Josef Škvorecký

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Josef Škvorecký
Josef skvorecky.jpg
Josef Škvorecký
Date personale
Născut[3][4][5] Modificați la Wikidata
Náchod, Cehia Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[6][3][4][5] Modificați la Wikidata
Toronto, Ontario, Canada[7] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuZdena Salivarová[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Czech Republic.svg Cehia
Flag of Canada (Pantone).svg Canada Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
lingvist[*]
traducător
editor[*]
poet Modificați la Wikidata
PseudonimJ. Mnata, Errol, Josef Pepýt, Josef Vala, Vladimíra, Vlastimila, Burke, Mary Novak, J.Š., Josef Benda  Modificați la Wikidata
Limbilimba engleză
limba cehă[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Berkeley din California
Universitatea Carolină  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeZbabělci[*][[Zbabělci |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiCavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]
Bursă Guggenheim[*]
Order of the White Lion 3rd Class[*]
membru al Ordinului Canadei[*]
Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură[*]
Jaroslav Seifert Prize[*]
Fellow of the Royal Society of Canada[*]
Honorary citizen of Prague[*]
Governor General's Award for English-language fiction[*]
honorary doctorate of the Masaryk University[*][2]  Modificați la Wikidata
Semnătură
ŠKVORECKÝ PODPIS.jpg
Prezență online

Josef Škvorecký, CM (pronunțare în cehă: [ˈjozɛf ˈʃkvorɛtskiː] ( ); n. ,[3][4][5] Náchod, Cehia – d. ,[6][3][4][5] Toronto, Ontario, Canada[7]) a fost un scriitor și editor ceho-canadian. El și-a petrecut jumătate din viață în Canada, publicând și sprijinind literatura cehă interzisă în timpul erei comuniste. Škvorecký a fost distins cu Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură în 1980. El și soția lui au fost mult timp susținătorii scriitorilor disidenți cehi înainte de căderea comunismului în această țară. Scrierile lui Škvorecký tratează mai multe teme: ororile totalitarismului și represiunea, experiența de expatriat și miracolul jazz-ului.[8]

Viața[modificare | modificare sursă]

Născut ca fiu al unui funcționar de bancă[9] din Náchod, Cehoslovacia, Škvorecký a absolvit în 1943 gimnaziul Reálné din localitatea natală. Timp de doi ani, în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost muncitor forțat la fabrica de avioane Messerschmitt din Náchod.

După război, el a început să studieze la Facultatea de Medicină a Universității Caroline din Praga, dar după primul an s-a transferat la Facultatea de Arte, unde a studiat filosofia și a absolvit în 1949.[10] În 1951 el a obținut un doctorat în filosofie. Apoi, el a predat timp de doi ani la Școală Socială pentru Fete din Hořice v Podkrkonoší.[9] Între 1952 și 1954 și-a efectuat serviciul militar în Armata Cehoslovacă.

El a lucrat pentru scurt timp ca profesor, editor și traducător în anii 1950. În această perioadă a scris mai multe romane, inclusiv primul său roman Lașii (scris în 1948-1949, publicat în 1958[11]) și Sfârșitul Epocii de Nailon (1956).[12] Acestea au fost condamnate și interzise de autoritățile comuniste după publicarea lor. Stilul său de proză, bazat pe improvizație și pe finalul deschis, a fost o inovație, dar acesta și idealurile sale democratice au fost o provocare pentru regimul comunist. Ca urmare, el și-a pierdut slujba de redactor al revistei Světová literatura („Literatura mondială”).[9] Škvorecký a continuat să scrie și a contribuit la cultivarea mișcării democratice, care a culminat cu Primăvara de la Praga în 1968.

După invadarea Cehoslovaciei de către Pactul de la Varșovia, în același an, Škvorecký și soția lui, scriitoarea și actrița Zdena Salivarová, au fugit în Canada.

În 1971, el și soția lui au fondat 68 Publishers care, în următorii 20 de ani, au publicat cărți cehe și slovace interzise. Tipografia a devenit un important canal de exprimare pentru scriitori disidenți precum Václav Havel, Milan Kundera și Ludvík Vaculík. În semn de recunoaștere a meritelor lor, președintele Cehoslovaciei post-comuniste, Václav Havel, a acordat soților mai târziu Ordinul Leul Alb în 1990.

A predat la Departamentul de limba engleză al Universității din Toronto, unde a fost numit în cele din urmă profesor emerit de limba engleză și de film. S-a pensionat în 1990. În Canada, el este considerat a fi un autor canadian în ciuda faptului că opera sa a fost publicată în mare parte în limba cehă.

Opere literare[modificare | modificare sursă]

Majoritatea romanelor lui Škvorecký sunt disponibile în limba engleză: romanele The Cowards, Miss Silver's Past, The Republic of Whores, The Miracle Game, The Swell Season, The Engineer of Human Souls care a obținut Premiul Guvernatorului General al Canadei, The Bride of Texas, Dvořák in Love, The Tenor Saxophonist's Story, Two Murders in My Double Life, An Inexplicable Story or The Narrative of Questus Firmus Siculus, volumul de povestiri When Eve Was Naked și două romane scurte The Bass Saxophone și Emöke. Un personaj ce apare des în romanele sale este Danny Smiricky, care este parțial un autoportret al autorului.

El a scris patru cărți de povestiri polițiste cu locotenentul Boruvka de la Secția de Omucideri din Praga: The Mournful Demeanor of Lieutenant Boruvka, Sins for Father Knox, The End of Lieutenant Boruvka și The Return of Lieutenant Boruvka.

Poezia lui a fost publicat în 1999 într-un volum cu titlul ...nu există nici un remediu pentru această durere (...na tuhle bolest nejsou prášky).

Printre scrierile sale de non-ficțiune sunt Talkin' Moscow Blues, o carte de eseuri despre jazz, literatură și politică, o autobiografie Headed for the Blues, și două cărți despre cinematografia cehă printre care All the Bright Young Men and Women.

Škvorecký a scris scenarii pentru film și televiziune. Filmul Batalionul de tancuri a ecranizat romanul Republica curvelor. Alte scenarii, scrise pentru Praga TV, sunt Eine kleine Jazzmusik, adaptat după povestea cu același nume, Legenda Emöke dintr-o nuvelă cu același titlu și o piesă de teatru TV de două ore Poe și uciderea unei fete frumoase, inspirată de povestirea Misterul lui Marie Roget a lui Edgar Allan Poe. Trei seriale TV de mare succes au fost inspirate din povestirile sale: Sins for Father Knox, The Swell Season și Murders for Luck.

O versiune de film a romanului Pastor's End a fost produsă în 1968, dar nu a fost niciodată prezentată și sa fost încuiată în arhivele comuniste, datorită faptului că autorul său "ilegal" a fugit din țară. În primăvara și vara anului 1968 Škvorecký și regizorul ceh Miloš Forman au scris împreună un scenariu pentru a face o ecranizare a romanului The Cowards. După ce Škvorecký a fugit din țară, scenariul a fost tradus în limba engleză, dar filmul nu a mai fost făcut. În secolul al XXi-lea, traducerea în limba engleză a fost retradusă în cehă și publicată.[13]

El a fost realizatorul unei serii îndelungate de discuții cu privire la literatură pentru Vocea Americii. Din 1973 până în 1990, el a realizat peste 200 de emisiuni în care a analizat importante opere literare și a purtat discuții pe teme literare.

A murit pe 3 ianuarie 2012, la Toronto, Ontario, de cancer; el avea vârsta de 87 de ani.[14]

Premii[modificare | modificare sursă]

Printre numeroasele sale premii literare sunt Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură (1980), Premiul Guvernatorului General al Canadei pentru dițiune în limba engleză (1984), Premiul de Stat pentru Literatură al Republicii Cehe (1999) și Premiul "Pentru Îmbunătățirea Relațiilor Umane" al Fundației Comenius Pangea (2001), pe care l-a primit împreună cu regizorul polonez Andrzej Wajda.

A fost nominalizat pentru Premiul Nobel în 1982.

A fost distins cu Ordinul Leul Alb de către președintele Cehoslovaciei, Vaclav Havel, în 1990.

În 1992 a fost făcut membru al Ordinului Canadei.

Škvorecký a fost Guggenheim Fellow și un membru al Societății Regale din Canada.

A primit distincția de Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres, République Française, 1996.

Bibliografie selectată[modificare | modificare sursă]

Romane

  • Konec nylonového věku (End of the Nylon Age), 1956 (interzis de cenzori)
  • Zbabělci (The Cowards), 1958
  • Lvíče (The Lion Cub, tradus în engleză sub titlul Miss Silver's Past), 1969
  • Tankový prapor (The Tank Battalion, tradus în engleză sub titlul The Republic of Whores), 1969
  • Mirákl (The Miracle Game), 1972
  • Prima sezóna (The Swell Season), 1975
  • Konec poručíka Borůvky (The End of Lieutenant Boruvka), 1975
  • Příběh inženýra lidských duší (The Engineer of Human Souls), 1977
  • Návrat poručíka Borůvky (The Return of Lieutenant Boruvka), 1980
  • Scherzo capriccioso (tradus în engleză sub titlul Dvorak in Love), 1984 - povestea șederii lui Antonín Dvořák în America ca regizor la National Conservatory for Music.[15]
  • Nevěsta z Texasu (The Bride from Texas), 1992
  • Dvě vraždy v mém dvojím životě (Two Murders in My Double Life), 1999
  • Nevysvětlitelný příběh aneb Vyprávění Questa Firma Sicula (An Inexplicable Story, or, The Narrative of Questus Firmus Siculus), 1998
  • Krátké setkání, s vraždou (Brief Encounter, with Murder), 1999, scris împreună cu Zdena Salivarová
  • Setkání po letech, s vraždou (Encounter After Many Years, with Murder), 2001, scris împreună cu Zdena Salivarová
  • Setkání na konci éry, s vraždou (Encounter at the End of an Era, with Murder), 2001, scris împreună cu Zdena Salivarová
  • Obyčejné źivoty (Ordinary Lives), 2004

Nuvele

  • Legenda Emöke (The Legend of Emöke), 1963
  • Bassaxofon (The Bass Saxophone), 1967

Colecții de povestiri

  • Sedmiramenný svícen (The Menorah), 1964
  • Ze života lepší společnosti (The Life of High Society), 1965
  • Smutek poručíka Borůvky (The Mournful Demeanour of Lieutenant Boruvka), 1966
  • Babylónský příběh a jiné povídky ('A Babylonian Story and Other Stories), 1967
  • Hořkej svět (The Bitter World), 1969
  • Hříchy pro pátera Knoxe (Sins for Father Knox), 1973
  • Ze života české společnosti (The Life of Czech Society), 1985
  • Povídky tenorsaxofonisty (The Tenor Saxophonist's Story), 1993
  • Povídky z Rajského údolí (The Edenvale Stories), 1996
  • When Eve Was Naked, 2000

Colecții de eseuri

  • Nápady čtenáře detektivek (Reading Detective Stories), 1965
  • O nich – o nás (They – That Is: Us), 1968
  • Samožerbuch (The Book of Self-Praise), 1977
  • All the Bright Young Men and Women (English translation of Všichni ti bystří mladí muži a ženy), 1972
  • Na brigádě (Working Overtime), 1979
  • Jirí Menzel and the History of the Closely Watched Trains, 1982
  • Talkin' Moscow Blues, 1988
  • Franz Kafka, jazz a jiné marginálie (Franz Kafka, Jazz and other Marginal Matters), 1988
  • ... In the lonesome October, 1994
  • Le Camarade Joueur de jazz, 1996

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ https://www.muni.cz/o-univerzite/vyznamenani/cestne-doktoraty-udelene-mu?page=6  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d „Josef Škvorecký”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b c d Josef Škvorecký, Discogs, accesat în  
  6. ^ a b Czech dissident, celebrated author Josef Skvorecky... (în limbă necunoscută), accesat în  
  7. ^ a b „Josef Škvorecký”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ „Josef Skvorecky”. The Daily Telegraph. . 
  9. ^ a b c Glusman 1989
  10. ^ Solecki, Sam (). „Škvorecký, Josef"”. În Benson, Eugene; Toye, William. The Oxford Companion to Canadian Literature. Don Mills, Ontario: Oxford University Press. pp. 1072–74. 
  11. ^ Segel, Harold B (). The Columbia Literary History of Eastern Europe Since 1945. New York: Columbia University Press. p. 105. 
  12. ^ Dahlie, Hallvard. „Josef Skvorecky”. The Canadian Encyclopedia. Historica Canada. Accesat în . 
  13. ^ Přibáň, Michal (). „Ediční poznámka”. În Škvorecký, Josef. Zločin v šantánu a jiné filmové povídky a scénáře (în Czech). Literární akademie. 
  14. ^ Martin, Sandra (). „Czech writer and publisher Josef Skvorecky dies in Toronto at age 87”. The Globe and Mail. Toronto. Accesat în . 
  15. ^ „Books about Antonín Dvořák and his music”. www.classiccat.net. Classic Cat. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]