Constantin Cantacuzino (aviator)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la un aviator român. Pentru alte persoane cu același nume vezi Constantin Cantacuzino (dezambiguizare).
Constantin Cantacuzino

Constantin Cantacuzino
Date personale
Poreclă"Bâzu"
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (52 de ani) Modificați la Wikidata
Spania Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Civil din Madrid[*] Modificați la Wikidata
PărințiMihail G. Cantacuzino
Maria Tescanu Rosetti Modificați la Wikidata
CopiiOana Orlea Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejucător de tenis[*]
inginer aerospațial[*]
inginer
militar
jucător de hochei pe gheață[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Porecla"Bâzu"
Activitate
A luptat pentruRomânia România
RamuraForțele Aeriene Române  Modificați la Wikidata
Ani de serviciu1941 - 1945
GradulCăpitan
UnitateaEscadrila 53 Vânătoare
Escadrila 58 Vânătoare
Grupul 7 Vânătoare
Grupul 9 Vânătoare
A comandatGrupul 9 Vânătoare
din 19 aug 1944
Bătălii / RăzboaieCel de al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Mihai Viteazul,
Ordinul Virtutea Aeronautică,
Ordinul Crucea de Fier

Constantin Cantacuzino (cunoscut publicului larg ca Bâzu, n. 11 noiembrie 1905 – d. 26 mai 1958) a fost un aviator român, unul dintre aviatorii militari de elită al celui de-al Doilea Război Mondial, membru al familiei Cantacuzino și tatăl romancierei Oana Orlea.

Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

În 1939, Constantin Cantacuzino a câștigat concursul național de acrobație aeriană cu avionul său Bü 133 Jungmeister, iar în 1941 a fost numit pilot șef al companiei naționale de transport aerian LARES, precursoarea interbelică a societății naționale de transport aerian cunoscută ca TAROM.

Pasiunea lui pentru aviație s-a manifestat nu numai prin practicarea acestei meserii ci și prin activitatea de concepție tehnică. Astfel, el este autorul brevetului de invenție nr. 815.211, cu titlul "Dispozitiv ce arată simultan ora în unități uzuale de măsurare a timpului și în unități uzuale de măsurare a arcului", depus la 19 decembrie 1936 la Direcția de Proprietate Industrială din cadrul Ministerului Comerțului și Industriei din Franța și acceptat la 5 aprilie 1937.

Constantin Cantacuzino fost un motociclist pasionat, câștigând multe curse și stabilind un record mondial la cursa Paris - București. De asemenea, a jucat tenis și a fost căpitanul echipei Române de hochei pe gheață la Campionatul Mondial din 1933.[1]

În al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Aşii români decoraţi în august 1943 cu Ordinul Mihai Viteazul: Cantacuzino, Dicezare, Greceanu, Şerbănescu şi Milu.

A efectuat 608 misiuni aeriene de luptă în cadrul următoarelor unități militare :

Locotenentul aviator (r) Constantin Cantacuzino a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 2 barete (20 februarie 1942) pentru următoarele merite: „Pilot de vânătoare, care a dovedit un elan excepțional în îndeplinirea misiunilor. A executat 56 misiuni de războiu și 89 ore de sbor dela începutul operațiunilor. A doborât patru avioane inamice de bombardament.”[2] și clasa Cavaler (16 februarie 1944) „pentru curajul și vitejia de care a dat dovadă în lupte aeriene, în executarea celor 105 misiuni, doborînd 2 avioane inamice”.[3]

După cel de-al doilea război mondial[modificare | modificare sursă]

Împreună cu familia, a părăsit România la instaurarea comunismului, și s-a refugiat la Paris, iar ulterior în Spania.[4]

Viață personală[modificare | modificare sursă]

S-a născut la București. Tatăl său a fost Mihai Cantacuzino iar mama sa Maria Rosetti, amândoi descendenți ai unor vechi familii boierești. (Dupa moartea soțului său, Maria Rosetti s-a recăsătorit cu George Enescu.) Constantin a fost căsătorit cu actrița de origine basarabeană Nadia Kujnir-Herescu (Nadia Gray) și este tatăl scriitoarei Maria-Ioana Cantacuzino (Oana Orlea).

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constantin Cantacuzino hockeyarchives
  2. ^ a b Decretul Regal nr. 3.274 din 28 noiembrie 1941 pentru conferiri de Ordine de Războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 291 din 8 decembrie 1941, partea I-a, p. 7.626.
  3. ^ a b Decretul Regal nr. 359 din 16 februarie 1944 pentru conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 53 din 3 martie 1944, partea I-a, p. 1.744.
  4. ^ Iubirea neîmpărtășită a lui Ionel Teodoreanu, 2 iulie 2011, Ionela Roșu, adevarul.ro, accesat la 3 iulie 2011.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]