Karl Gjellerup

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Karl Adolph Gjellerup)
Jump to navigation Jump to search
Karl Gjellerup Nobel prize medal.svg
Karl Gjellerup.jpg
Karl Gjellerup
Date personale
Născut2 iunie, 1857
Roholte, Præstø, Danemarca
Decedat (62 de ani)
Klotzsche, lângă Dresda, Germania
ÎnmormântatKlotzsche[*] Modificați la Wikidata
Naționalitatedaneză Danemarca
CetățenieFlag of Denmark.svg Danemarca Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, romancier
LimbiLimba daneză[1]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Specie literarăpoezie, roman
Note
PremiiPremiul Nobel pentru literatură[2][3]  Modificați la Wikidata
Premiul Nobel pentru Literatură, 1917, împreună cu Henrik Pontoppidan
Prezență online
Medalia Premiului Nobel

Karl Adolph Gjellerup (n. 2 iunie, 1857 - d. 13 octombrie 1919) a fost un scriitor danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1917.

Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

"Pentru poetica sa variată și bogată, inspirată din idealuri înalte"[4].

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Villa Baldur la Klotzsche, Dresda
Karl Gjellerup Grave.jpg

Karl Gjellerup s-a născut în 1857 la Roholte. Deși student în teologie, în climatul spiritual de liberalism instaurat de mișcarea de renaștere intelectuală denumită Det Moderne Gennembrud și sub influența marelui critic danez Georg Brandes și a romancierului Schandorph, trece la o opoziție deschisă față de creștinism. Din această perioadă datează primele sale romane: Un idealist, Tânăra Danemarcă și Antigonas (a cărui acțiune se desfășoară în Grecia secolului al II-lea). Totodată, sub înrâurirea teoriilor darwiniene, își afirmă opiniile deterministe în teza sa Ereditatea și morala.

La întoarcerea dintr-o lungă călătorie în Germania, Grecia și Rusia, moment care marchează ruptura sa cu Brandes, se orientează spre un idealism de inspirație germană. Dramele sale poetice, dintre care și Brynhild, poartă amprenta influenței lui Schiller, iar, în ceea ce privește stilul savant, pe cea a lui Swinburne. Romanele sale aparținând aceleași perioade, și în special Romulus, sunt tributare romancierilor ruși, cu precădere lui Turgheniev.

În 1892 se stabilește în Germania prin căsătorie și, sub neta înrâurire a lui Schopenhauer, publică atunci romanele Minna și Moara, ultimul fiind considerat capodopera sa.

Câțiva ani mai târziu evoluează din nou, cufundându-se în studiul religiilor hinduse. Experiența budismului se oglindește printre altele, în romanul exotic Pelerinul Kamanita.

Ultimele sale romane marchează o revenire spre creștinism și mărturisesc adâncirea desprinderii sale de realitățile pământului natal.

La doi ani după primirea Premiului Nobel, în 1919, moare la Klotzsche, lângă Dresda.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • En idealist (Un idealist) (1878)
  • Det unge Danmark (Tânăra Damemarcă) (1879)
  • Antigonos (1880)
  • Germanernes loerling (Discipolul germanilor) (1882)
  • Brynhild (1884)
  • Minna (1889)
  • Møllen (Moara) (1896)
  • Pilgrimmen Kamanita (Pelerinul Kamanita) (1906)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1917/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 127

Legături externe[modificare | modificare sursă]