Lidia Hlib

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Lidia Hlib
Date personale
Născută (75 de ani) Modificați la Wikidata
Ungheni, Moldova Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Moldova.svg Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare de literatură pentru copii[*]
scriitoare
poetă
dramaturgă
traducătoare Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de Stat din Moldova  Modificați la Wikidata

Lidia Hlib (nume complet Elisabeta Lidia Hlib; n. , Ungheni, Moldova) este o prozatoare și poetă din Republica Moldova.

A făcut studii în filologie la Universitatea de Stat din Moldova, absolvindu-le în 1965.[1] Imediat după universitate, a fost profesoară de limba română la Școala nr. 1 din Cărpineni, Hîncești timp de un an. A urmat o perioadă în care a fost regizoare la redacția literară a televiziunii de stat (actualmente TeleRadio Moldova), apoi redactoare la teatrul televizat „Prichindel”. A fost secretar literar la Teatrul „Licurici”, cât și coordonator la Editura Uniunii Scriitorilor (1989–1992) și la Editura „Iulian”. A colaborat la revista „Steluța” (azi „Alunelul”). În 2014, activa la Editura „Silvius Libris”.[2]

Debutul literar l-a avut în anul 1967, când a publicat în revista „Moldova” miniatura pentru copii Micuța. A continuat să scrie, publicând nuvele în culegerea Dintre sute de catarge (1984), cât și proză satirică și epigrame. A publicat volumele de povestiri:[2]

  • Stăpâna lunilor de vară (1982)
  • Regina nopții (1985)
  • Fetița din televizor (1988)
  • Zâna celor micuți (1990)
  • Povestea licuriciului (1995)
  • Legenda Mării Negre (1996)
  • Floarea cu mii de petale (1998)
  • Migo-Flamingo (2002)
  • Ciocârlia și elfii (2005)
  • Surpriza lui Moș Crăciun (2012)

A compus piesele pentru copii Fetița cu daruri (1990) pentru teatrul „Luceafărul” și Aventurile lui Istețel și Tărcățel (1991).[1] De asemenea, a tradus din rusă pentru copii, inclusiv Aventurile lui Buratino⁠(d) de Alexei Tolstoi. A semnat scenariul pentru filmul televizat Ceramica din Ungheni (1987).[2]

Lidia Hlib are calități de graficiană, obișnuind să își ilustreze singură unele scrieri. La aniversarea a 60 de ani de la naștere, a organizat două expoziții de artă grafică la Muzeul de Literatură Română „Mihail Kogălniceanu”: „Chemarea infinitului” și „Vibrații noi”. Este o activistă în probleme ecologice; a publicat cartea Pădurea, rădăcina sufletului și scrie regulat în reviste ecologiste.[2]

Este membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1987.[1] Printre premiile primite se numără:[2]

  • 1986: Premiul Comitetului de Stat pentru Edituri, Poligrafie și Comerțul cu Cărți al RSSM, pentru cartea Regina nopții
  • 1992: Premiul Ministerului Culturii la Concursul de dramaturgie, pentru piesa Aventurile lui Istețel și Tărcățel
  • 1999: Diploma Salonului Internațional de Carte pentru Copii, ediția a III-a, pentru cartea Floarea cu mii de petale
  • 2008: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumele Regina nopții și Zâna celor micuți

Activitatea sa literară este remarcată de criticii din România și Republica Moldova. Ion Ciocanu spunea următoarele:

„Lidia Hlib posedă harul de a izvodi basme incitante pentru copiii dornici de a se antrena în savurarea subiectelor originale și captivante, pe măsura înțelegerii lor (...). Caracterul atractiv, captivant al narațiunii, spontaneitatea expresiei, dezinvoltura depănării subiectului – fac cinste Lidiei Hlib.”
—Ion Ciocanu[3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Colesnic & Gherman 2000.
  2. ^ a b c d e „Scriitorii Moldovei – copiilor. Elisabeta Lidia Hlib” (PDF). Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”. Accesat în . 
  3. ^ Ciocanu, Ion (). „Articole, cronici, portrete și medalioane literare. Eseuri răzlețe”. Chișinău: 210–213. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Colesnic, Iurie; Gherman, Victor (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. p. 136.