Lazăr al Serbiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lazăr Hrebeljanovici
Lazar Hrebeljanović
Лазар Хребељановић
Cneaz al Serbiei
Knez Lazar, Vladislav Titelbah.jpg
„Țarul Lazăr”
de Vladislav Titelbah
Date personale
Născut 1329
Prilepac[*] Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani)
Kosovo Polje
Înmormântat Mănăstirea Ravanița
Părinți Pribac Hrebeljanović[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Țarița Milița a Serbiei
Copii Mara Lazarevic Brankovic[*]
Olivera Lazarević[*]
Jelena Balšić (Lazarević)[*]
Ștefan Lazarevici
Teodora Lazarević[*]
Dragana of Serbia[*]
Vuk Lazarevici Modificați la Wikidata
Cetățenie Cnezatul Serbiei ()
Regatul medieval al Serbiei ()
Țaratul Sârb () Modificați la Wikidata
Etnie Sârbi Modificați la Wikidata
Religie Biserica Ortodoxă Sârbă Modificați la Wikidata
Ocupație lider[*]
Stavilac[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Lazarevici
Moștenitor Ștefan Lazarevici
Domnie
Domnie ~1370–1389
Predecesor Ștefan Uroș al V-lea al Serbiei
Împărat al sârbilor și al grecilor
Succesor Ștefan Lazarevici

Ștefan Lazăr Hrebeljanovici (în sârbă Stefan Lazar Hrebeljanović, Стефан Лазар Хребељановић; 1329 - 28 iunie 1389), cunoscut de asemenea cu numele Țarul Lazăr (Цар Лазар) a fost un cneaz sârb din Evul Mediu, domnitor al Serbiei morave, o parte din fostul puternic Țarat Sârb sub domnia lui Ștefan cel Puternic. Lazăr a luptat în Bătălia de la Kosovo Polje cu o oaste de două ori mai mică din punct de vedere numeric decât cea a Imperiului Otoman și a murit, împreună cu cea mai mare parte din boierimea sârbească și Murad care în cele din urmă a dus la căderea Serbiei ca stat suveran.[1] Evenimentele sunt considerate de o mare importanță pentru națiunea sârbă, iar cneazul este venerat ca un sfânt de Biserica Ortodoxă Sârbă și un erou în poezia epică sârbă.

Bătălii[modificare | modificare sursă]

Prima sursă care menționează pătrunderea otomanilor pe teritoriul lui Lazăr este într-o cronică scrisă în 1381, când doi dintre supușii cneazului, Vitomir și Crep i-au învins pe turci în bătălia de la Dubravnița în apropierea orașului Paracin. După acest eveniment, nu s-a mai remarcat nici o ostilitate între Lazăr și turci până în 1386. Lazăr a adunat alți câțiva nobili sârbi, inclusiv Tvrtko, rege al Bosniei, iar în 1386 l-a înfrânt pe Timurtaș, generalul lui Murad, în bătălia de la Ploceanik, obligându-i pe otomani să se retragă la sud de Niș. În 1388, multe trupe sârbe au fost prezente în bătălia de la Bilecia, unde forțele aliate sârbo-bosniace i-au învins cu greu pe turci.[2]

Bătălia de la Kosovo Polje[modificare | modificare sursă]

Înaintea bătăliei, Lazăr a respins legământul de vasalitate și pace și a fost hotărât să lupte până la ultimul om, deoarece nu dorea să își trădeze poporul.[3]

I-a blestemat pe toți sârbii care nu l-au ajutat să lupte împotriva turcilor cu așa numitul „Blestem de la Kosovo” înscris la Gazimestan (Calea războinicului), unde se presupune că ar fi murit, astăzi este un monument pentru sârbii care au luptat împotriva turcilor.[3]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Robert Mantran, ed (2001). Istoria Imperiului Otoman. BIC ALL. pp. 39. ISBN 973-571-363-2. „Otomanii s-au întors împotriva celor două armate aliate, sârbe și bosniace: pe 15 iunie 1389, după o bătălie grea, turcii au învins pe câmpia de la Kosovo. Lazăr, făcut prizonier, a fost executat. Murâd I, care conducea lupta, a fost asasinat. Însă fiul său, Bâyezîd, era prezent și preluarea puterii s-a făcut fără consecințe grave pentru stat. Datorită victoriei de la Kosovo, noul suveran otoman moștenea un imperiu bine stabilit în Balcani.” 
  2. ^ Finkel, Caroline, Osman's Dream, (Basic Books, 2005), 20–21.
  3. ^ a b en Julie, Mertus (1999). „Kosovo: how myths and truths started a war. http://books.google.se/books?id=LbneixKK0GIC. Accesat la 21 mai 2010. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]