Meletie Răuțu
| Meletie Răuțu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | (80 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurnalist |
| Limbi vorbite | limba română |
| Funcția episcopală | |
| Sediul | Satu Mare |
| Titlul | Protopop de Satu Mare |
| Perioada | 1920 - 1930 |
| Cariera religioasă | |
| Alte funcții | - Preot paroh la biserica Toți Sfinții, Râmnicu Vâlcea - Preot confesor al Brigăzii 3 Roșiori |
Modifică date / text  | |
Meletie Răuțu (n. 12 februarie 1858, Zlătunoaia, județul Botoșani – d. 12 iunie 1938, Râmnicu Vâlcea) a fost un teolog, publicist și activist cultural român. Ca preot a servit în județele Vâlcea și Satu Mare. A fost cel care a reînființat prima parohie ortodoxă din municipiul Satu Mare, în anul 1919, fiind și primul protopop ortodox din acest județ. În timpul participării României la Primul Război Mondial a fost mobilizat ca preot militar al Brigăzii 3 Roșiori.
A publicat două lucrări cu caracter monografic, una dedicată orașului Soroca iar alta județului Vâlcea, precum și o serie de articole în periodice religioase, politice și de cultură.
S-a implicat în viața social-culturală, fiind cel care a înființat prima grădiniță de copii din județul Vâlcea, în 1908, și a filialei din Râmnicu Vâlcea a Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor.
Activitate
[modificare | modificare sursă]S-a născut pe 12 februarie 1858 în satul Zlătunoaia din comuna Lunca din județul Botoșani.[1]:p. 86 A absolvit Seminarul teologic „Veniamin Costachi” din Iași în anul 1884, pe timpul studiilor activând ca paracliser și cântăreț la paraclisul seminarului. Între 1884–1888 a lucrat ca maestru de muzică la școala „Costăcheasca” din Dorohoi. Din 1888 s-a transferat ca prim cântăreț la Catedrala Episcopiei Râmnicului Noul-Severin.[2]:p. 42
A fost hirotonit preot, în 1902 de către episcopul Argeșului, Gherasim Timuș.[2]:p. 43 A participat la Primul Război Mondial pe toată perioada luptelor, ca preot confesor al Brigăzii 3 Roșiori, fiind distins cu Ordinul „Coroana României”, Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 și Medalia „Răsplata Muncii pentru biserică”.[1]:p. 86
Pe timpul participării Brigăzii 3 Roșiori la acțiunile militare postbelice, în 1919 ajunge la Satu Mare, unde la 25 noiembrie 1920, a primit aprobarea pentru înființarea primei parohii ortodoxe, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Pe timpul cât a activat ca protopop a început construirea catedralei Catedralei Adormirea Maicii Domnului din localitate.[1]:p. 86[3]
A fost profesor de muzică la diferite instituții școlare, iar din 1902 fost profesor la liceul “Alexandru Lahovary” din Râmnicu-Vâlcea.[1]:passim[2]:passim [4]
S-a implicat activ în activitățile social-culturale, înființând la 20 aprilie 1908, cu sprijinul Societății Cooperative „Providența”, prima „Grădină de copii” din Râmnicu Vâlcea, în curtea bisericii „Toți Sfinții”, unde era paroh. De asemenea, a fost inițiatorul constituirii filialei din Râmnicu Vâlcea a Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor.[4]
Pe plan politic s-a manifestat ca un adept a lui Nicolae Iorga, înființând și conducând filiala Partidului Naționalist-Democrat din Satu Mare, precum și organul său local de presă, revista România Mare.[2]:p. 44
A publicat două lucrări în volum: Monografia eclesiastică a jud. Vâlcea, apărută în 1908 și Cetatea cu Monografia orașului Soroca, în 1932.[2]:passim A mai colaborat cu articole la primul cotidian sătmărean de limbă română - Granița și în revista Menirea Preotului din Râmnicu Vâlcea.[2]:p. 44
Lucrări publicate
[modificare | modificare sursă]- Cetatea cu ”Monografia” orașului ”Soroca” : Patru biserici cu diverse inscripțiuni și 49 documente vechi - răzășești basarabene, Tipografia Diecezană, Oradea, 1932[5]
- Monografia eclesiastică a jud. Vâlcea. Cu privire la monumentele religioase precum și la viața morală și religioasă a poporului, alcătuită cu ocaziunea jubileului a 40 ani de domnie a Maestăței Sale Carol 1-iu Regele României, de Icomonul stavrofor, Meletie Răuțu, Protoereu al jud. Vâlcea. R.-Vâlcea (Imprimeria Județului și a Comunei R.-Vâlcea), 1908.[6]
Distincții
[modificare | modificare sursă]
Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer
Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918- Fișier:Răsplata muncii pentru biserică.png Medalia „Răsplata Muncii pentru biserică”, clasa I-a[2]:p. 43
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d Claudiu Porumbăcean; Viorel Câmpean, Emil Tișcă (1881-1965), în „Caietele Liberale Sătmărene” vol. I, Editura Muzeului Sătmărean, 2013
- ^ a b c d e f g Câmpean, Viorel, 150 de ani de la nașterea părintelui Meletie Răuțu, în „Oameni și locuri din Sătmar”, Editura Citadela, Satu Mare, 2010
- ^ Protopopiatul Ortodox Satu Mare, Istoricul parohiei Satu Mare 1, , accesat la 1 decembrie 2017
- ^ a b Biblioteca Județeană Rîmnicu Vâlcea, Râmnicu Vâlcea: Învățământul în perioada 1864-1918 Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 1 decembrie 2017
- ^ Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Cetatea cu ”Monografia” orașului ”Soroca”, accesat la 1 decembrie 2017
- ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera R, accesat la 1 decembrie 2017
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Câmpean, Viorel, 150 de ani de la nașterea părintelui Meletie Răuțu Arhivat în , la Wayback Machine., în „Oameni și locuri din Sătmar”, Editura Citadela, Satu Mare, 2010
- Porumbăcean, Claudiu; Câmpean, Viorel, Emil Tișcă (1881-1965) Arhivat în , la Wayback Machine., în „Caietele Liberale Sătmărene” vol. I, Editura Muzeului Sătmărean, 2013
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Protopopiatul Ortodox Satu Mare, Istoricul parohiei Satu Mare 1
