Lev Arțimovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Lev Arțimovici
1974 CPA 4316.jpg
Lev Arțimovici pe o marcă poștală sovietică din 1974
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus[1] Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevicii[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of the Russian Soviet Federative Socialist Republic (1918–1937).svg Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă
Flag of the Soviet Union.svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
inventator
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materFacultatea de Fizică-Matematică a Universității de Stat a Belarusului[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieIoffe Institute[*]
Kurchatov Institute[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Stalin
Premiul de stat al URSS
Ordinul Lenin
Erou al Muncii Socialiste
Premiul Lenin
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*]

Lev Andreevici Arțimovici (n. 25 februarie 1909, Moscova - d. 1 martie 1973, Moscova) a fost un fizician sovietic, membru al Academiei de Științe a URSS din 1953, membru al Prezidiului Academiei de Științe a URSS din 1957, Erou al Muncii Socialiste.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit Universitatea la Minsk (1928). În anii 1930 - 1944 a lucrat la Institutul fizico-tehnic din Leningrad al Academiei de Științe din URSS, cunoscut pe scurt ca Institutul Ioffe. Din anul 1944 lucrează la Institutul pentru energie atomică Kurceatov din Moscova, pentru proiectul sovietic al bombei atomice. Din 1951 până la moartea sa, în 1973, a fost șeful programului sovietic pentru energia nucleară de fuziune. Din anul 1947 a devenit profesor la Universitatea Lomonosov din Moscova.

Creația științifică[modificare | modificare sursă]

Lucrările principale ale lui Arțimovici se referă la fizica atomică și nucleară și reacțiile termonucleare controlate. A condus și cercetări asupra fizicii electronilor rapizi. Rezultatele obținute de Arțimovici au confirmat strălucit teoria radiației de frânare a electronilor și mecanica cuantică. A avut de asemenea contribuții importante în domeniul opticii electronice. Împreună cu A.I. Alihanov și A.I. Alihanian, a demonstrat validitatea legii conservării impulsului în reacția de anihilare electron-pozitron (1936). În anul 1952 a descoperit radiația de neutroni a plasmei de temperatură înaltă, iar în anul 1956, studiind pinch-ul în gaze, a stabilit că neutronii implicați nu au origine termonuleară. Sub conducerea sa, a fost dezvoltată pentru prima dată în Uniunea Sovietică metoda electromagnetică de extracție a izotopilor. Începând din anul 1950, a condus un larg ciclu de experimente de fizica plasmei la temperaturi înalte, în legătură cu problema reacției de fuziune termonuclează controlată, colectivul său fiind primul care a obținut o reacție termonucleară în plasmă stabilă cuasistaționară. A fost cunoscut ca "tatăl instalației Tokamak", un reactor pentru reacția de fuziune. În anul 1968 Tokamak-4 a înregistrat primii neutroni termonucleari. Se spune că, fiind întrebat când va funcționa primul reactor termonuclear, ar fi răspuns: "Când omenirea va avea nevoie de el, poate cu puțin timp înainte de asta." Între 1963 și 1973, a fost vice-președintele Comitetului Sovietic Pugwash și președintele Comitetului Național al Fizicienilor Sovietici. A fost ales Membru Extern de Onoare al Academiei Americane de Arte și Științe în 1966 și unui crater de pe Lună i s-a dat numele său.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Reacții termonucleare dirijate. Ed. II, M. Fizmatgiz, 1963
  • Configurații cu plasmă de circuit închis, M., Nauka, 1969
  • Fizica elementară a plasmei, M., Ed. III, M., Atomizdat, 1969
  • Mișcarea particulelor elementare în câmpuri electrice și magnetice, Ed. II, M., Nauka, 1972 (în colaborare cu S.Iu. Lukianov)
  • Ce ar trebui să cunoască orice fizician despre plasmă, Ed. II, M.,Ed. II, Atomizdat, 1977
  • Fizica plasmei pentru fizicieni , M., Atomizdat, 1977
  • Opere selecte, M., Nauka, 1978

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Usp. Fiz. Nauk., 1973, vol. 110, p. 677
  • Academicianul Lev Andreevici Arțimovici, M., Ed. Znanie, 1975
  • Amintiri despre academicianul Lev Andreevici Arțimovici., M., Nauka, 1981

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Арцимович Лев Андреевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]