Ciocan

Pentru alte sensuri, vedeți Ciocan (dezambiguizare).

Ciocanul este o unealtă, cel mai adesea manuală, formată dintr-un cap ponderat (din metal dur) fixat pe un mâner lung, folosit pentru a transmite un impact concentrat asupra unei mici porțiuni a unui obiect. Acest impact poate avea ca scop bătutul cuielor în lemn, modelarea metalului sau sfărâmarea rocilor. Domenii tradiționale de utilizare includ tâmplăria, fierăria, războiul și muzica percutivă (ca în cazul gongurilor).

Lovirea cu ciocanul implică utilizarea acestuia pentru a genera forță de impact, spre deosebire de alte funcții, cum ar fi smulgerea (cu gheara) sau agățarea. În tâmplărie și fierărie, ciocanul este de obicei mânuit cu o singură mână, din poziție fixă, descriind un arc lung descendent, pivotând în principal din umăr și cot, cu o rotire rapidă a încheieturii chiar înainte de impact; pentru forțe mai mari, mișcările trunchiului și genunchilor pot coborî articulația umărului pentru a crește amplitudinea loviturii, deși aceasta este o mișcare obositoare.

Ciocanele de război se mânuiesc adesea în planuri nonverticale, cu mai multă energie provenind din picioare și șolduri, adesea implicând un pas sau o înaintare pentru a lovi o țintă în mișcare. Ciocanele mici sau ciocanele de lemn (malete) se pot folosi rapid cu încheietura mâinii, permițând o succesiune rapidă de lovituri. În demolări, utilizarea ciocanelor grele sau a berbecilor impune adaptarea loviturii în funcție de poziția țintei, necesitând uneori o mișcare similară cu cea de golf sau de bâte, cu prindere în ambele mâini.^[1]

Ciocanul cu gheară, frecvent folosit în construcții, are un cap special pentru a scoate cuie din lemn. Alte tipuri de ciocane variază ca formă, dimensiune și structură, în funcție de scopul lor, de exemplu, baroasele, ciocanele cu bile (engleză ball-peen) sau ciocanele de cauciuc. Deși majoritatea ciocanelor sunt unelte manuale, există și ciocane motorizate, cum ar fi cele cu aburi sau mecanice, care furnizează forțe peste limita brațului uman.^[1]

La ciocanele manuale, priza fermă a mânerului este pentru siguranță și eficiență. Transpirația poate face mânerul alunecos, transformând unealta într-un potențial pericol. Oțelul, deși durabil, transmite vibrații și frig, devenind inconfortabil la utilizare îndelungată sau în condiții reci. Din aceste motive, ciocanele moderne cu mâner metalic sunt de regulă căptușite cu materiale sintetice care asigură o aderență mai bună, reduc șocurile și oferă izolație termică. Mânerele din lemn, folosite tradițional, asigurau o priză satisfăcătoare, dar sunt mai fragile și pot deveni nesigure dacă fixarea capului slăbește.^[1]

Capul ciocanului modern este realizat din oțel călit, iar mânerul (numit și „coadă” sau „helvă”) este fabricat din lemn sau plastic. Elasticitatea ridicată a capului de oțel permite un transfer eficient al energiei de impact, în special atunci când este folosit împreună cu o nicovală cu proprietăți similare.^[1]

Din punct de vedere biomecanic, folosirea ciocanului implică mișcări balistice complexe, coordonate muscular, care trebuie pregătite anticipat la nivel neuromotor. Aceste mișcări sunt prea rapide pentru a fi ajustate conștient în timpul executării, motiv pentru care lovirea precisă la viteză necesită exercițiu. Se presupune că cerințele cognitive ridicate (planificare, secvențiere și sincronizare) implicate în acțiuni precum lovirea cu bâta, aruncarea sau ciocănitul au jucat un rol important în dezvoltarea timpurie a creierului uman.^[2]

Istorie

Ciocanul este probabil prima unealtă folosită de om. Forma strămoașă a ciocanului este o piatră ținută în pumn și folosită pentru lovire. Chiar și unele specii de maimuțe se folosesc de pietre ca unelte pentru sparge nuci. Cu timpul, oamenii au început sa selecteze și să prelucreze pietrele astfel încât ele sa fie mai ergonomice și să fie adaptate scopului (început de specializare). Pietrele cioplite fără mâner s-au folosit timp de zeci de mii de ani (paleolitic). În neolitic a aparut forma ciocanului cum se mai foloseste si azi - un mîner de lemn cu un cap. În neolitic capul era din piatra șlefuită și era gaurit pentru a fi fixat stabil de mâner. În epoca de bronz capul a fost făcut din metal, astfel devenind mult mai rezistent și durabil.

Ciocanul este și astăzi una din uneltele indispensabile folosite de om - în fiecare gospodărie se gasește cel puțin un ciocan. Și chiar în domeniul cel mai hi-tech se folosesc ciocane: astronauții în spațiu au întotdeauna ciocane în înzestrare, și sunt cunoscute cazuri în care unele lucrări și reparaturi în spațiu au fost efectuate cu ciocanul.^[3]

Simbolism

Un ciocan în formă de T în colțul din stânga sus al stemei Tampere

Ciocanul, fiind una dintre cele mai utilizate unelte de către om, apare frecvent ca simbol în steaguri și heraldică. În Evul Mediu, era adesea prezent în siglele breslelor de fierari, precum și în steme de familie. Simbolul ciocanului și al târnăcopului este folosit pentru a reprezenta mineritul.

În mitologie, zeități precum Thor (mitologia nordică), Sucellus (mitologie celtică și galo-romană) și eroul Hercule (mitologia greacă) aveau ciocane cu semnificații diverse. Thor, zeul tunetului și al fulgerului, mânuia ciocanul Mjölnir.

O variantă binecunoscută este secera și ciocanul, simbolul fostei Uniuni Sovietice, asociat strâns cu comunismul și socialismul timpuriu. În acest context, ciocanul simbolizează clasa muncitoare industrială, iar secera, clasa muncitoare agricolă. Ciocanul este prezent și în stemele unor foste state socialiste, precum Germania de Est. Similar, ciocanul și sabia simbolizează strasserismul, o ramură a nazismului cu tentă populist-muncitorească. O altă variantă, folosită de Partidul Muncitorilor din Coreea de Nord, include un penson între ciocan și secera, simbolizând ideologiile Juche și Songun.

Secera și ciocanul ca simbol comunist
Ciocan și spice (RDG)
Ciocan și seceră (Austria)

Note

^ ^a ^b ^c ^d Akins, Ricky (6 septembrie 2018). „40 Different Types of Hammers and Their Uses”. Garage tool advisor. Accesat în 29 octombrie 2018.
^ Calvin, William H. (2004). A Brief History of the Mind: From Apes to Intellect and Beyond. Oxford University Press. p. 47. ISBN 0-19-515907-1.
^ en Hammer, chisel needed for space station battery work Arhivat în 20 iulie 2008, la Wayback Machine. - spaceflight.now, 13. septembrie 2000 (accesat în 22. Februarie 2009)

Vezi și

Legături externe

Wikţionar

Caută „Ciocan” în Wikționar, dicționarul liber.

Materiale media legate de ciocan la Wikimedia Commons
en Hammer types Arhivat în 2 iulie 2009, la Wayback Machine. Tipuri de ciocan - imagini și descrieri.
en Muzeul ciocanului
en "Choosing a Hammer." Popular Science, iunie 1960, pp. 164–167.

[:0-1] Akins, Ricky (6 septembrie 2018). „40 Different Types of Hammers and Their Uses”. Garage tool advisor. Accesat în 29 octombrie 2018.

[Calvin2004-2] Calvin, William H. (2004). A Brief History of the Mind: From Apes to Intellect and Beyond. Oxford University Press. p. 47. ISBN 0-19-515907-1.

[3] Hammer, chisel needed for space station battery work Arhivat în 20 iulie 2008, la Wayback Machine. - spaceflight.now, 13. septembrie 2000 (accesat în 22. Februarie 2009)

[1]

[2]

[3]