Luigi Guido Grandi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Luigi Guido Grandi
Date personale
Născut[2][3] Modificați la Wikidata
Cremona, Lombardia, Italia[2][3] Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[4][5][2][3] Modificați la Wikidata
Pisa, Marele Ducat de Toscana[3] Modificați la Wikidata
Religiecatolicism[2] Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
inginer
filozof
teolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeBartolo Luccaberti[1]
Quintus Lucius Alpheus[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Pisa  Modificați la Wikidata
PremiiMembru al Societății Regale[*]  Modificați la Wikidata

Luigi Guido Grandi (n. 1 octombrie 1671 la Cremona - d. 4 iulie 1742 la Pisa) a fost un călugăr, preot, filozof, matematician și inginer italian.

A studiat filozofie și teologie sub egida Ordinului iezuit. A devenit matematicianul de curte al margrafului de Toscana Cosimo al III-lea de' Medici.

În 1709 vizitează Anglia, unde este numit Fellow of the Royal Society. Din 1714 până la sfârșitul vieții activează ca profesor la Universitatea din Pisa.

Activitate științifică[modificare | modificare sursă]

A studiat strofoida. A descoperit curba logaritmică, trasând graficul acesteia, pe care a publicat-o în 1701. În 1699 a demonstrat geometric problema lui Viviani.

A studiat curba loxodromă a conului care este o anumită curbă elicoidală și a stabilit că această linie curbă apare la intersecția unui con cu un cilindru a cărui bază e o spirală logaritmică.

A studiat o serie numerică ce va fi numită seria lui Grandi.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b c d Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  3. ^ a b c d Digital DISCI, accesat în  
  4. ^ Luigi Guido Grandi, SNAC, accesat în  
  5. ^ Guido Grandi, Internet Philosophy Ontology project, accesat în  
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în