocive ale ocupației sovietice și a contracarat multe ditre miturile propagandei sovietice.

Istoricul Mihail Bruhis a ajuns la concluzia că „întreaga istorie a Basarabiei între anii 1918-1940 este plină de fapte care confirmă că inițiatorii și inspiratorii luptei împotriva autorităților române, pentru ieșirea Basarabiei din componența României, erau, în principal, fie cei originari din mediul jumătății nemoldovenești a populației, fie oameni pregătiți special și strecurați din Rusia în Basarabia”.[1]

Denunțarea argumentată a ficțiunii sovietice referitoare la limba moldovenească, la începutul anilor 1980, deci înaintea schimbărilor introduse de Gorbaciov în URSS, este meritul său cel mai relevant. În acea epocă, problema limbilor în URSS era rar abordată de specialiștii occidentali, care aveau tendința să pună accentul pe aspectele pozitive ale politicii lingvistice sovietice. [2]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Nations, Nationalities, Peoples (hardcover; 15 octombrie 1984)
  • One Step Back, Two Steps Forward (hardcover; 15 octombrie 1984)
  • The Republic of Moldavia (hardcover; 15 aprilie 1997)
  • USSR Language and Realities (hardcover; 15 octombrie 1988)
  • Nations - Nationalities - People: A Study of the Nationalities Policy of the Communist Party in Soviet Moldavia (hardcover; 1984)
  • One step back, two steps forward. On the language policy of the Communist Party of the Soviet Union in the national republics. (Moldavian: a look back, a survey, and perspectives, 1924-1980) (hardcover, 1982)
  • Republica Moldova: de la destrămarea imperiului sovietic la restaurarea imperiului rus, București, Semne, 1997
  • Россия, Румыния и Бессарабия 1812, 1918, 1924, 1940 (Rossiia, Rumîniia i Bessarabiia). Тель Авив (Tel Aviv), 1979
  • Rusia, România și Basarabia: 1812, 1918, 1924, 1940, traducere Alexandru Chiriac, Chișinău, Universitas, 1992;
  • The Language Policy of the CPSU and the Linguistic Situation in Soviet Moldavia, in: Soviet Studies, vol. 36, no. 1. (ianuarie 1984)
  • Nations, Nationalities, Peoples. Columbia University Press, New York, 1984

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ M. Bruhis, Rusia, România și Basarabia, Basarabia, nr. 5, 1991, p. 107.
  2. ^ Cf. studiul publicat în limba franceză: Nicolas Trifon, Un Etat en quête de nation, la République de Moldavie, Paris: Non Lieu, 2010, pp. 169-276. La p. 168 este menționat cazul Irinei Livezeanu, care în aceeași perioadă elogia în revista Soviet studies demersurile guvernului sovietic pentru promovarea diversității lingvistice în RSS Moldovenească.