Maria Cantemir

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Maria Cantemir
Maria kantemir (?) by i.nikitin.jpeg
Portret de Ivan Nikitin
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
Decedată (57 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
PărințiDimitrie Cantemir
Casandra Cantacuzino Modificați la Wikidata
Frați și suroriAntioh Dimitrievici Cantemir
Ekaterina Dmitrievna Golitsyna[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiedoamnă de onoare
salonnière[*] Modificați la Wikidata

Maria Cantemir (n. 29 aprilie 1700, Iași, Moldova – d. 9 septembrie 1754, Moscova, Imperiul Rus) a fost o nobilă română, fiica lui Dimitrie Cantemir, doamnă de onoare și metresa Țarului Petru cel Mare.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Maria s-a născut la Iași, ca fiică a prințului Dimitrie Cantemir și a soției sale Casandra, spre deosebire de sora sa Smaranda (1701-1720) și de cei 4 frați ai săi Matei (1703-1771), Constantin (1705-1747), Șerban sau Serghei (1706-1780) și Antioh Dimitrievici Cantemir (1708-1744) care s-au născut la Istanbul.[1] A primit o educație foarte bună. Începând cu anul 1711, ea a trăit în Rusia și, în cadrul festivităților din toamna și iarna 1721-1722 dedicate încheierii păcii de la Nystadt (30 august 1721)[2], s-a implicat într-o relație cu împăratul Petru I al Rusiei. Maria l-a urmat pe Petru în Astrahan în 1722 unde a născut un fiu. Copilul a murit în 1723 posibil otrăvit de medicul împărătesei Ecaterina. (Conform unui studiu redactat pe această temă de istoricul rus Leonid Nikolaevici Maikov, publicat în 1897, Maria a fost constrânsă să avorteze în secret, sub supravegherea medicului Curții, Polikala, la presiunea țarinei.[1] După alte surse, copilul se naște mort.[3])

Ecaterina a privit-o pe Maria ca pe o amenințare și s-a temut să nu fie înlocuită ca împărăteasă cu Maria. Relația cu Petru a continuat până la moartea acestuia în 1725 când a fost obligată să părăsească curtea. A fost doamnă de onoare a Marii Ducese Natalia în perioada 1727–28 și a împărătesei Ana a Rusiei în perioada 1730–31. Apoi, ea a găzduit un salon literar la Sankt Petersburg.

Lovisa von Burghausen[modificare | modificare sursă]

Maria Cantemir este menționată în faimoasa biografie a suedezei Lovisa von Burghausen. Lovisa, care a scris celebra carte mai târziu, a fost prizoniera lui Dimitrie Cantemir în anii 1713-1714. Lovisa le creditează pe Maria și sora sa Smaranda cu salvarea vieții sale, în iarna acelui an, prin aducerea ei în dormitorul fetelor după ce fusese "pedeapsită" să doarmă într-o cameră neîncălzită în timpul iernii.[4][5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ion Simuț: Amanta lui Petru I, în România Literară, Numărul 32, 2005
  2. ^ Acad. Andrei EȘANU, Valentina EȘANU, Prințesa Maria Cantemir între ficțiune artistică și realitate istorică, în Akademos nr. 3(22), septembrie 2011, p. 121
  3. ^ Petre P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Viața și opera, col. Biblioteca Istorică, vol. III, Ed. Academiei RPR, București, 1958, p. 141.
  4. ^ * Alf Åberg: "Karolinska Kvinnoöden" (Soarta femeilor în epoca Caroliniană) sv
  5. ^ * Alf Åberg: "Fångars elände. Karolinerna i Ryssland 1700-1723" (Mizeria prizonierilor. Carolinienii în Rusia 1700-1723) sv

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Lucia Borș-Bucuța, Maria Cantemir (o biografie romanțată), 399 p., Editura Naționala-Ciornei, 1940
  • Prințesa Cantemir. Portret de epocă și corespondență inedită. Ediție îngrijită de Leonte Ivanov, cuvânt înainte de Ștefan Lemny, traduceri și studii critice de Marina Vraciu și Leonte Ivanov, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2005, 280 p.
  • Circov Zinaida, Maria Cantemir. Blestemul vizirului, editura "Astreli", Moscova, 2006
  • Ion Druță, Maria Cantemir, ultima dragoste a lui Petru cel Mare (Epopee istorică în unsprezece tablouri, cu epilog), 125 p., Editura Academiei Române, 2008, ISBN 9789732717295
  • Leonte Ivanov, Prințul Antioh și Maria Cantemir în documente de epocă, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2011
  • Enciclopedia personalităților feminine din România, coord. George Marcu, cuvânt înainte acad. Marius Sala, Editura Meronia, București, 2012.