François de Troy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
François de Troy
Date personale
Născutfebruarie 1645[1][2][3] Modificați la Wikidata
Toulouse, Franța[4] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[5][4] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței[4] Modificați la Wikidata
PărințiAntoine Nicolas de Troy[*][[Antoine Nicolas de Troy (French painter, 1608-1684)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJean de Troy[*][[Jean de Troy (French artist, 1638-1691)|​]][6] Modificați la Wikidata
CopiiJean-François de Troy[*][[Jean-François de Troy (pictor francez)|​]][7] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis ()[8] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
PregătireAntoine Nicolas de Troy[*][[Antoine Nicolas de Troy (French painter, 1608-1684)|​]], Nicolas Loir[*][[Nicolas Loir (French painter and engraver (1624-1679))|​]], Claude Lefèbvre[*][[Claude Lefèbvre (French painter and engraver (1632-1675))|​]]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruAlexis Simon Belle[*][[Alexis Simon Belle (pictor francez)|​]], Jean de Jullienne[*][[Jean de Jullienne (French art collector, patron and manufacturer (1686-1766))|​]]  Modificați la Wikidata
Opere importantePortrait of Marie Anne de Bourbon, Princess of Conti[*][[Portrait of Marie Anne de Bourbon, Princess of Conti (pictură de François de Troy)|​]], Q17582489[*], Portrait of Madame Le Prestre[*][[Portrait of Madame Le Prestre (pictură de François de Troy)|​]]  Modificați la Wikidata

François de Troy (n. februarie 1645, Toulouse, Franța – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un pictor și gravor francez care a devenit pictor principal al regelui Iacob al II-lea în exil la Saint-Germain-en-Laye și director al Académie Royale de peinture et de sculpture⁠(d).

Tinerețe[modificare | modificare sursă]

Făcând parte dintr-o familie de artiști, Troy s-a născut la Toulouse, fiul lui Antoine Troy (botezat la 28 iulie 1608 – 15 septembrie 1684), pictor în acest oraș[10] și al lui Astrugue Bordes. François Troy a fost fratele pictorului Jean de Troy (4 aprilie 1638 – 25 iunie 1691).[11] Troy a fost învățat tehnicile de bază ale picturii de către tatăl său și, probabil, și de către mai mondenul Antoine Durand.[10][12]

François de Troy nu trebuie confundat cu fiul său, portretistul Jean-François de Troy⁠(d) (1679–1752), care a studiat sub îndrumarea lui.[13]

Carieră[modificare | modificare sursă]

La un moment dat, după 1662, Troy a plecat la Paris pentru a studia pictura portretistică sub îndrumarea lui Claude Lefèbvre⁠(d) (1633–1675) și Nicolas-Pierre Loir⁠(d) (1633-1675[12]). APF Robert-Dumesnil afirmă că acest lucru s-a întâmplat când Troia avea douăzeci și patru de ani.[10]

În 1669, Troy s-a căsătorit cu cumnata maestrului său Nicolas-Pierre Loir, Jeanne Cotelle.[12]

În 1671, a fost aprobat (agréé) de către Académie Royale de peinture et de sculpture⁠(d). În 1674, a fost primit în Academie ca pictor de istorie, cu o lucrare de recepție (morceau de réception) intitulată Mercure coupant la tête d'Argus („ Mercur tăind capul lui Argus”).[10][12]

Primele lucrări cunoscute ale lui Troy includ modele de tapiserie pentru Madame de Montespan, una dintre numeroasele amante ale lui Ludovic al XIV-lea al Franței, și picturi cu subiecte religioase și mitologice.[12]

În anii 1670, s-a împrietenit cu Roger de Piles⁠(d), care i-a făcut cunoștință cu pictura olandeză și flamandă, iar după moartea lui Claude Lefebvre în 1675, Troy și-a schimbat direcția devenind portretist, urmărind să obțină comenzi de la foștii clienți ai lui Lefebvre. În 1679 a fost însărcinat să picteze un portret al ambasadorului suedez Nils Bielke⁠(d), iar în 1680 pe cel al Mariei Anna Victoria de Bavaria, la scurt timp după căsătoria ei cu Ludovic al Franței, Delfinul Franței, moștenitorul tronului Franței, pe 7 martie. 1680.[12] Troy a devenit un pictor de succes al portretelor de grup și individuale la modă.[14] Printre clienții săi s-au numărat doamna de Montespan, fiul ei din partea regelui, Louis Auguste, Duce de Maine și soția acestuia Louise Bénédicte de Bourbon.[12]

Ca urmare a acestor comenzi, Troy a putut lucra continuu în cercurile curții timp de aproape cincizeci de ani. Era admirat pentru capacitatea sa de a surprinde clasele superioare și preocuparea lor pentru maniere și modă.[12] Poate cel mai important, se spunea că are abilitatea de a face orice femeie să pară frumoasă, ceea ce l-a făcut să fie căutat de toate femeile.[15]

În anii 1690, Troy a devenit principalul pictor la curtea regelui Iacob al II-lea în exil la Saint-Germain-en-Laye, unde a fost maestrul lui Alexis Simon Belle⁠(d).[16]

Între anii 1698-1701, o perioadă de pace între Franța și Marea Britanie, iacobiții puteau traversa Canalul Mânecii purtând portrete ale lui James Francis Edward Stuart și ale surorii sale, Prințesa Louisa Maria. Troy era pe atunci singurul pictor de curte al lui Iacob al II-lea și avea nevoie de ajutorul lui Belle, cel mai bun elev al său, pentru a realiza numeroasele portrete comandate de acesta.[16]

În 1698, a fost numit profesor la Académie Royale, iar în 1708 a devenit directorul acesteia.[17]

Troy a fost gravor, dar și pictor. Printre gravurile sale se numără și una care înfățișează funeraliile din 1683 a Mariei Tereza a Austriei, soția regelui Ludovic al XIV-lea.[10]

În afară de fiul său, Jean-François, printre alți studenți ai lui Troy s-au numărat André Bouys⁠(d) [10] și John Closterman⁠(d).

A murit la Paris la vârsta de optzeci și cinci de ani.[10]

Operă[modificare | modificare sursă]

Portretele pictate de Troy includ (vezi galeria de imagini) -

Galerie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Cailleux, Jean, Câteva portrete de familie și de grup de Francois de Troy (1645–1730) în The Burlington Magazine, vol. 113, nr. 817 (aprilie 1971), p. i-xviii
  • Brême, Dominique, François de Troy 1645-1730 (Paris, ed. Somogy, Editions d'art, 1997, 199 pagini,ISBN: 978-2-85056-278-5 )

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b François de Troy (în engleză), RKDartists 
  3. ^ a b François de Troy, Troy, François de[*][[Troy, François de |​]] 
  4. ^ a b c d Allgemeines Künstlerlexikon Online, accesat în  
  5. ^ a b Bibliothèque nationale de France 
  6. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  7. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  8. ^ RKDartists, accesat în  
  9. ^ IdRef, accesat în  
  10. ^ a b c d e f g Robert-Dumesnil, Alexandre Pierre F., Le peintre-graveur français, ou Catalogue raisonné des estampes gravées par les peintres et les dessinateurs de l'ecole française, vol. 7 (1844) p. 337 online at books.google.com (accessed 15 February 2008)
  11. ^ Brême, Dominique (). François de Troy 1645–1730. Paris. pp. 11–18. 
  12. ^ a b c d e f g h François de Troy at safran-arts.com (accessed 15 February 2008)
  13. ^ François de Troy, French Baroque Era Painter, 1645-1730 at artcyclopedia.com (accessed 15 February 2008)
  14. ^ Bordeaux, Jean-Luc, Jean-Francois de Troy, Still an Artistic Enigma: Some Observations on His Early Works in Artibus et Historiae, vol. 10, no. 20 (1989), pp. 143-169
  15. ^ Robert-Dumesnil, op. cit.: "Possédant l'art de rendre toutes les femmes belles, son pinceau flatteur le fit rechercher de toutes les dames et lui procura une grande vague à la cour."
  16. ^ a b Corp, Edward, Belle, Alexis-Simon (1674–1734) in Oxford Dictionary of National Biography⁠(d) (Oxford University Press, September 2004
  17. ^ Bryan, Michael, Bryan's Dictionary of Painters and Engravers. Volume 5. S-Z (Adamant Media Corporation, ISBN: 0-543-93157-9), page 208 online at books.google.com (accessed 16 February 2008)
  18. ^ Richard Talbot, 1st Earl of Tyrconnell portrait at npg.org.uk (accessed 15 February 2008)
  19. ^ National Trust acquisitions 2003-2004 at findarticles.com (accessed 15 February 2008)
  20. ^ Portraits of Jean de la Fontaine Arhivat în , la Wayback Machine. at lafontaine.net (accessed 15 February 2008)
  21. ^ Notes on the Elisabeth Jacquet de la Guerre Portrait Arhivat în , la Wayback Machine. at earlywomenmasters.net (accessed 15 February 2008)
  22. ^ Portrait d'un couple en Vénus et Pâris at the web site of the Louvre (accessed 15 February 2008)

Legături externe[modificare | modificare sursă]