Josyane Savigneau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Josyane Savigneau
Date personale
Născută (72 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Châtellerault, Poitou-Charentes, Franța[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă
critic literar[*]
biografă[*]
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4] Modificați la Wikidata
StudiiCentre de formation des journalistes[*][[Centre de formation des journalistes (French Grande Ecole of Journalism, part of the Panthéon-Assas University)|​]]
PatronajLe Monde  Modificați la Wikidata
Note
PremiiFemina Vacaresco award[*][[Femina Vacaresco award (literary award)|​]]
Lambda Literary Award[*][[Lambda Literary Award (award for published works which celebrate or explore LGBT themes)|​]]
prix littéraire Les Lauriers verts[*][[prix littéraire Les Lauriers verts (French literary award)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Josyane Savigneau (n. , Châtellerault, Poitou-Charentes, Franța) este o scriitoare și jurnalistă franceză, care a coordonat secțiunea cultural-literară a cotidianului Le Monde.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Jurnalistă[modificare | modificare sursă]

Josyane Savigneau a fost angajată la ziarul Le Monde în 1977. Ea a lucrat inițial pe postul de cronicar juridic și a devenit apoi critic literar al suplimentului Monde des livres în 1983.

Ulterior a îndeplinit funcția de redactor responsabil al Monde des livres, supliment săptămânal al ziarului Le Monde, din 1991 până în 2005, lucrând în paralel ca redactor-șef al secției de cultură (1995-2002), cronicar literar (2005-2012) și redactor responsabil al Mensuel du Monde (2012-2014).

Scriitoare[modificare | modificare sursă]

Josyane Savigneau este autoarea mai multor cărți, printre care biografiile scriitoarelor Marguerite Yourcenar[5] și Carson McCullers și o carte autobiografică, Point de côté, în care își evocă viața și traseul profesional, precum și ceea ce ea numește „punerea sub acuzare a conducerii Monde des livres”.

Membru al juriului premiului Femina[modificare | modificare sursă]

La 17 ianuarie 2014 a fost aleasă membru al juriului care decernează premiul Femina, înlocuind-o pe Viviane Forrester, care a murit pe 30 aprilie 2013.[6]

Critici[modificare | modificare sursă]

În cartea de investigații La Face cachée du Monde, Pierre Péan și Philippe Cohen denunță sistemul „renvoi d'ascenseurs” practicat în paginile suplimentului literar Monde des livres, condus de Josyane Savigneau ca redactor-șef. Acest sistem ar fi susținut și lăudat sistematic operele literare ale unui cerc restrâns de autori francezi.[7][8]

Printre alții, Jean-Edern Hallier,[9] Pierre Jourde,[10] Jacques Bouveresse[11] sau ziarul satiric Pour lire pas lu[12] l-au atacat, din motive similare, pe redactorul-șef al suplimentului Monde des Livres. Referindu-se la aceste acuzații, Josyane Savineau a recunoscut doar că „am vorbit prea mult de Fayard”.[13].

Le Monde a intentat un proces de calomnie în 1993 împotriva lui Jean-Edern Hallier, pe care el l-a câștigat.

Cărți[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Lambda Literary 1993 în categoria Lesbian Biography/Autobiography pentru Marguerite Yourcenar
  • Premiul Femina Vacaresco 1991 pentru Marguerite Yourcenar, l'invention d'une vie (Gallimard)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Josyane Savigneau, Babelio 
  3. ^ a b c Who's Who in France 
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Amoia, Alba della Fazia; Knapp, Bettina Liebowitz (). Multicultural Writers Since 1945: An A-to-Z Guide. Greenwood Publishing Group. p. 542. ISBN 9780313306884. Accesat în . 
  6. ^ http://www.lemonde.fr/livres/article/2014/01/18/josyane-savigneau-et-anne-marie-garat-nouvelles-jurees-du-prix-femina_4350475_3260.html.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Josyane Savigneau en pleine crise de déontologie, Henri Maler, Acrimed, 2 august 2005
  8. ^ Plenel et la police, L'Express, 20 februarie 2003
  9. ^ Hallier i-a reproșat, în special, Josyanei Savigneau că a apărat exclusiv cărțile editurii Gallimard.
  10. ^ Jourde evocă o «critică de complezență» și existența unui «clan Sollers-Savigneau». Vezi « Les misères du Monde » Arhivat în , la Wayback Machine., Jean Guiloineau, Radio France internationale, 20 martie 2003.
  11. ^ Bouveresse critică «un exemple întru-totul deplorabil în materie de corupție». Vezi « la Laisse d’Or », Pour lire pas lu, octombrie 2001, sau pe situl Acrimed, « Médias et critique littéraire »
  12. ^ Ziarul i-a acordat Josyanei Savigneau premiul «Laisse d’Or» (Lesa de aur) care ar trebui să-l recompenseze pe jurnalistul cel mai «servil».
  13. ^ Frédérique Roussel, « Du côté de chez Josyane » Arhivat în , la Wayback Machine., Libération, 2 octombrie 2008.