Rudolf I al Boemiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Rudolf I al Boemiei
Rege al Boemiei
Rudolf Stepan.jpg
Rudolf I (vitraliu în Domul Sf. Stefan din Viena)
Date personale
Născutc. 1281
Viena
Decedat3/4 iulie 1307 (26 de ani)
Horažďovice
ÎnmormântatCatedrala Sf. Vitus, Praga
Cauza decesuluicauze naturale (dizenterie) Modificați la Wikidata
PărințiAlbert I al Sfântului Imperiu Roman
Elisabeta de Gorizia-Tirol
Frați și suroriAgnes de Austria
Elisabeta de Austria
Gutta de Oettingen[*]
Caterina de Habsburg
Anna de Austria
Frederic cel Frumos
Albert al II-lea
Leopold I
Otto cel Vesel
Henric cel Blând Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBlanche a Franței (din )
Elisabeta Richza a Poloniei (din ) Modificați la Wikidata
Etnie germană Modificați la Wikidata
Religiecatolic
Ocupațiesuveran
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Habsburg
Rege al Boemiei
Domnie1306 - 4 iulie 1307
Încoronare16 octombrie 1306
PredecesorHenric de Carintia
SuccesorHenric de Carintia
Duce de Austria și Stiria
PredecesorAlbert I
SuccesorAlbert I

Rudolf al VI-lea, conte de Habsburg (în cehă Rudolf Habsburský); (n. 1281 – d. , Horažďovice⁠(d), Regatul Boemiei)[1], cunoscut și ca Rudolf al III-lea, duce de Austria și Stiria din 1298 până în 1306, a fost Rudolf I rege al Boemiei și rege titular al Regatului Poloniei din 1306 până în 1307.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Rudolf a fost primul fiu al regelui Albert I din Casa de Habsburg și al Elisabetei de Gorizia-Tirol. Motto-ul său era: „Alienae vocis aemula” (românește: „Rival cu voce străină”), care avea ca ilustrație un papagal într-o cușcă.

La prima dietă imperială, în Nürnberg pe 21 noiembrie 1298 la scurt timp după încoronarea tatălui său, Rudolf împreună cu frații săi, Frederic cel Frumos și Leopold cel Glorios, au primit ducatele Austria și Stiria. El însuși a fost numit regent, pentru a fi îndeplinite cerințele Contractului de la Rheinfeld (primul regulament al Casei de Habsburg, 1 iunie 1289), precum și condițiile privind acordarea feudelor ce aparțineau imperiului. Pentru că avea doar 16 ani, Albert I a numit mai mulți consilieri, între care Hermann de Landenberg, mareșalul Austriei și trei frați din familia Walsee, iar Rudolf a trebuit să accepte decizia tatălui său.[2]

Prima căsătorie a lui Rudolf, în 1300 cu prințesa Blanche a Franței, sora vitregă a regelui Filip al IV-lea, a fost inițiată de tatăl său. Prin aceasta Albert I a dorit să atragă Franța de partea sa, stabilind ca viitorul nepot să-i devină unic moștenitor. În 1305 Blanca a murit fără a lasa în urmă vreun urmaș.

În 1304 Albert I și Rudolf au pornit o campanie militară împotriva lui Venceslau al II-lea al Boemiei, care după moartea lui Andrei al III-lea (András venețianul) îl urcase pe tronul Ungariei pe fiul său Venceslau al III-lea. Trupele lui Albert și ale lui Rudolf au asediat Kuttenberg (Kutná Hora). În timpul asediului cumanii, care li se alăturaseră ca trupe auxiliare, au comis atrocități îngrozitoare împotriva populației locale. Când a început iarna, foamea și bolile au forțat armata să se retragă.[3]

În 1306, asasinarea lui Venceslau al III-lea, care devenise între timp rege al Boemiei și al Poloniei, a însemnat stingerea familiei domnitoare Přemyslid. În același timp, Rudolf a trebuit să renunțe la ducatul Austria încredințându-l fratelui său, Frederic cel Frumos. Castele din Boemia l-au favorizat pe unchiul lui Rudolf, Henric de Carintia, pe care l-au ales rege. Albert I, care dorea să-și vadă fiul pe tronul Boemiei, a impus interdicția imperială cumnatului său Henric. Albert și Rudolf au pornit o campanie militară împotriva lui Henric, care a fugit în Bavaria și apoi în Carintia.[4] Prin căsătoria lui Rudolf cu Elisabeta Richza (văduva regelui Venceslau al II-lea), care a avut loc chiar în ziua încoronării, pe 16 octombrie 1306, a fost îndeplinită una dintre condițiile impuse de nobilimea din Boemia pentru alegerea lui. Rudolf putea acum să revendice și tronul Poloniei.

Mai întâi Rudolf a încercat să ramburseze marea datorie a Boemiei cu ajutorul veniturilor provenite din exploatarea bogatelor zăcăminte de argint din minele de la Kuttenberg. Aceasta a provocat o revoltă a nobililor boemi, condusă de Bavor al III-lea de Strakonitz și Wilhelm Zajíc de Waldeck, care a fost înăbușită de Rudolf cu ajutorul Henric I de Rosenberg. În timpul asediului cetății lui Bavor din Horažďovice, Rudolf a murit în noaptea de 3 spre 4 Iulie 1307 în tabăra din fața morii Jarov, fără a lăsa vreun moștenitor în urma sa. Deoarece trupele regale tocmai erau pe punctul de a cuceri cetatea, moartea regelui a fost inițial păstrată secretă.

Cauza morții sale a fost probabil o infecție abdominală ca urmare a unui ulcer gastric perforat. Rudolf avea de mult timp probleme cu stomacul și de aceea mânca alimente ușoare. De aici provenea și porecla sa: „Král kaše” (regele terci). Presupunerea că moartea sa ar fi fost cauzată de dizenterie, este puțin probabil corectă, deoarece istoria nu relatează nimic despre alte decese datorate acestei cauze în perioada respectivă în rândul soldaților din tabăra lui Rudolf. La acea vreme, potrivit Cronicii din Erfurt au existat și suspiciuni cu privire la o posibilă otrăvire. Antropologul Emanuel Vlček, care a examinat rămășițele lui Rudolf, nu a putut detecta prin analize de laborator reziduuri de otravă.[5] În secolul al XVI-lea, moartea lui Rudolf I al Boemiei de la Horažďovice a fost relatată denaturat de cronicari, Přibík Pulkava povestește despre moartea regelui într-o luptă cu sabia, adversar fiindu-i Bavor al III-lea de Strakonitz.

După moartea lui Rudolf a fost ales rege romano-german Henric de Carintia (Jindřich Korutanský ), același care pretinsese tronul Boemiei la alegerea precedentă. Mormântul lui Rudolf se află în Catedrala Sfântul Vitus din Praga.

Căsătorii[modificare | modificare sursă]

Monument ridicat pe locul un a murit Rudolf I al Boemiei, lângă Horažďovice

Rudolf al VI-lea de Habsburg (ducele Rudolf al III-lea al Austriei, apoi regele Rudolf I al Boemiei și Poloniei) a fost căsătorit de două ori:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „OGND - results/titledata”. swb.bsz-bw.de. Accesat în . 
  2. ^ János Nepomuk Jozsef Mailáth (). Geschichte des östreichischen Kaiserstaates: 1218-1526. p. 81. 
  3. ^ Neuhold, Helmut (). Die großen Herrscher Österreichs. Marix Wiesbaden. p. 87. ISBN 978-3-86539-970-0. 
  4. ^ Constantin von Wurzbach (). Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich: Rudolf al III-lea. partea a 7-a. Kaiserlich-königliche Hof- und Staatsdruckerei, Wien. p. 136-137. 
  5. ^ „MgA. Jindřich Šlechta: Od založení města Horažďovic ke smrti Rudolfa I. Habsburského před jeho branami”. 
  6. ^ Gerhard Hartmann, Karl Schnith (ed.) (). Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte. Marix Wiesbaden. p. 388. ISBN 978-3-86539-074-5. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Constantin von Wurzbach: Rudolph III., König von Böhmen. nr. 277. În: Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, partea a 7-a, Kaiserlich-königliche Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1861, p. 136-137
  • Walter Kleindel: Das Grosse Buch der Österreicher, Kremayr & Scheriau, Viena 1987, ISBN 3218004551, p. 442
  • Gerhard Hartman, Karl Schnith (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte, Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 385-388