Sari la conținut

Leopold I, Duce al Austriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leopold I de Habsburg
Duce al Austriei

Leopold I (Anton Boys, secolul al XVI-lea)
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Viena, Ducatul Austriei⁠(d) Modificați la Wikidata
Decedat (35 de ani) Modificați la Wikidata
Strasbourg, Sfântul Imperiu Roman Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMӑnăstirea Königsfelden[*] Modificați la Wikidata
PărințiAlbert I al Sfântului Imperiu Roman
Elisabeta de Gorizia-Tirol Modificați la Wikidata
Frați și suroriIudita de Oettingen[*]
Caterina de Habsburg
Anna de Austria
Elisabeta de Austria
Agnes de Austria
Frederic cel Frumos
Albert al II-lea
Rudolf I al Boemiei
Otto cel Vesel
Henric cel Blând Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCaterina de Savoia
CopiiCaterina de Austria[*]
Agnes de Austria[*][1] Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăCasa de Habsburg
Duce al Austriei și Stiriei
Domnie1 mai 1308 - 28 februarie 1326
PredecesorAlbert I de Habsburg
SuccesorFrederic cel Frumos
Leopold I al Austriei (vitraliu în Catedrala Sf. Ștefan, Viena)

Leopold I, supranumit cel Glorios (n. , Viena, Ducatul Austriei⁠(d) – d. , Strasbourg, Sfântul Imperiu Roman), aparținând Casei de Habsburg, a fost duce al Austriei și Stiriei din 1308 până la sfârșitul vieții.

Leopold I a fost cel de-al treilea fiu al regelui german Albert I (d. 1308) și al soției sale, Elisabeta de Gorizia-Tirol. Abia după moartea mamei sale în 1313 a devenit Leopold șeful Casei de Habsburg și a preluat administrarea Austriei Anterioare.[2]

Leopold s-a străduit să se apropie de Casa de Luxemburg. Astfel, l-a însoțit pe regele Henric al VII-lea în incursiunea sa la Roma pentru încoronarea ca împărat roman. Priceperea sa pe câmpul de luptă a fost remarcată în timpul rebeliunii orașului Milano.[2]

După moartea împăratului Henric al VII-lea, Leopold a susținut candidatura fratelui său mai mare, Frederic, la alegerea ca rege german împotriva candidaturii lui Ludovic al IV-lea Bavarezul, când a avut loc o dublă alegere regală: 19 și respectiv 20 octombrie 1314.[3] În lupta împotriva Confederației Elvețiene, Leopold a pierdut Bătălia de la Morgarten pe 15 noiembrie 1315.[2] După înfrângerea suferită bătălia decisivă de la Mühldorf în 1322, Leopold a negociat intens pentru eliberarea fratelui său care fusese capturat.[2][3] În timpul negocierilor dintre Curia papală și Franța despre o candidatură francezăă la tronul imperial, s-a ajuns la propunerea ca Leopold să deviă vicar imperial. Curând după ce cei doi antiregi aleși în octombrie 1314 s-au împăcat, ceea ce a avut ca urmare reorientarea politicii habsburgice, Leopold a murit pe neașteptate, probabil în urma unui infarct.[2]

Căsătorie și descendenți

[modificare | modificare sursă]
Caterina de Savoia (1284–1336)

La 26 mai 1315, de Rusalii, ducele Leopold s-a căsătorit la Basel cu Caterina de Savoia[4][5] (n. între 1297 și 1305[6] – d. 30 septembrie 1336), fiică a contelui Amadeus al V-lea din Casa de Savoia. Căsătoria lui Leopold a fost importantă datorită căsătoriilor încheiate de surorile soției sale:

Urmașii lui Leopold și ai Caterinei de Savoia au fost:

Leopold a murit pe neașteptate și a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Königsfelden. Rămășițele sale au fost mutate în Catedrala Sf. Blasien în 1770, iar după desființarea Mănăstirii Sf. Blasien, au fost mutate în cripta Mănăstirii Sf. Paul din Lavanttal în Carintia.[8]

Prin rezoluția imperială a lui Franz Joseph I din 28 februarie 1863 Leopold I a fost inclus în lista celor „mai importanți comandanți de război și generali ai Austriei demni de aducere aminte”. Memoriei sale i-a fost dedicată, o statuie în mărime naturală în „Sala comandanților” în „Hofwaffenmuseums” (astăzi „Muzeul de Istorie a Armatei” din Viena). Statuia creată în 1870 a fost sculptată în marmură de Carrara de sculptorul Josef Gasser și a fost dedicată de împăratul Franz Joseph I.[9]

  1. ^ The Peerage 
  2. ^ a b c d e Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, p. 244.
  3. ^ a b Walter Kleindel: Das Grosse Buch der Österreicher, Editura Kremayr & Scheriau, Viena, 1987, ISBN: 3-218-00455-1, p. 289.
  4. ^ Numele „Katharina” apare de ex. în Brigitte Hamann (ed.): Die Habsburger. Ueberreuter, Viena 1988, ISBN 3-8000-3247-3, p. 233.
  5. ^ „Biographisches Lexikon des Kaisertums Österreich (1860)”. www.literature.at. Accesat în . 
  6. ^ Perioada dintre căsătoria mamei ei, nașterea sorei ei mai tinere Anna de Savoia, care a devenit împărăteasă a Bizanțului
  7. ^ Habsburg, Katharina von Oesterreich (d. 28 oct. 1349), nr. 154, în: Wurzbach: Biographisches Lexikon., p. 400.
  8. ^ Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, p. 243.
  9. ^ Johann Christoph Allmayer-Beck: Das Heeresgeschichtliche Museum Wien. Das Museum und seine Repräsentationsräume. Kiesel, Salzburg 1981, ISBN 3-7023-0113-5, p. 30
  • Walter Kleindel: Das Grosse Buch der Österreicher, Editura Kremayr & Scheriau, Viena, 1987, ISBN: 3-218-00455-1.
  • Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, pp. 243-244.
  • Günther Hödl: Herzog Leopold I. von Österreich (1290–1326), Universitatea din Viena, 1964.
  • Alfons Huber: Leopold I., Herzog von Oesterreich und Steiermark. în: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB)., vol. 18, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1883, pp. 391-392.
  • Walter Koch: Leopold I, în: Neue Deutsche Biographie (NDB), vol. 14, Editura Duncker & Humblot, Berlin, 1985, ISBN 3-428-00195-8, pp. 285–287 (Versiune online).
  • Constantin von Wurzbach: Leopold I. der Glorreiche, Herzog von Oesterreich, nr. 165 în: Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, partea a 6-a, Editura Kaiserlich-Königliche Hof- und Staatsdruckerei, Viena, 1860, pp. 409–411 (Versiune online).