Julie Wilhelmine Hagen-Schwarz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Julie Wilhelmine Hagen-Schwarz
Autoportree, Julie Hagen-Schwarz.jpg
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Aksi⁠(d), Harju maakond, Estonia Modificați la Wikidata
Decedată (77 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Iuriev, Gubernia Livonia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Părinți Avgust Mattias Haghen[*][[Avgust Mattias Haghen (Baltic German painter and university teacher (1794-1878))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cu Șvarț, Liudvig Ieduardovici[*][[Șvarț, Liudvig Ieduardovici (astronomer)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Etniegermanii baltici[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiSankt Petersburg[2]
Dresda[2]
München[2]
Roma[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Tartu  Modificați la Wikidata

Julie Wilhelmine Hagen-Schwarz (n. ,[1] Aksi⁠(d), Harju maakond, Estonia – d. ,[1] Iuriev, Gubernia Livonia, Imperiul Rus) a fost o pictoriță germană baltică, pictând în principal portrete.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiica pictorului August Matthias Hagen; s-a născut în timp ce părinții ei erau într-o excursie de pictură. Din copilărie a minfestat interes pentru desen așa ca tatăl ei i-a dat lecții. După ce a absolvit școli publice, s-a inscris la Universitatea din Tartu, unde a fost imediat atrasă de pictatul portretelor.

După absolvire, a primit o subvenție să studieze în Germania. A început cu Friedrich Gonne în Dresden, apoi a mers la München, obținând un post la atelierul lui Moritz Rugendas.[3] Trei ani mai târziu s-a întors în Tartu și a primit altă subvenție de la Nicolae I al Rusiei pentru a studia în Italia. De data asta, a fost însoțită de tatăl ei, care spera că clima din Italia îi va ajuta vederea care îi slăbea.

În 1854, s-a întors acasă, fiind deja o artistă cunoscută pentru participarea la numeroase expoziții din Europa. La scurt timp s-a căsătorit cu astronomul Ludwig Schwarz, care mai târziu a devenit directorul observatorului local. Luna de miere a constat într-o expediție în sud-estul Siberiei,[3] acoperind 600 de verste, unde soțul ei a făcut parte din echipa de explorare a resurselor minerale și a pregătit o hartă detaliată în numele Societății Geografice Rusești. După cum se aștepta, a folosit această oprtunitate să schițeze tot ce era interesant.

În 1858, a devenit prima femeie aleasă la Academia Imperială de Arte.[3] După aceea, și-a petrecut o mare parte din timp în Sankt Petersburg, participând la toate expozițiile locale și naționale. În total, a realizat peste 700 de portrete.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Julie Wilhelmine Hagen-Schwarz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d RKDartists, accesat în  
  3. ^ a b c Brief biography from the University of Tartu Library.