Sari la conținut

Marder I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marder I

Marder I expus la Musée des Blindés din Saumur, Franța.

Tip Vânător de tancuri
Loc de origine Germania nazistă
Istoric operațional
În uz 1942 - 1944
Războaie Al Doilea Război Mondial
Istoric producție
An proiectare 1942
Producător Alfred Becker
An producție 1942
Bucăți construite 170
Date generale
Greutate 8,2 tone
Lungime 5,38 m
Lățime 1,88 m
Înălțime 2 m
Echipaj 4 sau 5

Blindaj 5 - 12 mm
Armament
principal
1 × 7,5 cm PaK 40
Armament
secundar
1 x 7,92 mm MG 34
Motor Delahaye 103TT, 70 CP
Transmisie 6 viteze: 5 înainte, 1 marșarier
Autonomie 135 km
Viteză maximă 34 km/h

Marder I "Marten" (denumit oficial în inventarul armatei germane ca 7,5 cm PaK40/1 auf Geschutzwagen Lorraine Schlepper(f) SdKfz 135) a fost un vânător de tancuri folosit în al Doilea Război Mondial, înarmat cu un tun antitanc de 75 mm. Majoritatea acestor vehicule au fost bazate pe șasiul tractorului/transportorului blindat Lorraine (denumit și "Tracteur Blindé 37L" în armata franceză). Germania nazistă a capturat mai mult de 300 de vehicule de tipul acesta după victoria asupra armatelor franceze din anul 1940.

Încă din prima parte a Operațiunii Barbarossa, Wehrmachtul a simțit nevoia introducerii unor soluții antitanc mult mai mobile și mai puternice decât tunurile anticar remorcate deja existente sau vânătorul de tancuri Panzerjäger I. Aceste lipsuri au devenit evidente la sfârșitul anului 1941, o dată cu apariția în număr mare a noilor tancuri sovietice T-34 și KV-1.

Ca soluție provizorie, a fost luată decizia utilizării șasiurilor tancurilor depășite (precum Panzer II) sau a vehiculelor capturate (precum Lorraine) pentru construcția unui nou tun antitanc autopropulsat. Rezultatul acestei decizii a fost crearea seriei de vânători de tancuri Marder, înarmați cu un tun antitanc de 75 mm PaK 40, sau un tun antitanc de fabricație sovietică de calibrul 76,2 mm F-22 Model 1936 (capturat în număr mare de armata germană).

Marder I în 1943

Marder I a fost proiectat în luna mai a anului 1942 și era dotat cu un tun anticar de 75 mm PaK 40 montat pe un șasiu Lorraine. Structura originală a vehiculului Lorraine a fost îndepărtată, tunul fiind montat deasupra. În jurul tunului a fost construită o suprastructură fără plafon, pentru a proteja echipajul și tunul de armele de foc ușoare ale infanteriei.

Între lunile iulie și august 1942, 170 de vehicule Marder I au fost construite pe șasiul Lorraine. Câteva tancuri de fabricație franceză și poloneză, precum Hotchkiss H39 și FCM 36, au fost de asemenea folosite pentru conversie, dar au fost fabricate în număr mic. Aceste variante au fost denumite 7,5 cm Pak 40(Sf) auf Geschützwagen 39H(f) și 7,5 cm Pak 40(Sf) auf Geschützwagen FCM(f).

Primele vehicule Marder I care aveau la bază șasiul Lorraine au fost trimise pe Frontul de Răsărit în 1942 pentru a fi folosite în cadrul unităților Panzerjäger (vânători de tancuri) ale diviziilor de infanterie. Majoritatea tunurilor antitanc autopropulsate de acest tip au fost folosite însă în Franța. La începutul anului 1944, 131 de vehicule Marder I erau încă în uz pe Frontul de Vest.[1]

  1. ^ Chamberlain, pag. 210
  • en Chamberlain, Peter, and Hilary L. Doyle. Thomas L. Jentz (Technical Editor). Encyclopedia of German Tanks of World War Two: A Complete Illustrated Directory of German Battle Tanks, Armoured Cars, Self-propelled Guns, and Semi-tracked Vehicles, 1933–1945. London: Arms and Armour Press, 1978 (revised edition 1993). ISBN 1-85409-214-6

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marder I