Marius Andruh

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Marius Andruh
Marius Andruh.jpg
Date personale
Născut (63 de ani)
Smeeni, Republica Populară Română
Naționalitate  România
Ocupație Chimist, Profesor universitar
Activitate
Rezidență București
Domeniu Chimie
Instituție Universitatea București, București
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române

Marius Andruh (n. 15 iulie 1954, Smeeni), este un chimist român, academician, președinte al Secției de Științe Chimice a Academiei Române, Director al Departamentului de Chimie Anorganică al Facultății de Chimie de la Universitatea din București.

Educație[modificare | modificare sursă]

Marius Andruh a absolvit Liceul „B. P. Hașdeu” din Buzău în anul 1973.

A continuat studiile la Facultatea de Chimie a Universității din București, Secția Chimie anorganică, pe care a absolvit-o în anul 1979.

A obținut titlul de doctor în chimie în anul 1988, conducătoarea tezei fiind reputata chimistă Maria Brezeanu, membră a Academiei Române, după care și-a continuat specializarea post-doctorală la Paris (1991) și la Göttingen (bursier Alexander von Humboldt, 1992-1993).

Activitatea profesională[modificare | modificare sursă]

În primii 5 ani, Marius Andruh își desfășoară activitatea în zona de producție și cercetare. Astfel, stagiul de 3 ani ulterior absolvirii facultății (1979-1982) îl efectuează la IPRS-Băneasa, iar următorii doi ani la Institutul de Chimie Fizică din București.

Activitatea didactică[modificare | modificare sursă]

Din 1984 începe să desfășoare activitate didactică în cadrul Catedrei de Chimie anorganică a Facultății de Chimie de la Universitatea din București, devenind profesor (1996) și ocupând apoi poziția de Șef de catedră (2004). În paralel, doi ani a fost profesor asociat la Universitatea Québec din Montreal (1994-1996).

A fost Visiting Professor la Universitatea din Bordeaux[1] și Institute Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea Pierre et Marie Curie Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea Paul Sabatier, Toulouse (2007), Universitatea Louis Pasteur, Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010), Unversidade Federal Fluminense, Niteroi, Rio de Janeiro, 2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux - Centre de Recherche Paul Pascal (2014).

Este coautor al unor manuale de chimie pentru liceu: Chimie pentru clasa a IX-a, clasa a XII-a (în trei variante) și Problemele de Chimie pentru clasele a IX-a și a X-a.

Activitatea științifică[modificare | modificare sursă]

Prin cercetările sale, Marius Andruh a contribuit la dezvoltarea chimiei combinațiilor complexe poli-nucleare, cu realizări în următoarele direcții:

  • arhitecturi supramoleculare în chimia coordinativă și inginerie cristalină;
  • magnetism molecular;
  • combinații complexe hetero-poli-nucleare 3d-4f;
  • sisteme moleculare și supramoleculare cu trei purtători de spin diferiți;
  • materiale moleculare luminescente.

De asemenea:

  • a elaborat strategii originale pentru obținerea polimerilor de coordinare prin utilizarea de noduri oligo-nucleare homo- și hetero-metalice;
  • a descris noi tipuri de topologii pentru polimerii de coordinare;
  • a sintetizat, împreună cu colaboratorii săi, pe baza unei strategii proprii, primii nano-magneți moleculari mono-dimensionali cu trei ioni metalici diferiți;
  • a adus contribuții în chimia metalo-supramoleculară: helicați homo- și heterometalici, dreptunghiuri moleculare, metalacalixarene, clusteri homo- și hetero-metalici, cristale moleculare obținute prin combinarea și controlul mai multor tipuri de forțe intermoleculare;
  • a utilizat, pentru prima dată, complecșii heteroleptici bis-oxalato ai cromului (III) ca metalo-liganzi pentru obținerea de sisteme hetero-metalice cu punți oxalato.[2][3][4][5][6][7][8][9]

Laboratorul pe care îl conduce a făcut parte dintr-o rețea de excelență a Uniunii Europene (Proiect MAGMANet, 2005-2009), care a adunat cele mai prestigioase laboratoare din Europa în domeniul magnetismului molecular. Proiectul MAGMANet s-a finalizat cu înființarea Institutului European de Magnetism Molecular, Prof. M. Andruh fiind membru în Board of Directors (2008-2013).

A prezentat peste 100 de conferințe plenare și seminarii invitate la conferințe științifice internaționale la Universitățile din Göttingen, Bielefeld, Münster, Montréal, Berlin, Bremen, Magdeburg, Bordeaux, Brno, Praga, Pittsburgh, Valencia, Tenerife, Granada, Kazan, Strasbourg, Paris-Sud, Angers, Jena, Toulouse, Chișinău, Manchester, Heidelberg, Freiburg, Mainz, Lyon, Karlsruhe, Keimyung (Coreea de Sud), Sendai (Japonia), Florența, Niterói, Sao Paulo, Rio de Janeiro, Cracovia, Braunschweig, Leipzig, Novosibirsk, Beijing, Tianjin.

Rezultatele cercetărilor sale sunt publicate în peste 250 articole și patru capitole de cărți, care au adunat peste 6900 citări (h-index = 41). Peste 25 au figurat în topul celor mai citate/accesate articole ale unor prestigioase jurnale internaționale: Chemical Communications, Chemistry - A European Journal, Inorganic Chemistry, Dalton Transactions, Crystal Growth & Design, European Journal of Inorganic Chemistry, Coordination Chemistry Reviews, New Journal of Chemistry, CrystEngComm., Inorganica Chimica Acta, etc.

Cărți[modificare | modificare sursă]

Este coautor la trei cărți publicate în Editura Academiei Române:

  • Combinații complexe polinucleare și aplicațiile lor, M. Brezeanu, Luminița Patron, M. Andruh, Editura Academiei Române, București, 1986.
  • Chimia metalelor, M. Brezeanu, Elena Cristurean, Ariana Antoniu, Dana Marinescu, M. Andruh, Editura Academiei Române, București, 1990.
  • Forma moleculelor anorganice. O introducere în stereochimia anorganică, Editura Academiei Române, București, 1998.

Titluri și decorații[modificare | modificare sursă]

Este membru titular al Academiei Române din anul 2001 și ocupă poziția de Președinte al Secției de Științe Chimice din anul 2009.[10][11][12]

A fost decorat cu:

și a primit:

  • Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara (2013)[13];
  • Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai (2015)[14];
  • Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Angers (2017)[15];
  • Diploma de Onoare și Medalia Gheorghe Spacu din partea Societății de Chimie din România (2009);
  • Premiul Maria Brezeanu - filiala română a American Chemical Society (2014);
  • Gauss Professorship, Akademie der Wissenschaften zu Göttingen, (2006);
  • Diploma Conferința Nenitzescu-Criegee, Societatea Germană de Chimie (2009);

Este membru sau ocupă poziții de conducere în diverse asociații profesionale, naționale și internaționale, sau în comitete editoriale:

  • membru al Academia Europaea (2004);
  • membru corespondent al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere, Paris (2004);
  • membru al European Academy of Sciences (2010).
  • Președinte al Comisiei Centrale a Olimpiadei Naționale de Chimie;
  • membru în comitetul științific al European Conference on Molecular Magnetism (Tomar, 2006, Wroclaw, 2009; Paris, 2011; Karlsruhe, 2013; Zaragoza, 2015);
  • membru în comitetul științific al International Conference on Molecular Magnetism (Florența, 2008);
  • membru în comitetul științific al Winter School on Coordination Chemistry, Karpacz, Polonia (2008, 2010, 2012, 2014, 2016);
  • membru în comitetul științific al European Materials Research Society – Symposium ”Design, characterization and modelling of molecule-based magnetic materials” (Strasbourg, 2006), etc;
  • membru Comité Scientifique - Chimie, Agence Nationale de la Recherche, Franța (2007-2010, 2015);
  • membru Editorial Board Journal of Coordination Chemistry, Magnetochemistry, ChemistrySelect, Inorganica Chimica Acta, Inorganics;
  • membru de onoare al Societății Române de Știința Materialelor și Creștere a Cristalelor;
  • Redactor șef la Revue Roumaine de Chimie.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Research Group for Molecular Materials & Magnetism, 8 ianuarie 2014, 5 martie 2015
  2. ^ M. Andruh, Pure Appl. Chem., 2005, 77, 1685;
  3. ^ M. Andruh, Chem. Commun., 2007, 2565;
  4. ^ M. Andruh, D. Branzea. R. Gheorghe, A. M. Madalan, CrystEngComm., 2009, 11, 2571;
  5. ^ M. Andruh, J.-P. Costes, C. Diaz, S. Gao, Inorg. Chem., 2009, 48, 3342;
  6. ^ G. Marinescu, M. Andruh, F. Lloret, M. Julve, Coord. Chem. Rev., 2011, 255, 161;
  7. ^ M. Andruh, Chem. Commun., 2011, 47, 3025;
  8. ^ M. Andruh, Chimia, 2013, 67, 383;
  9. ^ M. Andruh, Dalton Trans., 2015, 44, 16633
  10. ^ Originalitatea cercetătorului - Discurs de recepție, 14 martie 2014
  11. ^ Acad. Ionel Haiduc, Răspuns la discursul de recepție al Acad. Marius Andruh, 14 martie 2014
  12. ^ Discursul de recepție al Acad. Marius Andruh, 14 martie 2014
  13. ^ Ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa Scientiarium, academicianului Marius Andruh, la Universitatea de Vest din Timișoara, Agerpres, 10 mai 2013
  14. ^ Chimistul român, Acad. Marius Andruh. Doctor Honoris Causa al Universității „Babeș-Bolyai”, Transilvania Reporter, 12 mai 2015
  15. ^ Academicianul Marius Andruh, Docteur Honoris Causa al Universității din Angers, Franța, 23 ianuarie 2018