Frédéric Mistral
Frédéric Mistral | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Joseph Étienne Frédéric Mistral |
Poreclă | Homer of Provence |
Născut | 8 septembrie 1830 Maillane, Bouches-du-Rhône |
Decedat | (83 de ani) Maillane, Franța |
Înmormântat | cimetière de Maillane[*] |
Părinți | François Mistral[*] Adélaïde Mistral[*] |
Căsătorit cu | Marie Mistral[*][1] |
Copii | Marius Ferréol[*] |
Cetățenie | Franța[8] |
Ocupație | poet |
Limbi vorbite | limba franceză[9][2] dialectul provensal[*][3] |
Studii | Universitatea Aix-Marseille (1896-1971)[*] |
Activitatea literară | |
Limbi | limba occitană[1][2] limba franceză[3] |
Specie literară | poezie |
Opere semnificative | Mirèio[*] Lou tresor dóu felibrige ou dictionnaire provençal-français[*] Lis Isclo d'Or[*] Lou Pouèmo dóu Rose[*] Calendau[*] |
Note | |
Premii | Premiul Nobel pentru literatură[4][5][2] Comandor al Legiunii de Onoare[*][6] Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*][7] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][7] prix Vitet[*] prix Alfred-Née[*] |
Premiul Nobel pentru Literatură, 1904 | |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Frédéric Mistral (n. , Maillane(d), Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța – d. , Maillane(d), Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța) poet francez de limbă provensală, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1904.
A fost întemeietor al mișcării felibrilor, care viza independența culturală a Provenței, reînvierea și promovarea limbii, literaturii și tradițiilor provensale, după modelul unui clasicism meridional.
Motivația Juriului Nobel
[modificare | modificare sursă]"ca o recunoaștere a originalității lui pline de prospețime și a inspirației adevărate a creației lui poetice, care reflectă fidel priveliștile țării sale și sufletul autentic al poporului său, și, de asemenea, ca o recunoaștere a activității lui semnificative ca filolog provensal"[10].
Date biografice
[modificare | modificare sursă]Joseph - Étienne Frédéric Mistral s-a născut la 8 septembrie 1830, în satul Maillane din departamentul Bouches-du-Rhone din sudul Franței. Tatăl său este proprietar al Mas-ului du Juge, unde poetul va locui până la moartea acestuia (1885). Face studii la școala rurală de la Saint-Michel-de-Frigolet, apoi la Pensionatul Dupuy și la Colegiul Regal din Avignon. Prima sa încercare poetică (încurajată de Joseph Roumanille, "repetitor" la Colegiul din Avignon și unul dintre cei mai apropiați colaboratori și prieteni ai scriitorului) este traducerea unui psalm (1846). După ce își trece bacalaureatul la Nîmes (1847), compune într-o primă formă poemul în patru cânturi Li Meissoun (Secerișul), imitație a Georgicelor lui Virgiliu (1848). În același an este trimis la Aix-en-Provence spre a-și lua licența în drept și publică singura poezie pe care a scris-o în limba franceză, o Odă închinată Republicii. Saint René Taillandier alcătuiește și publică o antologie a poeziei occitane. Li Prouvencalo (Provensalii) care se deschide și se închide cu două poeme de Mistral (1851). În 1854, Mistral, împreună cu alți scriitori de limbă provensală (felibri), înființează societatea literară Le Félibrige.
Opera
[modificare | modificare sursă]- Li Meissoun (Secerișul), scris în 1848, publicat în 1927
- Mirèio, 1859
- Calendau, 1867
- Lis Isclo d'Or (Insulele de Aur), 1875
- Lou Tresor dóu Felibrige (Tezaurul Felibrilor),1878 - 1886
- Nerto, 1886
- La Rèino Jano (Regina Jano), 1890
- Lou Pouèmo dóu Rose (Poemul Ronului), 1897
- Memori e Raconte (Memorii și povestiri), 1906
- Discours e Dicho (Discursuri și povestiri), 1906
- La Genèsi (Geneza), 1910
- Lis Oulivado(Câmpurile cu măslini), 1912
- Proso d'Armana (Proza de Almanah), 1926
- Nouvello Proso d'Armana (O nouă proză de Almanah), 1927
- Darriero Proso d'Armana (Ultima proză de Almanah), 1930
- Escourregudo per l'Itali (Excursie în Italia), 1930
- Mi Rapugo (Spice adunate, inedit)
Traduceri
[modificare | modificare sursă]- Mirèio, poem provensal, traducere Nicolae Teica, București, Minerva, 1979;
- Calendau, traducere Nicolae Teica, București, Minerva, 1983.
- "Poemul Ronului. Regina Jano", traducere Nicolae Teica, București, Minerva, 1988
Decesul
[modificare | modificare sursă]Pe data de 25 martie 1914 Frédéric Mistral se stinge din viață. Conform cărții “Al șaselea simț al animalelor” de Philippe de Wailly, câinele lui Frédéric Mistral i-a rămas fidel și după decesul acestuia prin faptul că a rămas pe mormântul stăpânului și a refuzat să se mai hrănească.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Dictionnaire des auteurs de langue d'Oc de 1800 à nos jours[*] , p. 223 Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1904/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Baza de date Léonore
- ^ a b Baza de date Léonore
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 21
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Biografie
|