Vasile Popovici (compozitor)

Pentru alte persoane cu numele Vasile Popovici, vedeți Vasile Popovici.

Vasile Popovici
Date personale
Născut	21 ianuarie 1900 Vărzărești, Orhei Vărzărești, raionul Nisporeni, Republica Moldova
Decedat	3 iulie 1973 Iași Iași, România
Frați și surori	Ioan Popovici
Cetățenie	România
Ocupație	Compozitor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alte nume	Vasile Popovici-Ieșeanu
Origine	Română
Interpretare cu	Capela română „Cântarea Moldovei” din Paris Societatea muzicală „Cântarea Moldovei” din Iași
Colaborare cu	Academia de Muzică Religioasă din București Conservatorul Municipal din Chișinău Conservatorul din Iași

Vasile Popovici (n. 21 ianuarie 1900, Vărzărești, Orhei – d. 3 iulie 1973, Iași) a fost un compozitor român, profesor de muzică la Conservatorul din Iași și secretar al Uniunii Compozitorilor din România. Cunoscut și ca Vasile Popovici-Ieșeanu.

Biografie

Vasile Popovici s-a născut pe 21 ianuarie 1900 la Vărzărești, Orhei.

Studiază la Școala de dirijori de cor din Odesa (1917) cu N. Marțenko, la Conservatorul din Iași (1918-1921) cu Antonin Ciolan (contrapunct, fugă) și la Schola Cantorum din Paris^{⁠(fr)[traduceți]} (1927-1930) cu Amédée Gastoué^{⁠(fr)[traduceți]} (cant gregorian), Paul Le Flem^{⁠(fr)[traduceți]} (contrapunct), Vincent d'Indy (compoziție, orchestrație).

Între anii 1921-1923, 1925-1926, este profesor de teorie la Conservatorul din Iași, dirijor al Capelei române „Cântarea Moldovei” din Paris (1927-1930).

Profesor de cant gregorian și orgă la Academia de Muzică Religioasă din București (1932-1936), profesor de teorie și istorie a muzicii la Conservatorul Municipal din Chișinău (1935-1940). În 1936, organizează și conduce Societatea muzicală „Cântarea Moldovei” din Iași.

Devine consilier muzical la Radio București (1940-1959) și profesor suplinitor la catedra de istorie a muzicii și orgă a Conservatorului din București (1943-1949).

Primește Premiul de Stat (1953) și Ordinul Meritul Cultural, cl. II (1970). A fost membru al Societății Compozitorilor Români (1938) și secretar al Uniunii Compozitorilor din Romania (1960-1964). A compus o multitudine de creații corale, vocale și a continuat tradiția dirijorală a lui Gavriil Musicescu.

Studii de folclor

• „Cântecul popular la Copanca”, Buletinul Institutului de cercetări sociale al Romaniei, vol. II, București, 1938.

Elevi

Dumitru Capoianu, G. Carp, Nicolae Călinoiu, N. Ciocoiu ș.a.

Iconografie

Florea, V., Vasile Popovici (bustul de la mormiit, 1974).

Bibliografie

• Istru, B., „Vasile I. Popovici”, Viața Basarabiei nr. 6-7, 1938, Chișinău
• Habin, „Suită de cintece ostășești”, Contemporanul nr. 45, 11. XI. 1955, București
• Schmidt, A., „Vasile Popovici, creator de cântece de masă”, Muzica nr. 7, 1960, București
• Vasile Popovici: Cronica nr. 3, 20. I. 1968, Iași
• Cosma, V., Muzicieni români. Lexicon, 1970, București
• Tomescu, V., „Vasile Popovici”, Muzica nr. 8, 1973, București
• Sava, I., Vartolomei, L., Dicționar de muzică, 1979, București
• Holban, E. St., Figuri basarabene, 1990, Paris
• Buzilă, S., Graiul neamului. Pagini din muzica corală națională, 1991, Chișinău
• Sava, I., Vartolomei, L., Muzică și muzicieni, 1992, București
• Maftei, I., Personalități ieșene, 1992, Chișinău
• Cimitirul Eternitatea Iași, 1995, Iași
• Serafim Buzilă, Interpreți din Moldova. Lexicon enciclopedic (1460-1960), 1996, Chișinău

Legături externe

• Pagina Vasile Popovici Biografie Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback Machine.
• Pagina Vasile Popovici, dirijor și compozitor