Cazma
 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
O cazma este o unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică tăietoare, fixată la o coadă de lemn; este utilizată la săpatul pământului sau pentru a scoate pământ din gropi și pentru răspândirea și nivelarea solului. Este denumită hârleț în unele zone ale României.[1] Regional (în Transilvania), este folosită și forma hârșeu. În graiul crișean, există forma harșeu.[2]
La început, în Antichitatea timpurie, cazmalele au fost făcute din lemn. După ce a fost descoperit modul de prelucrare a metalelor, ele s-au făcut din metal. Randamentul lucrărilor de săpat era mic înainte de introducerea de unelte metalice, care a făcut ca munca la săpat să devină mai eficientă.
Datorită echipării cu cazma a militarilor pentru săparea adăposturilor această unealtă a dezvoltat în jurul ei o artă marțială specifică trupelor de infanterie. Cazmaua militară este mică și portabilă spre deosebire de cazmalele normale cu coadă lungă.
Se deosebește de lopată prin forma plată și prin faptul că are partea de sus îndoită spre exterior astfel încât să creeze o bandă metalică pe care cel ce o folosește poate apăsa cu piciorul.
Etimologii[modificare | modificare sursă]
Substantivul din română: cazma este un împrumut din limba turcă: kazma: „sapă”.[3]
Substantivul românesc hârleț este un împrumut din slavă: rylǐcǐ.[3]
Substantivul hârșeu este un împrumut din maghiară ásó (pronunțat: ['a.ʃo]), „cazma”, „hârleț”, și contaminare cu substantivul hârleț. Substantivul harșeu, din graiul crișean, este un împrumut din maghiară, ásó, „cazma”, „hârleț” și contaminare cu substantivul hârleț.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Academia Republicii Populare Romîne: Dicționar Enciclopedic Romîn, vol. I (A-C).
- ^ Graiul crișean, HARȘEU
- ^ a b Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Academia Republicii Populare Romîne: Dicționar Enciclopedic Romîn, vol. I (A-C), Editura Politică, București, 1962, pp. 551
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău ISBN 978-973-675-307-7
