Lire (revistă)
| Lire (revistă) | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Țara | .svg){kind=small} Franța  |
| Data fondării | |
| Limbă | limba franceză[1] |
| ISSN | 0338-5019 |
| Prezență online | |
| site web oficial cont Twitter | |
Modifică date / text  | |
Lire este o revistă literară franceză lunară fondată în 1975 de Jean-Louis Servan-Schreiber(d) și Bernard Pivot(d) și dedicată actualității literare. Acest titlu aparține Editions Médias Culture et Communication (EMC2).
Istorie[modificare | modificare sursă]
Lire este o revistă cu apariție lunară eclectică care acoperă toate tipurile de literatură : populară, franceză, străină, poezie, science-fiction, filozofie, idei, romantism... printr-o gamă largă de recenzii, dar și reportaje și anchete despre scriitori, edituri sau evenimente sociale legate de cărți.[2]
Lire a câștigat Premiul pentru cea mai bună revistă culturală a anului în 2007.
Revista a fost achiziționată în ianuarie 2015 de Mag&NewsCo, o companie înființată de Patrick Drahi(d) și Marc Laufer(d), din Groupe Express-Roularta. În octombrie 2017, compania EMC2 a devenit proprietara revistei. De la acea dată, Jean-Jacques Augier a fost președinte și director al publicației, iar Stéphane Chabenat a fost director general.
În iunie 2020, presa a anunțat preluarea efectivă a Nouveau Magazine littéraire de către Lire.[3] Operațiunea a avut ca rezultat absorbția primei reviste de către cea de-a doua și crearea unei noi reviste hibride numită Lire-Le Magazine littéraire .
Editorial[modificare | modificare sursă]
În fiecare decembrie, redacția revistei Lire stabilește lista celor Lista celor mai bune cărți ale anului (romane, documente și eseuri).
Lista celor mai bune cărți ale anului[modificare | modificare sursă]
Următorul paragraf prezintă toate cărțile alese drept Cartea Anului de către revistă: [4]
- 1975 : Les Météores(d), Michel Tournier
- 1976 : Les Eaux étroites(d), Julien Gracq
- 1977 : Les Hauteurs béantes(d), Alexandre Zinoviev
- 1978 : Le Fleuve Alphée, Roger Caillois
- 1979 : Mars(d), Fritz Zorn(d)
- 1980 : Le Chant du bourreau(d), Norman Mailer
- 1981 : Le Choix de Sophie(d), William Styron(d)
- 1982 : Numele trandafirului, Umberto Eco
- 1983 : L'Homme neuronal(d), Jean-Pierre Changeux(d)
- 1984 : Matisse, Pierre Schneider
- 1985 : Empire du soleil, J. G. Ballard
- 1986 : Avant Mémoire, Jean Delay
- 1987 : La Créature, John Fowles
- 1988 : La Ville des prodiges(d), Eduardo Mendoza
- 1989 : Le Concert, Ismail Kadare
- 1990 : Moon Palace(d), Paul Auster
- 1991 : Donatien Alphonse François, marquis de Sade, Maurice Lever(d)
- 1992 : Froid Équateur(d), Enki Bilal(d)
- 1993 : Le Journal d'Hannah, Louise Lambrichs(d)
- 1994 : L'Écriture ou la Vie(d), Jorge Semprún
- 1995 : Les Catilinaires(d), Amélie Nothomb
- 1996 : La Mémoire des pierres, Carol Shields
- 1997 : La Compagnie des spectres(d), Lydie Salvayre
- 1998 : Les Particules élémentaires(d), Michel Houellebecq
- 1999 : Je m'en vais(d), Jean Echenoz(d)
- 2000 : Ébène, Ryszard Kapuscinski
- 2001 : Le Pianiste(d), Władysław Szpilman
- 2002 : La Tache(d), Philip Roth
- 2003 : Les Âmes grises(d), Philippe Claudel(d)
- 2004 : Tristano meurt, Antonio Tabucchi(d)
- 2005 : Lunar Park(d), Bret Easton Ellis
- 2006 : Les Bienveillantes, Jonathan Littell
- 2007 : Les Disparus(d), Daniel Mendelsohn(d)
- 2008 : Ce que le jour doit à la nuit(d), Yasmina Khadra și La Route, Cormac McCarthy
- 2009 : Et que le vaste monde poursuive sa course folle(d), Colum McCann(d)
- 2010 : Hammerstein ou l'Intransigeance. Une histoire allemande, Hans Magnus Enzensberger
- 2011 : Une femme fuyant l'annonce(d), de David Grossman
- 2012 : Le Diable, tout le temps, de Donald Ray Pollock(d)
- 2013 : La Fin de l'homme rouge(d), de Svetlana Aleksievitch
- 2014 : Le Royaume(d), Emmanuel Carrère
- 2015 : 2084 : la fin du monde(d), Boualem Sansal[5]
- 2016 : Le Nouveau Nom, Elena Ferrante(d)
- 2017 : ex-æquo Classé sans suite, Claudio Magris și Aux confins du monde, Karl Ove Knausgård(d)
- 2018 : Le Lambeau(d), Philippe Lançon(d)
- 2019 : Les Furtifs(d), Alain Damasio(d)
- 2020 : Fille, Camille Laurens
Conducere[modificare | modificare sursă]
- Redactor șef: Baptiste Liger
Redactori cunoscuți[modificare | modificare sursă]
- Luc Ferry(d)
- Gérard Oberlé(d)
- Diane Ducret(d)
- Sylvain Tesson(d)
- Josyane Savigneau
- Christine Ferniot(d)
- Philippe Delerm(d)
- Bruno Dewaele(d)
- Fabrice Gaignault(d)
Manageri (directori sau editori)[modificare | modificare sursă]
- Jean-Louis Servan-Schreiber(d)
- Bernard Pivot(d) (1975-1993)[6]
- Pierre Assouline (1993-2004)
- François Busnel(d) (2004-2015)[7] și Philippe Delaroche, adjunctul său (2004-2014)
- Julien Bisson (2015-2017)
- Baptiste Liger (2017)[8]
Difuzare[modificare | modificare sursă]
| Titlu | 2006 | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | 2014 | 2015 | 2016 |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Lire | 78.165 | 77.575 | 71.926 | 63.964 | 60.044 | 59.310 | 59.582 | 57.216 | 54.622 | 51.688 | 52.659 |
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ The ISSN portal
- ^ Lire Arhivat în , la Wayback Machine. - Roularta Media France, 2006 (voir archive)
- ^ Rédaction-AFP (10 juin 2020). „Le Nouveau Magazine littéraire racheté par son concurrent Lire” (în franceză). Verificați datele pentru:
|date=(ajutor). - ^ „Les 40 meilleurs livres de l'année”. Lire (în franceză) (436): 44–47. .
- ^ „Boualem Sansal : « 2015 marque le début de la troisième guerre mondiale »”.
- ^ Bernard Pivot quitte la direction de Lire[nefuncțională] - Les Échos, 29 iunie 1993
- ^ François Busnel quitte L'Express, Renaud Revel évoque son départ... Une centaine d'autres journalistes doivent partir dans le cadre d'une clause de cession - L'Obs(d), 14 octombrie 2015
- ^ - Livres Hebdo, 19 aprilie 2017
- ^ Lire - OJD(d)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| Control de autoritate |
|  |
|---|