Liturgia orelor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Liturgia orelor[modificare | modificare sursă]

Liturgia orelor (lat. Liturgia horarum) este o denumire generală a serviciului divin a Bisericii Catolice, care este petrecut în timpul zilei (cu excepția timpului Liturgiei, adică missei).

Breviarum Romanus, Paris, 1647

Această denumire s-a întocmit la Conciliul al II-lea din Vatican, noțiunea veche fiind de "orele canonice", iar cartea "breviarium". Conform motu proprio a lui Benedict al XVI-lea(din 7 iulie 2007) poate fi iarăși folosit și breviariul aprobat de Papa Ioan al XXIII-lea și elaborat de Conciliul Tridentin. Astfel există două versiuni a orelor canonice. Așa-numita "formă ordinară" aprobată de Conciliul al II-lea din Vatican și "forma extraordinară" aprobată de Conciliul Tridentin.

Practica recitării a rugăciunilor zilnice a derivat din tradiția iudaică de a spune laude Domnului la ore anumite pe parcursul zilei și nopții: e. g. in Faptele Apostolilor, Ioan merge la Templu la rugăciunea de amiază (Acte 3:1). În Psalmul 119, David spune: "De șapte ori pe zi te laud, pentru judecățile tale drepte."

Această practică vine din timpurile apostolice, fiind modificată în dependență de loc și de tradiție. Cu răspîndirea monasticismului, recitarea orelor și formatul liturgiei au fost standardizate. În anul 484, sfântul Sabbas a început notarea practicilor liturgice din Ierusalim. În 525, sfîntul Benedict din Nursia a scris primul Liturghier al orelor. Cu reformele cluniace din secolul al XI-lea s-a impus o formă nouă a liturgiei și abenedectine. Sfântul Scaun a elaborat doar în secolul al XI-lea un Breviar Roman oficial pentru a conformiza varietățile de practici pentru Biserica de Apus.

Ordinea curentă[modificare | modificare sursă]

Legea canonică prescrie preoților recitarea integrală a Liturgiei Orelor în fiecare zi, iar diaconilor numai dimineața și seara. Practicile comunităților religioase diferă în dependență de reguli și constituții. Conciliul Vatican II a propus și laicilor să recite liturgia orelor.

Practica romano-catolică curentă se axează pe trei ore majore și de la două la patru ore minore:

  • Invitatoriul (este o întroducere la prima oră, la începutul întregului curs al rugăciunii zilnice.).
  • Oficiul Lecturilor (Matinele), oră majoră
  • Laudele de dimineață (Laudele), oră majoră
  • Ora medie, care poate fi una sau toate din
    • Ora a treia (Terce)
    • Ora a șasea (Sext)
  • Ora a noua (None)
  • Vesperele (rugăciunea de seară) (Vespers), oră majoră
  • Completoriul(rugăciunea de noapte) (Compline)

Orele majore[modificare | modificare sursă]

Orele majore sunt Oficiul Lecturilor, Laudele și Vesperele.

Oficiul Lecturilor constă din:

  • Imn
  • Psalmodia( unul sau doi psalmi)
  • Lectura lungă din Sfânta Scriptură
  • Lectura lungă din viețile sfinților, sau un tratat teologic despre sensurile Scripturilor,sau un pasaj din documentele Conciliului Vatican II.
  • în nopțile precedente duminicii sau sărbătorilor oficiul poate fi lărgit cu Vigilii, prin adăugarea a trei cântări din Vechiul Testament și un fragment din Evanghelie
  • Imnul Te Deum (la solemnități, sărbători și duminici în afara Postului Mare)
  • Rugăciunea de încheiere
  • Versetul de încheiere

Caracterul Rugăciunii de dimineață este cel de laudă și a Rugăciunii de seară este de mulțumire. Ambele au același format:

  • Imnul, compus de Biserică
  • doi psalmi, sau unul mai lung împărțit în trei părți, o cântare din Vechiul Testment dimineața și din Noul Testament seara.
  • un fragment scurt din Sfânta Scriptură
  • Responsoriul, de obicei un verset din scripturi sau poezie litugică
  • Cîntarea lui Zahria, Benedictus pentru rgăciunea de dimineață și Magnificat pentru ce de seară
  • Rugăciunea Universală
  • Tatăl Nostru
  • Rugăciunea de încheiere
  • Salutul
  • Binecuvântarea
  • Trimiterea

Orele minore[modificare | modificare sursă]

Orele minore (sau medii) repetă obinuința creștinilor de se ruga chiar atunci când sînt ocupați cu munca pentru a imita Biserica din vremea apostolilor. Uzanța liturgică a reținut Orele a treia (ora 9.00), a șasea (ora 12.00) și 'a noua (ora 15.00) fiindcă acestea ne amintesc de amintirea evenimentelor din Evanghelie.

  • Întroducere
  • un Imn
  • Pslmodia (de obicei psalmul 119)
  • Lectura scurtă, urmat de un verset responsorial
  • Rugăciunea de încheiere
  • versetul de incheiere (aclamția)

Rugăciunea de noapte (Completoriul) este ultima rugăciune a zilei, care trebuie făcută înaintea odihnei de noapte, dacă e cazul chiar după miezul nopții.

Structura Completoriului:

  • Introducere
  • Examinarea de conștiință (Urmat de Actul penitențial)
  • Imnul
  • Psalmodia
  • Lectura scurtă
  • ResponsoriulIn manus tuas, Domine (În mîinile Tale, Doamne)
  • Cîntarea bătrânului Simeon, Nunc dimittis, din Evanghelia după Luca, cu antifona
  • Rugăciunea de încheiere
  • Binecuvântarea
  • antifonele sfintei Fecioare Maria

În fiecare oficiu, psalmii și cântîrile sînt încadrate de antifone și doxologii tradiționale.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Breviarum Conciliului Tridentin: