Leonard Chodźko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leonard Chodźko
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Aborak⁠(d), Palačanski sieĺsaviet⁠(d), Mienskaja voblasć, Belarus Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Poitiers, Poitou-Charentes, Franța[3] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPoitiers Modificați la Wikidata
PărințiLiudvig Hodzko[*][[Liudvig Hodzko (politician polonez)|​]]
Q107652494[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Ducatul Varșoviei
Polonia Congresului Modificați la Wikidata
Ocupațiecartograf[*]​
publicist
geograf
istoric
politician
arhivist[*]​
personalitate publică[*]​
editor[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis[4] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză[1]
limba franceză[5] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numecomte d'Angeberg  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Vilnius  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Leonard Borejko Chodźko (n. , Aborak⁠(d), Mienskaja voblasć, Belarus – d. , Poitiers, Poitou-Charentes, Franța) este un istoric, geograf, cartograf și politician polonez,[6] care s-a stabilit din 1826 în Franța și a fost foarte activ în comunitatea exilaților polonezi din Franța.[7]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Leonard Chodźko, originar dintr-o veche familie nobiliară din Marele Ducat al Lituaniei,[8] s-a născut într-un sat din Palatinatul Wilno (acum Vilnius), unul dintre teritoriile poloneze anexate de Rusia în urma celei de-a treia împărțiri a Poloniei (1795).[9] Era fiul lui Ludwik Chodźko (1769-1843), deputat în dieta din Grodno[10][11] și participant la Insurecția lui Kościuszko, și văr primar al orientalistului Aleksander Chodźko (1804-1891),[12] al poetului Michał Chodźko (1808-1879) și al cartografului Józef Chodźko (1800-1881).[13]

A învățat mai întâi la școala basiliană din Baruny.[14] Prieten al lui Tomasz Zan, a urmat în perioada 1816-1817 studii de drept la Universitatea din Wilno, unde l-a avut ca profesor pe istoricul și politicianul Joachim Lelewel.[7][8] În timpul studiilor, a luat parte la ședințele cercului patriotic filaretist („iubitorii virtuții”),[7] unde l-a cunoscut pe Adam Mickiewicz.[15]

Angajat în 1819 ca secretar al prințului Michał Kleofas Ogiński (1765-1833),[8][10][11] a călătorit timp de patru ani prin aproape toată Europa (Rusia, Germania, Italia, Belgia, Țările de Jos, Anglia și Franța) și s-a stabilit apoi la Paris în 1826.[7][9][10][11][16] A îndeplinit succesiv funcțiile de angajat la Biblioteca Universității Sorbona, bibliotecar adjunct la Sainte-Geneviève și bibliotecar la Ministerul Instrucțiunii Publice din Paris.[8] A publicat scrierile lui Adam Mickiewicz (1828) și Zygmunt Krasiński (1830) și a scris o biografie a prințului Poniatowski (1831).[7][9]

La 12 februarie 1830, cu ocazia aniversării nașterii lui Tadeusz Kościuszko, Chodźko a organizat în capitala franceză o mare manifestație la care au participat Marie Joseph de La Fayette și Benjamin Constant.[17] La vremea Revoluției Franceze din iulie 1830 („Trois Glorieuses”), el era căpitan în Garda Națională și aghiotant al generalului La Fayette.[8][9][10][11][18]

La 29 noiembrie 1830 a început Insurecția poloneză împotriva dominației rusești.[10][11] Leonard Chodźko a sprijinit revolta și a fost unul dintre membrii fondatori ai Comitetului franco-polonez (Comité central en faveur des Polonais) creat în ianuarie 1831 de La Fayette; el a fost arhivarul și secretarul comitetului pe aproape toată durata existenței sale.[9][10][11] După înfrângerea insurecției în septembrie 1831, a urmat o represiune puternică și o emigrare masivă a polonezilor,[10][11] iar Chodźko a făcut parte din conducerea Comitetului Național Polonez (Komitet Narodowy Polski) creat de Lelewel în noiembrie și, ulterior, a îndeplinit un rol important în Marea Emigrație către Franța.[7][9]

În 1833 a pregătit în cadrul societății secrete Vengeance du Peuple (Zemsta Ludu) expediția armată a colonelului Józef Zaliwski în Regatul Poloniei.[19] La intervenția Ambasadei Rusiei la Paris, autoritățile franceze l-au obligat să părăsească Parisul și să plece în Marea Britanie. În 1834 Chodźko s-a întors la Paris și s-a dedicat în întregime activității științifice. A scris și a publicat numeroase lucrări de istorie a Poloniei[8] și a devenit membru al Academiei Regale din Nancy, al Societății Filotehnice, al Societății Geografice, al Societății Franceze de Statistică Universală din Paris. A adunat documente istorice de la membrii emigrației poloneze și din alte surse, care au ajuns ulterior în Muzeul Polonez din Rapperswil (Elveția) și a contribuit la publicarea documentelor diplomatice ale Poloniei din perioada 1762-1862.[7][16] A scris zeci de lucrări istorice, geografice și statistice despre Polonia, iar capodopera sa este lucrarea Histoire populaire de la Pologne (1863), care a fost publicată în 14 ediții.[10][11]

În iunie 1846 a demisionat din Comitetul franco-polonez,[20] manifestându-și opoziția față de discursul din 20 martie 1846 al generalului Fabvier (1782-1855) cu privire la problema Cracoviei (care fusese anexat de Austria cu puțin timp înainte).[21] În anii 1860-1871 Leonard Chodźko a fost membru de onoare al Societății Prietenii Științei din Poznań.[22] În 1870, ca urmare a declanșării războiului franco-prusac, a părăsit Parisul și s-a refugiat la Poitiers.[10][11]

A murit la Poitiers la 12 martie 1871.[10][11] Mormântul său se află în cimitirul din Hôpital-des-Champs Poitiers.[10][11]

Onoruri[modificare | modificare sursă]

  • Decorat cu Ordinul Crucii din iulie 1830[18]
  • Grenadier al Gărzii Naționale Poloneze[18]

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Histoire des légions polonaises en Italie, sous le commandement du général Dąbrowski, Paris, 1829
  • Tableau de la Pologne ancienne et moderne sous le rapport géographique, statistique, géologique, etc., 1830
  • Carte géographique et statistique de la Pologne ancienne et moderne, de H. Dufour, Léonard Chodźko și Stanislas Plater, dedicată lui Joachim Lelewel, Paris, 1831
  • Histoire politique de la Lituanie, depuis la réunion de la Pologne en 1386, jusqu’à son insurrection en 1831, 1831
  • Notice biographique sur Joachim Lelewel, Paris, 1834
  • Biographie du général Tadeusz Kościuszko, 1837
  • La Pologne, historique, littéraire, monumentale et illustrée, Imprimerie de Fain et Thunot, Paris, 1839
  • Massacres de Galicie et Cracovie confisquée par l'Autriche en 1846, Documents et commentaires, 1861
  • Recueil des traites, conventions et actes diplomatiques concernant la Pologne, 1762-1862, Amyot éditeur, Paris, 1862
  • Histoire populaire de la Pologne, 1863
  • Le Congrès de Vienne et les traités de 1815, précédés et suivis des actes diplomatiques qui s'y rattachent, Amyot éditeur, Paris, 1863 (4 vol.), publicată sub pseudonimul d'Angeberg, cu o introducere de Capefigue
  • Un évêque polonais - Le métropolitain Kasimir-Gaspard, Colonna Cieciszowski et son temps 1745-1831, 1866

De asemenea, L. Chodźko a colaborat la un număr mare de publicații franceze: le Globe, le Courrier-Français, le Constitutionnel etc.[9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Leonard Chodźko, SNAC, accesat în  
  3. ^ „Leonard Chodźko”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ „Leonard Chodźko”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ Polybiblion, Paris, septembrie 1871, vol. VI-15, p. 202.
  7. ^ a b c d e f g Halina Lerski, Halina T. Lerski, Richard J. Kozicki, Historical Dictionary of Poland, 966-1945, ABC-CLIO, Santa Barbara, 1996, p. 68.
  8. ^ a b c d e f Jules Michelet, Legendes Democratiques du nord, Presses Universitaires de France, Paris, 1968, nota 97, p. 40.
  9. ^ a b c d e f g Men of the time : a biographical dictionary of eminent living characters of both sexes, George Routledge and Sons, Londra - New York, 1865, p. 177.
  10. ^ a b c d e f g h i j k Thierry Allard (), „Leonard Chodźko”, Patrimoine et inventaire de Nouvelle-Aquitaine - site de Poitiers, accesat în  
  11. ^ a b c d e f g h i j k Thierry Allard, „Leonard Chodźko : un témoin historique de l'émigration polonaise à Poitiers au XIXe siècle”, în Le Picton, nr. 249, mai-iunie 2018, pp. 2-5.
  12. ^ Bibliothèque universelle et revue suisse, ediția 1, Bureau de la Bibliothèque universelle, 1903, p. 455.
  13. ^ Zofia Makowiecka, Brat Adam: maj 1844-grudzień 1847, Państwowy Instytut Wydawniczy, Varșovia, 1975, p. 477.
  14. ^ Grzegorz Rąkowski (). Ilustrowany przewodnik po zabytkach kultury na Białorusi. Varșovia: Burchard Edition. p. 26. ISBN 83-904446-9-0. OCLC 835719268. 
  15. ^ Roman Robert Koropeckyj, Adam Mickiewicz : the life of a romantic, Cornell University Press, Ithaca, 2008, p. 105.
  16. ^ a b „Chodźko Leonard”, Encyklopedia PWN, accesat în  
  17. ^ Daniel Beauvois, Pologne, l'insurrection de 1830-1831 : sa réception en Europe : actes du colloque organisé les 14 et 15 mai 1981 par le Centre d'étude de la culture polonaise de l'Université de Lille III, Université de Lille III. Centre d'étude de la culture polonaise, [Lille], 1982, p. 19.
  18. ^ a b c Witold Łukaszewicz, Poste̜powa publicystyka emigracyjna, 1831-1846: wybór Źródeł, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, 1961, p. 8.
  19. ^ Witold Łukaszewicz, Poste̜powa publicystyka emigracyjna, 1831-1846: wybór Źródeł, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, 1961, p. 63.
  20. ^ Delphine Diaz, Un asile pour tous ?, Armand Colin, Paris, 2014, p. 240.
  21. ^ Antonin Debidour, Le général Fabvier: sa vie militaire et politique, Plon-Nourrit et cie, 1904, p. 441.
  22. ^ Bolesław Erzepki, Spis członków Towarzystwa Przyjaciół Nauk w Poznaniu, Poznań 1896, p. 2.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Larousse universel în 2 volume
  • Nouveau Dictionnaire encyclopédique, 1922
  • Grand Larousse encyclopédique în 10 volume, 1968
  • Grande Encyclopédie – Inventaire raisonné des sciences, des lettres et des arts în 31 de volume, Editions H. Lamirault, 1885–1902
  • Biographie générale, Firmin Didot frères
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Leonard_Chodźko&oldid=15604489