Márton Roska
Márton Roska | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2] Cubleșu Someșan, Cluj, Austro-Ungaria |
Decedat | (81 de ani)[1][2] Budapesta, Republica Populară Ungară |
Înmormântat | Farkasréti temető[*][3][4] |
Cetățenie | Ungaria România |
Ocupație | arheolog istoric |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Franz Joseph din Cluj |
Modifică date / text |
Márton Roska (n. , Cubleșu Someșan, Panticeu, Cluj, Austro-Ungaria – d. , Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un arheolog, etnograf, istoric al antichității și profesor universitar la Debrețin, Cluj și Seghedin.[5]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Márton Roska s-a născut la 15 iunie 1880 în satul Cubleșu Someșan și a crescut la orfelinat. Acesta s-a identificat ca armean transilvănean, originea sa fiind armeană, dar considerând că limba sa maternă este maghiara.
Studii
[modificare | modificare sursă]În 1900, după examenul de bacalaureat, a devenit student la Facultatea de Filosofie, Litere și Istorie unde, după un an, a ajuns asistentul lui Béla Pósta.[6] Odată cu apariția școlii de arheologie la Cluj și cercului de elevi din jurul lui Béla Pósta, a început profesionalizarea domeniului arheologic în Transilvania. Registrele de inventare ale publicațiilor și săpăturilor lor pot fi găsite astăzi la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.[6]
Activitatea în Transilvania înainte de unirea cu România
[modificare | modificare sursă]Ca și arheolog și istoric, interesul său era cercetarea așezărilor primitive din Ardeal, punând un deosebit accent pe cercetarea perioadei paleolitice și cea a bronzului. Ca și reprezentant al școlii de arheologie de la Cluj, Márton Roska, este autorul mai multor săpături și publicații de o importanță deosebită pentru arheologia secolelor al X-lea și al XI-lea în Transilvania.[5]
Activitatea după unificarea Transilvaniei cu România
[modificare | modificare sursă]După Unirea Transilvaniei cu România, școala lui Béla Pósta s-a desființat. Mulți dintre elevii săi s-au mutat cu activitatea la Seghedin. Márton Roska însă a rămas la Cluj, unde a devenit asistent la Universitatea Regele Ferdinand I.[6] În 1924 a fost promovat ca șef de lucrări în cadrul Institutului, și mai târziu a devenit membru în Comisiunea Monumentelor Istorice, în secțiunea Transilvaniei.[6]
În 1944 s-a mutat în Ungaria, unde a dus însă lipsă de materialul său arheologic.[6] A murit la 16 iulie 1961.
Opere
[modificare | modificare sursă]- „Recherches prehistoriques pendant l'année 1924”, în Dacia, I (1924), pp. 297–316
- „Rapport preliminaire sur les fouilles archeologiques de l'année 1925”, ibidem, II (1925), pp. 400–416;
- „Le depot de haches en cuivre de Baniabic”, ibidem, III–IV (1927-1932), pp. 352–355;
- „Le depot de bronze de Lozna Mare”, ibidem, pp. 356–358;
- „Le tombeau celtique de Cristuru Secuiesc”, ibidem, pp. 359–361;
- „Thesaurus antiquitatum Transilvanicarum”, I, Cluj, 1942. (E.C.)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Márton Roska, Autoritatea BnF
- ^ a b Roska Márton, accesat în
- ^ https://epa.oszk.hu/00000/00003/00030/nevmutato.html Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://epa.oszk.hu/00000/00003/00030/adattar.html Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura Științifică și Enciclopedică. .
- ^ a b c d e Gall, Erwin. Márton Roska (1880–1961) și cercetarea arheologică a secolelor X-XI.