Frédéric Mistral
Frédéric Mistral  | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 8 septembrie 1830 Maillane, Bouches-du-Rhône |
| Decedat | (83 de ani) Maillane, Franța |
| Căsătorit cu | Marie Mistral[*]  |
| Naționalitate | franceză  |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | poet |
| Limbi vorbite | dialectul provensal[*][5] limba franceză limba occitană[6] |
| Studii | Universitatea Aix-Marsilia[*] université Paul-Cézanne - Aix-Marseille III[*] |
| Activitatea literară | |
| Limbi | limba occitană limba franceză |
| Specie literară | poezie |
| Opere semnificative | Mirèio[*] Lou tresor dóu felibrige ou dictionnaire provençal-français[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Nobel pentru literatură[1][2] Comandor al Legiunii de Onoare[*][3] Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*][4] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][4] |
| Premiul Nobel pentru Literatură, 1904 | |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Frédéric Mistral (n. ,[7][8][9][10] Maillane(d), Provența-Alpi-Coasta de Azur, Franța[11][4] – d. ,[7][8][9][10] Maillane(d), Provența-Alpi-Coasta de Azur, Franța[11][12]) poet francez de limbă provensală, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1904.
A fost întemeietor al mișcării felibrilor, care viza independența culturală a Provenței, reînvierea și promovarea limbii, literaturii și tradițiilor provensale, după modelul unui clasicism meridional.
Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]
"ca o recunoaștere a originalității lui pline de prospețime și a inspirației adevărate a creației lui poetice, care reflectă fidel priveliștile țării sale și sufletul autentic al poporului său, și, de asemenea, ca o recunoaștere a activității lui semnificative ca filolog provensal"[13].
Date biografice[modificare | modificare sursă]
Joseph - Étienne Frédéric Mistral s-a născut la 8 septembrie 1830, în satul Maillane din departamentul Bouches-du-Rhone din sudul Franței. Tatăl său este proprietar al Mas-ului du Juge, unde poetul va locui până la moartea acestuia (1885). Face studii la școala rurală de la Saint-Michel-de-Frigolet, apoi la Pensionatul Dupuy și la Colegiul Regal din Avignon. Prima sa încercare poetică (încurajată de Joseph Roumanille, "repetitor" la Colegiul din Avignon și unul dintre cei mai apropiați colaboratori și prieteni ai scriitorului) este traducerea unui psalm (1846). După ce își trece bacalaureatul la Nîmes (1847), compune într-o primă formă poemul în patru cânturi Li Meissoun (Secerișul), imitație a Georgicelor lui Virgiliu (1848). În același an este trimis la Aix-en-Provence spre a-și lua licența în drept și publică singura poezie pe care a scris-o în limba franceză, o Odă închinată Republicii. Saint René Taillandier alcătuiește și publică o antologie a poeziei occitane. Li Prouvencalo (Provensalii) care se deschide și se închide cu două poeme de Mistral (1851). În 1854, Mistral, împreună cu alți scriitori de limbă provensală (felibri), înființează societatea literară Le Félibrige.
Opera[modificare | modificare sursă]
- Li Meissoun (Secerișul), scris în 1848, publicat în 1927
- Mirèio, 1859
- Calendau, 1867
- Lis Isclo d'Or (Insulele de Aur), 1875
- Lou Tresor dóu Felibrige (Tezaurul Felibrilor),1878 - 1886
- Nerto, 1886
- La Rèino Jano (Regina Jano), 1890
- Lou Pouèmo dóu Rose (Poemul Ronului), 1897
- Memori e Raconte (Memorii și povestiri), 1906
- Discours e Dicho (Discursuri și povestiri), 1906
- La Genèsi (Geneza), 1910
- Lis Oulivado(Câmpurile cu măslini), 1912
- Proso d'Armana (Proza de Almanah), 1926
- Nouvello Proso d'Armana (O nouă proză de Almanah), 1927
- Darriero Proso d'Armana (Ultima proză de Almanah), 1930
- Escourregudo per l'Itali (Excursie în Italia), 1930
- Mi Rapugo (Spice adunate, inedit)
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- Mirèio, poem provensal, traducere Nicolae Teica, București, Minerva, 1979;
- Calendau, traducere Nicolae Teica, București, Minerva, 1983.
- "Poemul Ronului. Regina Jano", traducere Nicolae Teica, București, Minerva, 1988
Decesul[modificare | modificare sursă]
Pe data de 25 martie 1914 Frédéric Mistral se stinge din viață. Conform cărții “Al șaselea simț al animalelor” de Philippe de Wailly, câinele lui Frédéric Mistral i-a rămas fidel și după decesul acestuia prin faptul că a rămas pe mormântul stăpânului și a refuzat să se mai hrănească.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1904/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Baza de date Léonore
- ^ a b c Baza de date Léonore
- ^ http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb11916301p, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Frederic Mistral, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Frédéric Mistral, SNAC, accesat în
- ^ a b Frédéric Mistral, Discogs, accesat în
- ^ a b Мистраль Фредерик, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Baza de date Léonore
- ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 21
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- en Biografie
| ||||||||