Marguerite Delorme
| Marguerite Delorme | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [2][3][4]  Lunéville, Lorraine(d), Franța |
| Decedată | (69 de ani)[2][3][4] Lille, Franța |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța[5] |
| Ocupație | pictoriță |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Pregătire | Luc-Olivier Merson[*][1] |
Modifică date / text  | |
Marguerite-Anne-Rose Delorme (n. , Lunéville, Lorraine(d), Franța – d. , Lille, Franța) a fost o pictoriță franceză cunoscută pentru picturile sale orientaliste și de gen.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Delorme s-a născut la 10 septembrie 1876 în Lunéville, Franța[6] într-o familie din clasa de mijloc. Tatăl ei, Edmond Delorme, era medic militar și mai târziu avea să înființeze muzeul din Lunéville.[7]
Ea a arătat un interes timpuriu pentru artă. Picturile ei timpurii descriu teme ale mediului familial, găsind inspirație și în Bretania, unde și-a petrecut vara alături de familia Merson.[7]
Ea a studiat sub îndrumarea lui Raphaël Collin(d), Paul Leroy(d) și Luc-Olivier Merson(d) în atelierele lor private, dar nu a putut intra la Ecole de Beaux Artes, care la acea vreme nu accepta artiști de sex feminin. În 1897, Delorme a devenit membră a Sociétaire des Artistes Français unde și-a expus picturile, câștigând mențiune de onoare în 1897 și medalia de clasa a treia în 1901.[8]
În 1905, a câștigat o bursă care i-a permis să călătorească în Italia. Această călătorie a învățat să utilizeze diferite condiții de lumină care au influențat stilul ei. În timpul primului război mondial, Delorme a început să picteze pușcașii senegalezi întâlniți în „lagărele de iarnă”. Aceste lucrări au fost prezentate în 1921 și a câștigat Premiul Compagnie Générale Transatlantique. După aceasta, ea și-a găsit inspirație în temele nord-africane călătorind în Maroc, unde a călătorit prin întreaga țară pictând scene din viața de zi cu zi.[7]
Delorme a murit pe 26 iulie 1946 la Lille, Franța.[6] Opera sa se află în domeniul public de la 1 ianuarie 2017.[9]
Moștenire[modificare | modificare sursă]
În 2013, Musée du Château des Lumières a organizat o retrospectivă a operei lui Delorme.[8]
Galerie[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k238271q.image.r=MERSON.f3.hl Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d RKDartists, accesat în
- ^ a b c d Marguerite Anne Rose Delorme, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
- ^ a b c d Marguerite Delorme, Autoritatea BnF
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ a b „Discover painter Marguerite-Anne-Rose Delorme”. RKD (în engleză). Accesat în .
- ^ a b c „Marguerite Delorme au château de Lunéville”. Lorraine Magazine (în franceză). Accesat în .
- ^ a b „Marguerite Delorme”. Art Lorrain (în franceză). Accesat în .
- ^ „Marguerite Delorme - Dans le domaine public en 2018”. Calendrier de l’avent du domaine public (în franceză). Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Marguerite Delorme la Wikimedia Commons
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
Marguerite Delorme, 1876-1946: vers les lumières du Sud de Astrid Mallick, Thérèse-Françoise Crassous, Aziza DoudouISBN: 2354750692
