Jan Ingenhousz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jan Ingenhousz
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Breda, Țările de Jos Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Bowood House⁠(d), Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Ocupațiebotanist[*]
medic
fizician
fiziolog[*]
chimist
biolog Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuBreda  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Leiden
Universitatea Catolică din Louvain
Oude Universiteit Leuven[*][[Oude Universiteit Leuven (university in Leuven (Louvain) (founded 1425 - closed 1797))|​]]  Modificați la Wikidata
Influențat dePieter van Musschenbroek  Modificați la Wikidata
PremiiMembru al Societății Regale[*]
Royal Society Bakerian Medal[*][[Royal Society Bakerian Medal (English award in physical sciences)|​]]  Modificați la Wikidata

Jan Ingenhousz (n. , Breda, Țările de Jos – d. , Bowood House⁠(d), Anglia, Regatul Unit) a fost un biolog, chimist și fiziolog neerlandez.

Este cunoscut pentru descoperirea fotosintezei și pentru faptul că a demonstrat că lumina este esențială la plante în procesul absorbției de dioxid de carbon și eliberarea de oxigen. A descoperit de asemenea că plantele, la fel ca animalele, au respirație la nivel celular.

Biografie[modificare | modificare sursă]

La 16 ani era deja student la Leuven, la cea mai importantă universitate din Belgia, pe care a absolvit-o în 1753. Doi ani mai târziu, se întoarce în orașul natal, Breda, unde începe să activeze ca medic.

Mai târziu merge la specializare în Anglia pentru a studia tehnica de imunizare împotriva variolei.

Realizări[modificare | modificare sursă]

A fost consilier și medic personal al împărătesei Austriei, Maria Terezia. În 1768 a reușit să inoculeze membrii familiei de Habsburg împotriva variolei și ulterior și familia regelui George al III-lea.

În Anglia, Jan Ingenhousz i-a cunoscut pe Benjamin Franklin, Henry Cavendish și Joseph Priestley. A continuat cercetările lui Priestley privind schimbul de gaze dintre plante și mediu și a remarcat (în 1779) că, în prezența luminii, partea verde a plantei eliberează niște bule de gaz, fenomen care nu mai are loc în întuneric. A demonstrat că este vorba de oxigen, iar fenomenul a fost ulterior denumit fotosinteză (de către Charles Reid Barnes în 1893[5]).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Jan Ingenhousz, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b c d Johannes Ingenhousz, Biografisch Portaal, accesat în  
  3. ^ a b c d Jan Ingenhousz, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  4. ^ a b Ingenhouß, Johann (BLKÖ)[*][[Ingenhouß, Johann (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 10, p. 206))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ "History of the word photosynthesis and evolution of its definition"

Legături externe[modificare | modificare sursă]