Iris (anatomie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iris
Human Iris JD052007.jpg
Irisul este zona de culoare albastră. Alte structuri vizibile sunt pupila și centrul alb sclerotica din jurul irisului. Peste iris se află corneea, transparentă.
Schematic diagram of the human eye en.svg
Diagrama schematică a ochiului uman.
Latină Iris
MeSH Iris

Irisul este o parte a ochiului, fiind o diafragmă opacă prevăzută cu o deschidere numită pupilă, prin care trec razele de lumină către cristalin. Irisul are pigmenți care dau culoarea ochilor (albaștri, căprui, verzi).

Circumferința mare a irisului se continuă, la nivelul limbului corneean și al ligamentului pectinat (lig. pectinatum anguli irido-cornealis), cu corpul ciliar. Fața sa posterioară este neagră și privește fața anterioară a cristalinului. Fața anterioară a irisului prezintă proeminențe radiare; culoarea sa variază individual după cantitatea de pigment conținută în celulele sale. Irisul se scaldă în umoarea apoasă și împarte spațiul care conține acest lichid într-o cameră anterioară și una posterioară. El conține fibre musculare care alcătuiesc un mușchi circular, sfincterul pupilei (m. sphincter pupillae) și un mușchi radial, dilatator al pupilei (m. dilatator pupillae). Irisul este vascularizat de arterele ciliare lungi și ciliare anterioare, care formează la periferia sa un mare cerc arterial (circulus arteriosus iridis major). Irisul este inervat de nervii ciliari scurți, ramuri din ganglionul ciliar (sau oftalmic) și de nervii ciliari lungi, ramuri ale nervului nazal. Natura influxului luminos sau distanța de obiectul privit provoacă, pe cale reflexă, contracția sau relaxarea mușchilor irisului, reflex căutat frecvent în cadrul examenului clinic.

Vezi și[modificare | modificare sursă]