Antonín Dvořák
Antonín Dvořák (n. , Nelahozeves, Țările Coroanei boeme, Imperiul Austriac – d. , Nové Město(d), Regatul Boemiei, Austro-Ungaria) a fost un compozitor de muzică cultă, originar din regiunea Boemia din Cehia.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Antonin Dvorak s-a născut la data de 8 septembrie 1841 în satul Nehalozeves, așezat pe malul Vltavei, în apropiere de Praga. Ca fiu al unui măcelar-cafegiu, a deprins primele îndeletniciri ale meseriei de la tatăl său, iar primele noțiuni muzicale le va învăța de la organistul orașului Zlonice.[16] Tatăl viitorului compozitor avea un han țărănesc, iar mama lui era în serviciul unei familii princiare, pe nume Lobkowitz, din apropierea satului natal.[17]
Antonin va crește în ambianța atmosferei de la țară și din fragedă copilărie va cânta împreuna cu copiii țăranilor melodiile populare și va deprinde cântările bisericești în biserica satului. Este atras de dansurile tinerilor de la țară, iar acest lucru îi va influența definitiv tehnica compoziției de mai târziu, ce-l va face celebru în întreaga lume.
Unul dintre primii lui profesori de muzică, Josef Spitz, organist de meserie, îl va învăța să cânte la vioară și, nu după mult timp, Antonin la vârsta de 8 ani va intra în mica orchestră de pe lângă hanul tatălui său.[17]
După ce va termina stagiul școlar în satul natal, în anul 1853 va fi găzduit de unchiul său în orășelul Zlonice unde va studia pianul, vioara și viola precum și teoria muzicii și canto coral cu profesorul Antonin Liechmann (1808-1879). Despre acest profesor compozitorul își va amintii cu drag pe tot parcursul vieții, mai cu seamă că acesta îl va iniția în aprofundarea tradițiilor naționale muzicale ale Cehiei.
Influențe[modificare | modificare sursă]
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Cehia se va confrunta începând cu sfârșitul secolului al XIV-lea cu o serie de mișcări socio-politice și religioase în care un rol important l-a jucat Jean Hus. Acesta a fost influențat în gândirea lui de mișcarea lui Wycliffe din Anglia, dând naștere mișcărilor religioase de eliberare națională, în care protestantismul a fost un element fundamental în dezvoltarea și întărirea trăsăturilor naționale ale culturilor popoarelor Europei, din care făcea parte și Cehia.
Spre deosebire de umanism, la care a aderat un număr mic de persoane, protestantismul s-a dovedit a fi o reformă religioasă din sânul lumii catolice care a cuprins o mare parte a Europei și s-a transformat într-un curent de masă care s-a răspândit din Anglia până în Franța și Germania iar apoi în Cehia și Polonia. Protestantismul din punct de vedere cultural a jucat un rol pozitiv în viața socială a Europei și a cultivat un interes sporit pentru cultura și limba națională și mai cu seamă pentru cântecul popular.[18]
Jean Hus a studiat muzica populară și el însuși a compus astfel de muzică. N-a fost însă un compozitor în sensul propriu al cuvântului, dar melodiile lui s-au răspândit cu repeziciune și în acestă atmosferă a colindelor cehe și a melodiilor populare s-a format și tânărul Antonin Dvorak.
Mișcarea husită s-a bucurat în mediul religios din Cehia și de activitatea unui alt renumit reformator, Ieronim de Praga, unul dintre savanții culturii cehe cu titluri universitare la patru universități europene. Ieronim de Praga va continua munca de culturalizare a cehilor începută de Jean Hus și s-a folosit de muzică pentru a răspândi pe mai departe principiile învățăturilor husite. Va alcătui un tratat muzical ce abordează principiile teoretice ale muzicii în special ale polifoniei. Ieronim de Praga va răspândi și muzica instrumentală în biserică, folosind în culegerile lui vechi cântece populare cehe. Influența melosului popular în cultura muzicală bisericească din Cehia a făcut ca unele producții muzicale ale Missei să fie aproape în întregime de sorginte populară.
Tradiția muzicală a Cehiei din perioada husită a dezvoltat genul cântecului coral și al imnului religios, care au dobândit cu timpul un caracter național.
Mișcarea husită a avut un ecou larg în vestul Europei și a influențat într-o oarecare măsură și protestantismul german inițiat de cunoscutul reformator Martin Luther. Acesta îl consideră pe Jean Hus principalul promotor al ideilor reformei din vestul Europei.
La începutul secolului al XVII-lea Cehia va cunoaște dominația habsburgică și timp de aproape 300 de ani limba cehă a fost interzisă, cărțile și monumentele de cultură în special culegerile de cântece au fost distruse. Cantorii, adepți ai mișcării husite de altă dată au continuat și pe mai departe să culeagă cântecele populare și au păstrat în felul acesta originalitatea culturii muzicale cehe. Profesorul Liechmann s-a remarcat și el printr-o astfel de muncă de culegere și de notare a cântecelor populare, ce aveau și o destinație religioasă. El a observat talentul tânărului Antonin, care sub îndrumarea sa făcea progrese remarcabile. Tânărul Dvorak va compune primele piese instrumentale, scrise în cea mai mare parte pe teme melodice populare și de dans cehe, pe care compozitorul de mai târziu le-a îndrăgit toată viața.
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Antonin Dvořák a lăsat 189 de lucrări muzicale.
Catalogul lucrărilor lui Dvořák după numărul opusului este destul de confuz. Unele lucrări au două sau chiar trei numere diferite, ordinea cronologică nu este întotdeauna respectată, iar unele lucrări nu au număr. Prin urmare, este de preferat să se adopte nomenclatura propusă de Jarmil Burghauser.
Opere[modificare | modificare sursă]
- 1874 Le Roi et le Charbonnier
- 1876 Vanda
- 1877 Țăranul viclean
- 1881 Les Têtes dures
- 1882 Demetrius (Dimitrij)
- 1889 Jakobinul (Jakobín)
- 1899 Diavolul și Katinka (Čert a Káča)
- 1901 Rusalka
- 1904 Armida
- 1938 Alfred – (compusă în 1870)
Oratorii[modificare | modificare sursă]
Cămășile de nuntă, opus 69 (Premiera în 27 august 1885 la Plzeň)[19]
Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]
- Două serenade:
- Serenada nr.1 pentru coarde în mi major, B. 52 (op. 22, 1875)
- Serenada nr.2 pentru suflători, violoncel și contrabas în re minor, B. 77 (op. 44, 1878)
- Nouă simfonii:
- Simfonia nr.1 în minor„Clopotele din Zlonice”, B. 9 (op. 3, 1865)
- Simfonia nr.2 în si bemol major, B. 12 (op. 4, 1865)
- Simfonia nr.3 în mi bemol major, B. 34 (op. 10, 1873)
- Simfonia nr.4 în re minor, B. 41 (op. 13, 1874)
- Simfonia nr.5 în fa major, B. 54 (op. 76, 1875)
- Simfonia nr.6 în re major, B. 112 (op. 60, 1880)
- Simfonia nr.7 în re minor, B. 141 (op. 70, 1884-85)
- Simfonia nr.8 în sol major, B. 163 (op. 88, 1889)
- Simfonia nr.9 în mi minor „din Lumea Nouă”, B. 178 (op. 95, 1893)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Antonín Dvořák”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b http://www.antonin-dvorak.cz/nahravky/orchestralni-skladby, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Antonin Dvorak, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Antonín Dvořák, SNAC, accesat în
- ^ „Antonín Dvořák”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Students of the Universities of Prague 1882–1945
- ^ Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ a b Antonin Leopold Dvorak, Internet Broadway Database, accesat în
- ^ Archiv hl. m. Prahy, Matrika zemřelých u sv. Štěpána, sign. ŠT Z13, s. 172 (în cehă), Prague City Archives
- ^ BillionGraves
- ^ https://www.lhoteckafarnost.cz/clanky/Antonin-Dvorak-a-zboznost-Buh-laska-vlast-Vystava-predstavuje-Antonina-Dvoraka-jako-hluboce-vericiho-cloveka.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Antonín Dvořák”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Marc Vignal & Antoine Golea (). Dicționar de Mari Muzicieni. Univers Enciclopedic Gold, București. p. 154.
- ^ a b Dvorac, Antonin (). Viața în imagini. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R, București. p. 4.
- ^ R.I.Gruber (). Istoria Muzicii universale. 1. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R, București. p. 328-329.
- ^ Melville-Mason, Graham (), Supraphon, Oxford University Press
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- 105 ani de la moartea lui Antonin Dvorak, 1 mai 2009, Costin Tuchilă, Amos News
| |||||||
