Culoarea pielii umane

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Culoarea pielii umane, denumită uneori și ten, prezintă o gradație continuă de la alb la maro închis aproape negru, uneori cu tonuri roz sau cuprate.[1]

Cantitatea și natura melaninelor conținute în piele, cât și repartiția lor, sunt principalele criterii care îi determină culoarea. Producând în medie mai puțină melanină decât bărbații, femeile au un ten ușor mai deschis. Carotenul alimentar poate, în cantitate importantă, să dea un component ușor gălbui sau portocaliu pielii. Hemoglobina din capilarele sangvine dă o colorație rozalie pieilor deschise la culoare, cu excepția persoanelor care au un strat gros de grăsime subcutanat.

Genetica joacă un rol capital în determinarea tenului, dar și expunerea la Soare, cea mai mare parte a ființelor umane bronzându-se sub efectul radiațiilor ultraviolete. Consumul unor medicamente, cât și unele patologii, cum este boala Addison, pot provoca o hiperpigmentare, sau din contra depigmentări, cum este la persoanele cu vitiligo. Hormonii feminini în mare cantitate provoacă la unele femei o hiperpigmentare parțială a feței (mască de graviditate).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ fr Pascal Leonardi, La couleur de la peau: une variable continue, In: Pour la Science (periodic), volume 313, novembre 2003, ISSN 0153-4092

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Frost, P (). Fair Women, Dark Men: The Forgotten Roots of Color Prejudice. 
  • Frost, P (). „Why Do Europeans Have So Many Hair and Eye Colors?”. University of California – Los Angeles. Accesat în . 
  • Harding, R; Healy, E; Ray, A; Ellis, N; Flanagan, N; Todd, C; Dixon, C; Sajantila, A; et al. (). „Evidence for Variable Selective Pressures at MC1R”. The American Journal of Human Genetics. 66 (4): 1351–61. doi:10.1086/302863. PMC 1288200Accesibil gratuit. PMID 10733465. 
  • Holick, Michael F. (). „Sunlight and vitamin D for bone health and prevention of autoimmune diseases, cancers, and cardiovascular disease”. The American journal of clinical nutrition. 80 (6 Suppl): 1678S–88S. PMID 15585788. 
  • Jablonski, Nina G.; Chaplin, George (). „Skin Deep”. Scientific American. 287 (4): 74–82. doi:10.1038/scientificamerican1002-74. 
  • Jablonski, Nina G. (). „The Evolution of Human Skin and Skin Color”. Annual Review of Anthropology. 33: 585–623. doi:10.1146/annurev.anthro.33.070203.143955. 
  • Lamason, R. L.; Mohideen, MA; Mest, JR; Wong, AC; Norton, HL; Aros, MC; Jurynec, MJ; Mao, X; et al. (). „SLC24A5, a Putative Cation Exchanger, Affects Pigmentation in Zebrafish and Humans”. Science. 310 (5755): 1782–6. Bibcode:2005Sci...310.1782L. doi:10.1126/science.1116238. PMID 16357253. 
  • Millington, G. W. M. (). „Proopiomelanocortin (POMC): the cutaneous roles of its melanocortin products and receptors”. Clinical and Experimental Dermatology. 31 (3): 407–412. doi:10.1111/j.1365-2230.2006.02128.x. PMID 16681590. 
  • Millington, George W. M.; Levell, Nick J. (). „From genesis to gene sequencing: historical progress in the understanding of skin color”. International Journal of Dermatology. 46 (1): 103–5. doi:10.1111/j.1365-4632.2006.03068.x. PMID 17214732. 
  • Rees, J.L.; Flanagan, N (). „Pigmentation, melanocortins and red hair”. QJM. 92 (3): 125–31. doi:10.1093/qjmed/92.3.125. PMID 10326071. 
  • Relethford, JH (). „Human skin color diversity is highest in sub-Saharan African populations”. Human biology; an international record of research. 72 (5): 773–80. PMID 11126724. 
  • Robins, AH (). Biological Perspectives on Human Pigmentation. Cambridge University Press. ISBN 0-521-36514-7. 
  • Rogers, Alan R.; Iltis, David; Wooding, Stephen (). „Genetic Variation at the MC1R Locus and the Time since Loss of Human Body Hair”. Current Anthropology. 45: 105–8. doi:10.1086/381006. 
  • Snowden, F (). Blacks in antiquity: Ethiopians in the Greco-Roman experience. Harvard University Press. ISBN 0-674-07625-7. 
  • Sweet, FW (). „The Paleo-Etiology of Human Skin Tone”. 
    • Proposes that the advent of agriculture and a grain diet low in vitamin D gave Northern Europeans their very pale skin.
    • Argues that skin tone is regulated by five genes and suggests Native Americans lost some genes in passage through the Arctic, preventing them from evolving very dark skin in equatorial America.
    • Gives some history of global skin tone maps, noting that Biasutti map is out of date.
  • Walters, KA; Roberts, MS (). Dermatologic, cosmeceutic, and cosmetic development: Therapeutic and novel approaches. New York: Informa Healthcare. ISBN 0-8493-7589-4. 
  • Weller, R; J Hunter, J Savin, M Dahl (). Clinical Dermatology (ed. 4th). Malden, Massachusetts, USA: Blackwell Publishing. p. 268. ISBN 978-1-4051-4663-0. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]