Ludwig Klages

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ludwig Klages

Karl Wolfskehl, Alfred Schuler, Ludwig Klages, Stefan George și Albert Verwey (fotografie realizată în 1902 de Karl Bauer)
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Hannover, Regatul Prusiei, Imperiul German[4] Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Kilchberg⁠(d), cantonul Zürich, Elveția Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul din Kilchberg[*]​[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiepsiholog
filozof Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[6] Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ludwig Klages (n. , Hannover, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. , Kilchberg⁠(d), cantonul Zürich, Elveția) a fost un filozof și psiholog german, teoretician în domeniul de analizei grafologice. El a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură.[7]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Klages s-a născut la Hanovra, Germania. A studiat la München fizica, filosofia și chimia, dar, cu toate că a susținut un doctorat în chimie, nu a lucrat niciodată pe post de chimist. L-a întâlnit pe sculptorul Hans Busse și împreună cu el și cu Georg Meyer a fondat Deutsche Graphologische Gesellschaft (Societatea Grafologică Germană) în 1894.

La München i-a cunoscut, de asemenea, pe scriitorul Karl Wolfskehl și pe misticul Alfred Schuler. El a fost un iubit al lui Fanny zu Reventlow, „contesa boemă” din Schwabing și, împreună cu Wolfskehl, Schuler și scriitorul Ludwig Derleth, a format un grup cunoscut sub numele de la Cercul Cosmic de la München, cu care este uneori asociat și poetul Stefan George. El a scris în 1902 o carte în care elogia poezia lui George. Ca membru al acestui grup filozofia lui a pus în contrast lumea modernă „degenerată” cu trecutul germanic, antic și mistic, în care artistul avea rolul eroic de plăsmuire a unui nou viitor.[8][9] George s-a distanțat de filozofia mistică a lui Klages (care a fost împărtășită de către Schuler), dar a continuat pentru un timp să publice poeziile lui Klages în ziarul său, Blätter für die Kunst.[10] Wolfskehl l-a familiarizat pe Klages cu activitatea lui Johann Jakob Bachofen (1815-1887), un antropolog și sociolog elvețian, și cu cercetările sale în domeniul clanurilor matriarhale.[11]

În 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, Klages s-a mutat în Elveția și s-a întreținut din veniturile obținute prin publicarea scrierilor sale și prin susținerea de conferințe. El s-a întors în Germania în 1920, iar în 1932, a fost distins cu Medalia Goethe pentru Artă și Știință. Cu toate acestea, în 1936 a fost atacat de autoritățile naziste pentru lipsa de sprijin la adresa politicii naziste și la aniversarea vârstei de 70 de ani, în 1942, a fost acuzat de mai multe ziare din Germania. După război, el a fost onorat de către noul guvern, în special cu ocazia aniversării vârstei de 80 de ani, în 1952.

Activitatea[modificare | modificare sursă]

El a creat o teorie completă a grafologiei și a fost mult timp asociat cu conceptele de nivel, ritm și interpretare bipolară. Împreună cu Friedrich Nietzsche și Henri Bergson a anticipat fenomenologia existențială. De asemenea, el a inventat termenul de logocentrism în 1920.

El a fost autorul a 14 cărți și a peste 60 de articole (1910-1948). A fost coeditor al revistei Berichte (1897-1898) și a succesoarei sale, Graphologische Monatshefte, până în 1908. Lucrările sale mai importante sunt:

  • Der Geist als Widersacher der Seele (1929)
  • Die Grundlagen der Charakterkunde

Ca filosof, Klages a dus premisele nietzscheene a Lebensphilosophie „către concluziile cele mai extreme”. El a făcut o distincție între termenii Seele (spirit) care reprezintă afirmarea vieții și Geist (minte) care reprezintă distrugerea vieții. Geist reprezenta forțele „raționalizării intelectuale și industriale moderne”, în timp ce Seele reprezenta posibilitatea depășirii „intelectualității înstrăinate în favoarea regăsirii unei înrădăcinări pământești”.[12]

Când Klages a murit, filosoful german Jürgen Habermas a cerut ca „realizările lui Klages privind antropologia și filosofia limbajului” să fie lăsate „ascunse în spatele vălului” „metafizicii anti-intelectualiste și filozofiei apocaliptice a istoriei” ale lui Klages. Habermas a considerat că aceste realizări nu sunt depășite, ci dimpotrivă vizionare, înaintea vremii.[13]

Klages este un important gânditor antisemit.[14] Potrivit surselor, el a spus, „Pentru evrei, orice lucru omenesc este o prefăcătorie. S-ar putea spune chiar că fața evreiască nu este altceva decât o mască. Evreul nu este un mincinos: el este însăși minciuna. Din acest punct de vedere, putem spune că evreul nu este un om. ... Trăiește pseudo-viața unui vampir a cărei avere este legată de Yahweh-Moloh. El folosește înșelăciunea ca o armă cu care va extermina omenirea. Evreul este încarnarea puterii nepământene de distrugere.”[15]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Ludwig Klages”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Ludwig Klages, Brockhaus Enzyklopädie 
  4. ^ „Ludwig Klages”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ http://www.kilchberg.ch/xml_1/internet/de/application/d20/d24/d302/f243.cfm, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ „Nomination Database”. Accesat în . 
  8. ^ Noll, Richard. The Jung Cult: Origins of a Charismatic Movement. Touchstone. pp. 166–172. ISBN 0684834235. 
  9. ^ Marchand, Suzanne L.; Lindenfeld, David F. (). Germany at the fin de siècle: culture, politics, and ideas. Louisiana State University Press. ISBN 0807129798. 
  10. ^ Furness, Raymond (). The twentieth century, 1890–1945. Barnes & Noble. p. 98. ISBN 006492310X. 
  11. ^ Eller, Cynthia (). The Myth of Matriarchal Prehistory: Why An Invented Past Will Not Give Women a Future. Beacon Press. ISBN 978-0-8070-6792-5. 
  12. ^ Aschheim, Steven E. (). The Nietzsche Legacy in Germany, 1890–1990. Uni. of California Press. pp. 80–81. ISBN 0520085558. 
  13. ^ „Klages – Gewalten des Untergangs”. Der Spiegel (în German) (37/1966). .  An article looking back ten years after his death.
  14. ^ Levy, Richard S. (). Antisemitism: A Historical Encyclopedia of Prejudice and Persecution, Volume 1. ABC-CLIO. p. 257. ISBN 1851094393. 
  15. ^ Ludwig Klages, Rhythmen und Runen (Rhythms and Runes) (1944), as cited in „Ludwig Klages on Judaism, Christianity and Paganism (Excerpts and Aphorisms)”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Gunnar Alksnis, Ludwig Klages and His Attack on Rationalism. Kansas State University, 1970. Also published under the title Chthonic Gnosis. Ludwig Klages and his Quest for the Pandaemonic All, Theion Publishing, 2015.
  • Reinhard Falter, Ludwig Klages. Lebensphilosophie als Zivilisationskritik, Munich: Telesma, 2003, ISBN: 978-3-8330-0678-4.
  • Raymond Furness, Ludwig Klages, in: Zarathustra's Children: A Study of a Lost Generation of German Writers, Rochester, NY: Camden House, 2000, ISBN: 1-57113-057-8, pp. 99–124.
  • Michael Grossheim, Ludwig Klages und die Phaenomenologie, Weinheim: Wiley-VCH Verlag GmbH, 1993.
  • Nitzan Lebovic, The Terror and Beauty of Lebensphilosophie: Ludwig Klages, Walter Benjamin, and Alfred Bauemler, South Central Review 23:1 (Spring 2006), pp. 23–39.
  • James Lewin, Geist und Seele: Ludwig Klages’ Philosophie, Berlin: Reuther & Reichard, 1931.
  • Tobias Schneider, Ideological Trench Warfare. Ludwig Klages and National Socialism from 1933–1938. Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte 2/2001.
  • Tommaso Tuppini, Ludwig Klages. L'immagine e la questione della distanza, Milano: Franco Angeli, 2003.
  • Chiara Gianni Ardic, La Fuga degli Dèi. Mito, matriarcato e immagine in Ludwig Klages, Milano: Jouvence, 2016.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ludwig_Klages&oldid=15594644