Lesia Ukrainka

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lesia Ukrainka
Lesya Ukrainka portrait.jpg
Date personale
Nume la naștere Лариса Петрівна Косач Modificați la Wikidata
Născută [1] Modificați la Wikidata
Novohrad-Volînskîi, Volhynian Governorate[*], Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedată (42 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Tiflis Governorate[*], Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Înmormântată cimitirul Baikove[*] Modificați la Wikidata
Părinți Kosach Petro[*]
Olena Pchilka[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Kosach Oksana[*]
Kosach Isidora[*]
Kosach Olga[*]
Mykhailo Kosach[*]
Kosach Mykola[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cu Klyment Kvitka[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupație poetă
traducătoare
scriitoare
dramaturgă Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesului tuberculoză  Modificați la Wikidata
Prezență online

Lesia Ukrainka (în ucraineană Леся Українка), pe numele real Larisa Kosaci-Kvitka, (n. 13/25 februarie 1871, Novohrad-Volînski - d. 19 iulie/1 august 1913, Surami) a fost o scriitoare și traducătoare ucraineană.  A scris în genurile ca poezie, lirică, epos, teatru, proză, publicistică. De asemenea, a lucrat mult cu folclorul (220 de cântece populare înregistrate cu vocea ei), a participat activ în mișcarea națională din Ucraina.

Este cunoscută pentru ciclurile de poezii "Pe aripile Cântecelor" (1893), "Gânduri și vise" (1899), "Opinii" (1902), poemul "Povestea antică" (1893), "Un singur cuvânt" (1903), piesele de teatru "Nevasta boierului"(1913),"Kassandra "(1903-1907) "În catacombe"(1905), "Cântec de Pădure"(1911) și altele.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Părinții[modificare | modificare sursă]

Mama, Olga Dragomanova-Kosaci - scriitoare, care a creat sub pseudonimul Olena Pcilka (poezii și povești pentru copii în limba ucraineană, bine cunoscute în Ucraina), a participant activ în mișcarea feministă, a publicat antologia "Prima Coroană".

Tata, Piotr A. Kosaci - proprietar de pământ cu o educație aleasă, iubitor de literatură și pictură.

Primii ani, Lesia i-a petrecut în Volîn: în Novograd Volîn (1871 - primăvară anului 1879), în Luțk, satul Kolodiajne, lângă orașul Kovel.

În casa familiei Kosaciov deseori se adunau scriitorii, artiștii și muzicienii, se organizau seri de literatură și concerte. Unchiul Lesii, Mihail Drahomanov, a fost un om de știință celebru, personalitate binecunoscută, care înainte de a emigra în Franța și Bulgaria, a colaborat cu Ivan Franko. El este unul dintre membrii de familie, care a avut un impact major asupra nepoatei cu privire la convingerile socialiste, idealul de a servi patria, pe care ea l-a dezvoltat și, care a ajutat-o ​​să devină critic literar și folclorist.

Copilăria[modificare | modificare sursă]

Lesia Ucrainka și fratele ei, Mihail (numiți în familie - Mișelosia) au avut profesori particulari. La 4 ani, Lesia deja știa să citească.

În ianuarie 1876, Mihail și Larisa Kosaci pleacă la Kiev pentru a lua rămas bun de la M.Dragomanov, înainte de emigrarea lui forțată.

Pe vara aceluiași an, Olga Kosaci, împreună cu copiii săi, Lesia și Mihailo, au plecat în vacanță în satul Jaborițî. Acolo, pentru prima dată, Lesia a auzit primade la mama sa povestea despre "mavka" (zâna pădurii) și a făcut cunoștință cu folclorul ucrainean. Împreună cu mama, copiii mergeau prin casele din sat și adunau cântece și diverse ornamente etnice pentru colecția sa.

În anul 1878, părinții Lesei au plecat la expoziția mondială de la Paris, pentru a se întâlni cu Mihail Drahomanov. De copii a avut grijă în acea perioadă Elena Antonovna Kosaci, sora tatălui. Prietenia cu "mătușa Elea" a lăsat o amprenta asupra vieții și a operei poetesei.

Pe 7 (19) noiembrie a aceluiași an, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne, tatăl Lesiei, P.A. Kosaci a fost transferat cu serviciul în or. Luțk.

În martie anul 1879, Elena Antonovna Kosaci, mătusă Lesiei, a fost arestată pentru că a participat la asasinarea șefului jandarmilor Drentelna; mai târziu, ea a fost trimisă în provincia Oloneț, iar în 1881 a fost exilată în Siberia, pentru 5 ani (în or.Yalutorovsk, regiunea Tiumen, apoi în Tiumen). Aflând acest lucru, la sfârșitul lui 1879 (sau începutul anului 1880), Lesia a scris prima sa poezie - "Speranța".

În vara anului 1880, Alexandra Antonovna Kosaci-Șimanowski, matușa Lesei, împreună cu doi fii ai săi, se mută la Luțk, la familia Kosaci. Motivul mutării a fost arestarea și exilarea în Siberia a soțului ei, Boris Șimanowski. Pentru toată viața Lesia i-a fost recunoscătoare "mătușei Sașa" - prima sa profesoară de muzică.

Pe 6 (18) ianuarie, Lesia s-a îmbolnăvit, a răcit grav, ce a și fost începutul unei boli grele. Au apărut dureri acute în piciorul drept. De la început toți au crezut că e vorba de reumatism acut, însă, durerile s-au răsfrânt și asupra brațelor.

În acest an Olga Kosaci își duce copiii, Lesia și Mihail, la Kiev, ca aceștia să învețe la profesori particulari.

Acolo, Mihail și Lesia au început să învețe la liceu cu program pentru băieți, unde Lesia lua ore de pian de la soția lui M. Lysenko - Olga Alexandrovna O'Connor.

La începutul lunii mai 1882, familia Kosaci se mută la Kolodiajne, care a devenit reședința permanentă a familiei.

Între timp, Lesia și fratele său, Mihail locuiesc în Kiev, învață la profesori particulari, studiază limbile greaca și latina.

În vara anului 1883, Lesia a fost diagnosticată cu tuberculoză osoasă, în luna octombrie a aceluiași an, profesorul Alexandr Rinek i-a operat brațul stâng, îndepărtând oasele afectate. În decembrie, Lesia se întoarce de la Kiev la Kolodiajne, se simțea mai bine și a început să învețe franceză și germană.

Pe 29 (10 iunie), 1882 s-a născut sora Oksana, 22 august (septembrie-2) 1884 - fratele Nikolai.

Tinerețea[modificare | modificare sursă]

Încă din 1884, Lesia a scris în mod activ poezie ( "Crin din vale", "Sapho", "Vara frumoasă a trecut" și altele.) și o publică în revista "Steaua". În acel an a și apărut pseudonimul "Lesia Ucrainka".

Pentru o vreme Larisa a mers la școala "O. Murashko" din Kiev. Din această perioadă a rămas o imagine pictată în ulei. Larisa a trebuit să învețe de sine stătător, a fost ajutată foarte mult de către mama ei, care cunoștea mai multe limbi europene, în afară de limba ucraineană, cunoștea rusa, poloneza, bulgara, greaca și latina, fapt ce arătă nivelul ei intelectual. Olga Petrovna a educat-o pe Lesia ca pe o persoană puternică, care nu are dreptul să-și exteriorizeze sentimentele. La vârstă de 19 de ani, Lesia a scris un manual pentru surorile ei "Istoria antică a națiunilor orientale" (publicat în Yekaterynoslav, 1918).

Lesia Ucrainka a tradus în limba ucraineană astfel de scriitori și poeți ca Nikolai Gogol, Adam Mickiewicz, Heinrich Heine, Victor Hugo, Homer.

Maturitate[modificare | modificare sursă]

După ce a fost în Galicia în 1891, iar mai târziu, în Bucovina, Ucrainka s-a întâlnit cu mai multe personalități notorii din vestul Ucrainei: Ivan Franko, Michael Pavlik, Olga Kobylianska, V.Stefanyk, Osip Makovey, Natalia Kobrynska. Baza principiilor socio-politice a Larisei Kosaci s-a format în perioada anilor 1894-1895, la Sofia, atunci când ea a stat jumătate de an la unchiul ei Mihail Dragomanov, dar și moartea unchiului, fiind un moment tragic, care a marcat-o.

În 1896-1898, Lesia Ucrainka este unul dintre fondatorii primei organizații socialiste din Ucraina de pe Nipru.

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

Din necesitatea unui tratament, Lesia călătorește în Germania, Austro-Ungaria, Italia, Egipt, de multe ori vizitează regiunea Caucazului, Odesa, Crimeea, fapt ce i-a îmbogățit și a contribuit la extinderea orizonturilor scriitoarei.

La începutul lunii martie 1907 Lesia Ucrainka s-a mutat de la Kolodiajne la Kiev. La sfârșitul lunii martie a călătorit în Crimeea împreună cu Klement Kvitca, ocazie cu care, în special, a vizitat Sevastopolul, Yalta și Alupka.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Lesia Ukrainka", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015