Iuliu Podlipny
| Iuliu Podlipny | |
 Autoportret reprodus pe afișul Simpozionului dedicat lui Julius Podlipny, la Muzeul de Artă din Timișoara, la 12 aprilie 2011, cu ocazia împlinirii a 113 ani de la nașterea pictorului | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Pressburg, Austro-Ungaria |
| Decedat | (92 de ani)[2][3][4] Timișoara, România |
| Căsătorit cu | Annemarie Podlipny-Hehn |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pictor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură, desen |
| Studii | Universitatea de Arte Frumoase din Budapesta[*] |
| Profesor pentru | Ștefan Szönyi, Traian Brădean, Artur Vetro, Ștefan Câlția |
| Mișcare artistică | expresionism |
| Premii | 1977 - medalia omagială a orașului Bratislava |
Modifică date / text  | |
Iuliu Podlipny (prenumele grafiat și Julius sau Gyula, n. , Pressburg, Austro-Ungaria – d. , Timișoara, România) a fost un pictor, grafician și pedagog timișorean. A fost căsătorit cu istoricul de artă și criticul de artă Annemarie Podlipny-Hehn.
Biografie[modificare | modificare sursă]
De origine cehă, Julius Podlipny s-a născut la Pressburg, în Austro-Ungaria, azi Bratislava, Slovacia.[5] După un accident de tren soldat cu pierderea brațului drept, s-a mutat mai târziu la Budapesta, oraș unde a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase.[6]
În 1926, Gallas Ferdinand și Varga Albert au deschis o „școală liberă de pictură și sculpltură”. Stabilit în Timișoara, în același an, Julius Podlipny s-a alăturat celor doi, rămânând din 1928 conducătorul atelierului și al școlii.[7] Activitatea sa expozițională s-a extins la București, Cluj Napoca, Arad.
La începutul anilor ’30, Podlipny era angajat al cinematografului orașului pentru a picta, pe panouri-gigant, reclame ale filmelor cu Tarzan interpretat de Johnny Weissmuller. Văzând lucrările, patronul sălii de la Palatul Széchenyi din Timișoara i-a propus să expună cât mai multe lucrări. Podlipny a expus zeci de portrete, multe lucrate în cărbune, reprezentând fețe de cerșetori, schilozi, nebuni. Nu s-a găsit decât un client, unul dintre directorii fostei întreprinderi Ilsa, care a ales câteva portrete, le-a plătit și l-a rugat pe tânărul artist să le împacheteze bine. Nu știe unde au ajuns aceste opere de început.[8]
În anul 1934 a fost numit profesor la Școala de Arte Frumoase din Timișoara, activitate din care s-a retras peste trei decenii.[6] Printre elevii săi s-au numărat, printre alții, Traian Brădean[9], Artur Vetro și Ștefan Câlția.
În 1957, în urma restructurării învățământului artistic, profil liceal, a fost înființat Liceul de Artă Plastică Timișoara. Printre profesori se numărau Julius Podlipny, Gabriel Popa, Victor Gaga, Romul Nuțiu și Octavian Maxim.[10]
În perioada 1951-1955 a fost primul președinte al filialei Timișoara a Uniunii Artiștilor Plastici.[6]
Julius Podlipny a fost cunoscut ca promotor al artei moderne în perioada interbelică, legându-și numele de acela al revistei socialiste și de avangardă Ma, editată de criticul Lajos Kassák . A practicat un stil cu ecouri expresioniste și s-a situat în rândul maeștrilor care au influențat arta plastică românească, mai cu seamă ca pedagog.[5] Podlipny nu suporta decât desenul, pentru el coloriștii erau niște sclifosiți fără vlagă, incapabili să tragă o linie.[11]
A murit la 15 ianuarie 1991.
Relieful din bronz de pe mormântul pictorului Julius Podlipny, cu chipul său în altorelief, realizat de sculptorul Ionel Chinghiță, a fost furat de colectori de fier vechi.[12][13]
Distincții[modificare | modificare sursă]
- 1977 - medalia omagială a orașului Bratislava,[6]
- 1998 - titlul de Cetățean de onoare al Timișoarei, acordat post mortem, prin HCL nr. 157/30.06.1998, pentru bogata activitate artistică și pedagogică desfășurată în Timișoara în perioada 1926-1991.[14]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Julius Podlipny, Allgemeines Künstlerlexikon Online
- ^ a b Július Podlipný, Web umenia, accesat în
- ^ a b Gyula or Julius or Iuliu Podlipny, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
- ^ a b Iulius Podlipny, Artnet, accesat în
- ^ a b „Retrospectiva Julius Podlipny la Muzeul de Artă din Timișoara”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d 5 aprilie
- ^ „Etape în istoria istoriografiei artei românești interbelice” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Istoria văzută dintr-o clădire celebră: Palatul Széchenyi
- ^ „Bradean, Traian”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Istoricul liceului de arte plastice din Timișoara
- ^ Livius Ciocârlie, Evocare în Creație și sincronism european. Mișcarea artistică timișoreană a anilor `60-`70, Timișoara, 1990
- ^ Mutilarea Timișoarei continuă! Până când?[nefuncțională]
- ^ „Timișoara, Cimitirul din Calea Lipovei - Mormântul lui Iulius Podlipny”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Cetățeni de onoare ai Timișoarei”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Stela Radu, Annemarie Podlipny-Hehn: Expoziția retrospectivă Julius Podlipny (Catalog) , 58 pagini, numeroase ilustrații, Muzeul Banatului Timișoara, 1974
- Annemarie Podlipny-Hehn și Coriolan Babeți: Julius Podlipny (Expoziție retrospectivă, Catalog), Comitetul de Cultură și Educație al Județului Timiș, Uniunea Artiștilor Plastici din R.S. România, Filiala Timișoara, 1983
- Annemarie Podlipny-Hehn: Julius Podlipny, monografie, Editura Kriterion, București, 1986
- Annemarie Podlipny-Hehn: Julius Podlipny: expoziția comemorativă, Editura DINAMI, Timișoara, 1998
- Annemarie Podlipny-Hehn: Da-sein/ Conté. Schițe dintr-un secol (Memoriile lui Podlipny), Editura Cosmopolitan Art, 2011
