La Nouvelle Revue Française

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
La Nouvelle Revue Française
NRF Numéro 1 Février 1909.jpg
Coperta primului număr al revistei din februarie 1909
Editor Antoine Gallimard[*][[Antoine Gallimard (French editor and business owner)|​]]  Modificați la Wikidata
Categoriecritică literară  Modificați la Wikidata
Publicată deÉditions Gallimard  Modificați la Wikidata
FondatorAndré Gide  Modificați la Wikidata
Primul număr  Modificați la Wikidata
SediuParis  Modificați la Wikidata
ȚarăFranța  Modificați la Wikidata
Limbălimba franceză[1]  Modificați la Wikidata
Site webhttp://www.lanrf.fr/
https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/cb32826254c/date[1]  Modificați la Wikidata
ISSN0029-4802
Prezență online

La Nouvelle Revue Française (Pronunție în franceză: /la nuvɛl ʁəvy fʁɑ̃sɛz/, Noua Revistă Franceză) este o revistă literară din Franța.

Istoria și profilul[modificare | modificare sursă]

Revista a fost fondată în 1909 de un grup de intelectuali din care făceau parte, printre alții, André Gide, Jacques Copeau și Jean Schlumberger.[2] În 1911, Gaston Gallimard a devenit editor al revistei, înființând ulterior editura Éditions Gallimard. În timpul Primului Război Mondial publicarea revistei a fost întreruptă.[3] Revista a fost relansată apoi în anul 1919.

Scriitori reputați precum Paul Bourget și Anatole France au fost colaboratori ai revistei de la începuturile sale. Influența revistei a crescut până când, în perioada interbelică, a devenit principalul jurnal literar, ocupând un rol unic în cultura franceză. Primele lucrări literare ale lui André Malraux și Jean-Paul Sartre au apărut în paginile acestei reviste.

În timpul ocupației din cel de-al doilea război mondial, Gide și generalul de Gaulle au patronat L'Arche, o revistă literară fondată de Jean Amrouche și editată de către Edmond Charlot.[4] Aceasta a înlocuit NRF pe teritoriul Franței Libere (Algeria a fost prima parte a Franței care a fost eliberată). L'Arche a apărut în 1944 (nr. 1-6) și și-a încetat apariția în 1947 (nr. 23-27). Montreal, Tanger și Algerau devenit în această perioadă centre literare francofone, înlocuind Parisul ocupat de Germania Nazistă. După eliberarea întregului teritoriu francez, NRF a fost interzisă pe motiv de colaboraționism, dar a reapărut în anul 1953 (inițial cu un titlu nou: La Nouvelle Nouvelle Revue Française). La Nouvelle Revue Française a avut timp de mulți ani o apariție lunară, dar în prezent apare trimestrial.

Directorii revistei[modificare | modificare sursă]

Autori publicați[modificare | modificare sursă]

Printre autorii publicați în paginile NRF s-au numărat scriitori renumiți: Guillaume Apollinaire, Saint-John Perse, Louis Aragon, Gabriel Bounoure, Jean Clair, Paul Claudel, Robert Desnos, Michel Déon, Claude Esteban, André Gide, Jean Grosjean, Valery Larbaud, Jean-Marie Gustave Le Clézio, Roger Martin du Gard, Kenzaburō Ōe, Jean Paulhan, Francis Ponge, Marcel Proust, Antoine de Saint-Exupéry, Jacques Rivière, Romain Rolland, André Suarès, Albert Thibaudet, Paul Valéry, Pierre Drieu la Rochelle, Jean-Paul Sartre, Jules Supervielle, Henry Bouillier etc.

Aici au publicat și scriitori contemporani precum Jean Revol, Paul Greveillac, Muriel Barbery, Jacques Chessex, Maurice G. Dantec, Marie NDiaye etc.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b The ISSN portal 
  2. ^ La Nouvelle Revue française (NRF) Encyclopædia Britannica Online. 2010. Retrieved 21 July 2010.
  3. ^ Peter Brooker; Sascha Bru; Andrew Thacker; Christian Weikop (). The Oxford Critical and Cultural History of Modernist Magazines: Europe 1880 - 1940. Oxford University Press. p. 21. ISBN 978-0-19-965958-6.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |autor2= și |nume2= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |autor3= și |nume3= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |autor4= și |nume4= (ajutor)
  4. ^ JAFFEUX, V. 2016. L'Arche au milleiu de la tempete. Naissance d'une revue algéroise dans la tourmente de la seconde guerre mondiale. In: DUGAS, G. (ed.) Edmond Charlot: passeur de culture: Actes du colloque Montpellier-Pézenas. Centenaire Edmond Charlot 2015. Pézenas: Domens.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anna-Louise Milne, The Extreme In-Between: Jean Paulhan's Place in the Twentieth Century (Oxford: Legenda, 2006)

Legături externe[modificare | modificare sursă]