Kandrat Krapiva

Kandrat Kandratievici Atrahovici Кандрат Кандратавіч Атраховіч
Kandrat Krapiva pe o marcă poștală din 1991
Date personale
Născut	22 februarie 1896 Nizok, Regiunea Minsk, Bielorusia (pe atunci Imperiul Rus)
Decedat	7 ianuarie 1991 (la 94 de ani) Minsk
Înmormântat	Cimitirul de Est[*]​
Cetățenie	Imperiul Rus  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Ocupație	scriitor
Limbi vorbite	limba belarusă limba rusă
Pseudonim	Kandrat Krapiva
Partid politic	Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
Activitatea literară
Limbi	limba belarusă
Patronaj	Q13033363[*]​ Polymia[*][[Polymia (Belarusian magazine)|​]] Razdavim fašysckuju hadzinu[*][[Razdavim fašysckuju hadzinu (newspaper)|​]] Vožyk[*][[Vožyk (Belarusian humour magazine)|​]] Instytut movy i litaratury imia Jakuba Kolasa i Janki Kupaly NANB[*][[Instytut movy i litaratury imia Jakuba Kolasa i Janki Kupaly NANB (organization)|​]]
Specie literară	teatru, roman, satiră
Influențe Lermontov, Krîlov
Note
Premii	Premiul Stalin Premiul de stat al URSS Ordinul Lenin Ordinul Steagul Roșu Erou al Muncii Socialiste Ordinul Revoluția din Octombrie[*]​ Ordinul Războiului Patriotic clasa a II-a[*]​ Ordinul Steagul Roșu al Muncii Ordinul Prietenia Popoarelor[*]​ Ordinul Steaua Roșie Narodny piśmiennik Bielarusi[*][[Narodny piśmiennik Bielarusi |​]] Q13031332[*]​

Kandrat Kandratievici Atrahovici (în bielorusă:Кандрат Кандратавіч Атраховіч, n. 22 februarie 1896 - d. 7 ianuarie 1991), cunoscut sub pseudonimul Kandrat Krapiva (Кандрат Крапіва), a fost un scriitor bielorus sovietic.

Debutează cu versuri inspirate din Lermontov, dar se afirmă ca satiric, cu fabule în versuri și proză în tradiția lui Krîlov și comedii de umor îndrăzneț.

Scrieri

• 1937: Partizanii (Партызаны)
• 1939: Cine râde la urmă (Хто смяецца апошнім)
• 1950: Ciocârliile cântă (Пяюць жаваранкі)
• 1958: Oamenii și diavolul (Людзі і д'яблы).

Apreciere și recunoștință

În 1956, Krapiva devine vice-președinte al Academiei de Științe a Republicii Sovietice Socialiste Belarusă. Ca recunoștință pentru activitatea sa literară, a fost declarat scriitor al poporului belarus. A primit trei premii de literatură din partea URSS și unul din partea Belarusiei.

Astăzi, Institutul de Artă, Etnografie și Folclor din Minsk îi poartă numele. Același nume îl poartă și școala din satul său natal.