Joseph Duplessis
| Joseph Duplessis | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Carpentras, Communauté d'agglomération Ventoux-Comtat-Venaissin(d), Franța[6][7][8] |
| Decedat | (76 de ani)[5][2][3][9][1] Berceau-de-la-Liberté, Seine-et-Oise, Franța[10][7][8] |
| Cetățenie |  Franța[11] |
| Ocupație | pictor desenator[*] |
| Locul desfășurării activității | Roma[12] Carpentras[12] Paris[12] Villeneuve-lès-Avignon[12] |
| Limbi vorbite | limba franceză[3] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Pregătire | Pierre Subleyras[*] |
| Profesor pentru | Marie-Geneviève Bouliard[*] |
| Opere importante | Portret van Lodewijk XVI, koning van Frankrijk[*] |
Modifică date / text  | |
Joseph-Siffred Duplessis [13] (n. , Carpentras, Communauté d'agglomération Ventoux-Comtat-Venaissin(d), Franța – d. , Berceau-de-la-Liberté, Seine-et-Oise, Franța) a fost un pictor francez cunoscut pentru claritatea și instantaneitatea portretelor sale.
Tinerețe
[modificare | modificare sursă]S-a născut în Carpentras, lângă Avignon, într-o familie cu înclinație artistică și a primit primele lecții de la tatăl său, chirurg și amator talentat. Ulterior, a studiat cu Joseph Gabriel Imbert(d) (1666–1749), care fusese elevul lui Charles Le Brun. Din 1744–1747 sau mai târziu a lucrat la Roma, în atelierul lui Pierre Subleyras(d) (1699–1749), care era și el din sudul Franței. În Italia, Duplessis s-a împrietenit rapid cu Joseph Vernet, un alt provensal vorbitor de limba Occitaniei.
Carieră
[modificare | modificare sursă]
S-a întors la Carpentras, a petrecut o scurtă perioadă la Lyon, apoi a ajuns în jurul anului 1752 la Paris, unde a fost acceptat la Académie de Saint-Luc(d) și a expus câteva portrete, care erau acum specialitatea lui, în 1764, dar nu a obținut prea multă atenție până expoziția sa de zece tablouri la salonul din Paris din 1769, foarte bine primită și aleasă pentru o atenție specială de Denis Diderot; Académie de peinture et de sculpture(d) l-a acceptat în categoria portretist, considerată la acea vreme o categorie mai mică. A continuat să expună la saloanele din Paris, atât picturi terminate, cât și schițe, până în 1791 și încă o dată, în 1801.
Portretul lui Dauphine în 1771 și numirea sa ca peintre du Roi i-au asigurat succesul: majoritatea portretelor sale care au supraviețuit datează din anii 1770 și 1780. A primit cazare privilegiată în Galeriile Louvre. În timpul Revoluției, el s-a retras în obscuritate sigură la Carpentras în timpul Domniei Terorii. Ulterior, din 1796, a fost curator la noul muzeu înființat la Versailles. Autoportretul său fără compromisuri în acest moment al vieții se află la Versailles, acolo unde a murit.
El își va adapta stilul la condiția socială a șefului său: portretul lui Charles-Claude, comte d'Angiviller, director al Bâtiments du Roi(d), este la fel de distant și convențional ca portretul de stat al lui Ludovic al XVI-lea în robe de încoronare (1776),[14] în timp ce portretul realist și intim al compozitorului de operă Christoph Willibald Gluck ( Kunsthistorisches Museum, Viena) îl surprinde pe compozitor la claviatură într-un moment de inspirație; portretul pătrunzător al sculptorului Christophe Gabriel Allegrain (Muzeul Luvru, ilustrație) îl arată că tocmai și-a lăsat dalta: acesta a fost piesa de recepție care i-a adus admiterea la Académie.
Portretul lui Benjamin Franklin (circa 1785), mai mult decât oricare altul, a fixat imaginea lui Franklin pentru posteritate [15], deoarece este reprodus pe bancnota de o sută de dolari americani. Portretul finanțatorului Jacques Necker atârna la Castelul Coppet al lui Voltaire. Au fost realizate mai multe versiuni reduse, dintre care una este la Luvru. Multe dintre portretele sale au avut o circulație mai largă ca gravuri.
Galerie
[modificare | modificare sursă]-
-
-
-
Jacques Necker, c. 1781 -
Louise Marie Adélaïde de Bourbon, anii 1780 -
Joseph-Marie Vien(d), 1784 -
Benjamin Franklin, ca. 1785 -
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Duplessis, Joseph-Siffred (Silfrède, Siffrein), Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Joseph-Siffred Duplessis, Discogs, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Joseph-Siffred Duplessis, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ a b Joseph Duplessis, SNAC, accesat în
- ^ Metropolitan Museum of Art
- ^ a b Autoritatea BnF
- ^ a b Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ Joseph Siffrède Duplessis (în engleză), RKDartists
- ^ http://data.bnf.fr/12998371/joseph-siffred_duplessis/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Konstnärslistan (Nationalmuseum)[*], Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ a b c d RKDartists
- ^ His middle name has also been given as Siffrède or Siffrein (Lester C. Olsen, Benjamin Franklin's Vision of American Community, 2004, p. xiii).
- ^ The original disappeared, but has been identified in the Musée Ingres(d), Montauban (ref Ministère ).
- ^ Duplessis received many commissions for duplicates: one is at the National Portrait Gallery, London; another at the North Carolina Museum of Art(d).
Referințe
[modificare | modificare sursă]- Jean-Paul Chabaud, Joseph-Siffred Duplessis. Un provençal, Peintre du Roi, 2004. Cu catalog rațional și material de arhivă.ISBN: 2-9521063-0-4
- Joseph-Siffred Duplessis Cea mai cuprinzătoare schiță online din cariera sa.
- (Muzeele de artă plastică din San Francisco) Portretul unui gentleman (Jean-Baptiste-Francois Dupre?), ca 1779 - 1782. Scurtă schiță a carierei sale.
- (Kunsthistorisches Museum, Viena) Portretul lui Chrisoph Willibald Gluck, 1775
- (Muzeul Luvru) Joseph-Marie Vien, 1782. O repetiție, în ulei en grisaille pe hârtie (montată pe pânză), se află la Muzeul de Arte Frumoase din Boston .
- (Muzeul Metropolitan) Benjamin Franklin, 1778. Prezentat la Salonul din 1779.
- Ministère de la culture: (Muzeul Luvru, Château de Versailles) Portrete de sau atribuite lui Duplessis
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Joseph Duplessis la Wikimedia Commons
