Sari la conținut

Márton Roska

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Márton Roska
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Cubleșu Someșan, Cluj, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Budapesta, Republica Populară Ungară Modificați la Wikidata
ÎnmormântatFarkasréti temető[*][[Farkasréti temető (Hungarian cemetery in Budapest)|​]][3][4] Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiearheolog
istoric Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Franz Joseph din Cluj  Modificați la Wikidata

Márton Roska (n. , Cubleșu Someșan, Panticeu, Cluj, Austro-Ungaria – d. , Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un arheolog, etnograf, istoric al antichității și profesor universitar la Debrețin, Cluj și Seghedin.[5]

Márton Roska s-a născut la 15 iunie 1880 în satul Cubleșu Someșan și a crescut la orfelinat. Acesta s-a identificat ca armean transilvănean, originea sa fiind armeană, dar considerând că limba sa maternă este maghiara.

În 1900, după examenul de bacalaureat, a devenit student la Facultatea de Filosofie, Litere și Istorie unde, după un an, a ajuns asistentul lui Béla Pósta.[6] Odată cu apariția școlii de arheologie la Cluj și cercului de elevi din jurul lui Béla Pósta, a început profesionalizarea domeniului arheologic în Transilvania. Registrele de inventare ale publicațiilor și săpăturilor lor pot fi găsite astăzi la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.[6]

Activitatea în Transilvania înainte de unirea cu România

[modificare | modificare sursă]

Ca și arheolog și istoric, interesul său era cercetarea așezărilor primitive din Ardeal, punând un deosebit accent pe cercetarea perioadei paleolitice și cea a bronzului. Ca și reprezentant al școlii de arheologie de la Cluj, Márton Roska, este autorul mai multor săpături și publicații de o importanță deosebită pentru arheologia secolelor al X-lea și al XI-lea în Transilvania.[5]

Activitatea după unificarea Transilvaniei cu România

[modificare | modificare sursă]

După Unirea Transilvaniei cu România, școala lui Béla Pósta s-a desființat. Mulți dintre elevii săi s-au mutat cu activitatea la Seghedin. Márton Roska însă a rămas la Cluj, unde a devenit asistent la Universitatea Regele Ferdinand I.[6] În 1924 a fost promovat ca șef de lucrări în cadrul Institutului, și mai târziu a devenit membru în Comisiunea Monumentelor Istorice, în secțiunea Transilvaniei.[6]

În 1944 s-a mutat în Ungaria, unde a dus însă lipsă de materialul său arheologic.[6] A murit la 16 iulie 1961.

  • „Recherches prehistoriques pendant l'année 1924”, în Dacia, I (1924), pp. 297–316
  • „Rapport preliminaire sur les fouilles archeologiques de l'année 1925”, ibidem, II (1925), pp. 400–416;
  • „Le depot de haches en cuivre de Baniabic”, ibidem, III–IV (1927-1932), pp. 352–355;
  • „Le depot de bronze de Lozna Mare”, ibidem, pp. 356–358;
  • „Le tombeau celtique de Cristuru Secuiesc”, ibidem, pp. 359–361;
  • „Thesaurus antiquitatum Transilvanicarum”, I, Cluj, 1942. (E.C.)
  1. ^ a b Márton Roska, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b Roska Márton, accesat în  
  3. ^ https://epa.oszk.hu/00000/00003/00030/nevmutato.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://epa.oszk.hu/00000/00003/00030/adattar.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura Științifică și Enciclopedică. . 
  6. ^ a b c d e Gall, Erwin. Márton Roska (1880–1961) și cercetarea arheologică a secolelor X-XI.