Laurențiu Profeta
| Laurențiu Profeta | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4]  București, România |
| Decedat | (81 de ani)[3][2] București, România[1] |
| Cetățenie |  România |
| Etnie | evreu |
| Ocupație | compozitor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București[1], Universitatea din București[1], Conservatorul din Moscova[*][1] |
| Gen muzical | Muzica ușoară românească |
| Instrument(e) | pian |
| Premii | Ordinul Meritul Cultural Ordinul Muncii clasa a III-a[*] |
Modifică date / text  | |
Laurențiu Profeta (n. 12 ianuarie 1925, București, d. 22 august 2006)[5] a fost un compozitor român evreu în special de muzică ușoară, dar și de muzică simfonică, vocal simfonică, instrumentală și corală.
A studiat la Universitatea Națională de Muzică din București, cu Ioan Dumitru Chirescu la disciplina teorie și solfegiu, cu Paul Constantinescu (armonie), Alfred Mendelsohn[6] (contrapunct, compozitie), Silvia Căpățână (pian), Vasile Popovici (istoria muzicii) și la Conservatorul de la Moscova.
Laurențiu Profeta a fost pasionat și de filozofie, urmând în paralel și cursurile Facultății de Filozofie din București pe care a absolvit-o.
În particular a studiat cu Alfred Mendelsohn – compozitie și cu Florica Musicescu – pian. Datorită rezultatelor foarte bune în facultate, a obținut o bursă de perfectionare la Conservatorul Ceaikovski din Moscova, unde a studiat cu Messner - compozitie, Golubev - polifonie, Bercov - armonie si cu Zukerman - forme muzicale.
Între anii 1949 și 1953 a îndeplinit funcția de director adjunct al Societății Române de Radiodifuziune, apoi a fost șeful Direcției de muzică din cadrul Ministerului Culturii (1953-1955; 1959-1961).[7]
Pasionat de literatură și filozofie, a publicat articole în Revista Muzica, Studii de Muzicologie în ziarele Scânteia, Contemporanul, România Liberâ, Flacara etc.
A susținut conferințe, referate, comunicări știintifice în țară și peste hotare (Roma, 1962).
A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale reprezenând Romania la Paris, Roma, Viena, Berlin, Praga, Bruxelles etc.
A compus muzica filmului „De-aș fi Peter Pan” (1991).
A scris și un musical pentru Teatrul Evreiesc de Stat, despre un cunoscut Păcală iudeu, „Hershale”.[8]
Premii și distincții
- Premiul „George Enescu” (1946)
- Premiul III de compoziție „George Enescu” (1953)
- Mențiune la Concursul international al Festivalului Internațional al Tineretului de la Viena (1959)
- Ordinul Muncii clasa III (1959)
- Premiul III, Mamaia (1969)
- Ordinul Meritul Cultural clasa a – III – a (1969)
- Marele Premiul al Uniunii Compozitorilor (1968, 1969, 1977, 1984)
- Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1999)
- Premiul I la Festivalul Național de Cântece pentru Copii de la Cairo (1999)
- Diploma de excelență pentru întreaga activitate (Festivalul Mamaia, 2000)[9]
Note
- ^ a b c d https://www.radioromaniacultural.ro/greii-muzicii-usoare-romanesti-laurentiu-profeta/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Laurențiu Profeta, Musicalics
- ^ a b Laurenţiu Profeta, Autoritatea BnF
- ^ Laurențiu Profeta, Discogs, accesat în
- ^ Biografii ale unor mari români Laurențiu Profeta
- ^ Laurențiu Profeta - un trubadur al timpului său
- ^ „Laurențiu Profeta s-a stins din viață”. Accesat în . Parametru necunoscut
|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor) - ^ Realitatea evreiască - Nr. 296-297 (1096-1097) -6 mai - 5 iunie 2008
- ^ „Laurentiu Profeta - un trubadur al timpului sau”. Accesat în . Parametru necunoscut
|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
Bibliografie
Lectură suplimentară
- Daniela Caraman-Fotea, Laurențiu Profeta. În oglinda timpului. Mărturii, documente, amintiri, Ed. Muzicală, București, 2011
