Sari la conținut

Jan Ingenhousz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jan Ingenhousz
Jan Ingenhousz
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Breda, Țările de Jos[5] Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[1][2][3][6] Modificați la Wikidata
Bowood House⁠(d), Anglia, Regatul Marii Britanii[7] Modificați la Wikidata
Ocupațiebotanist
medic
fizician
fiziolog[*]​
chimist
naturalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteengleză Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuBreda  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Leiden
Universitatea Catolică din Louvain
Studium Generale Lovaniense[*]​  Modificați la Wikidata
Influențat dePieter van Musschenbroek  Modificați la Wikidata
PremiiMembru al Societății Regale
Royal Society Bakerian Medal[*][[Royal Society Bakerian Medal (English award in physical sciences)|​]]  Modificați la Wikidata

Jan Ingenhousz (n. , Breda, Țările de Jos – d. , Bowood House⁠(d), Anglia, Regatul Marii Britanii) a fost un biolog, chimist și fiziolog neerlandez.

Este cunoscut pentru descoperirea fotosintezei și pentru faptul că a demonstrat că lumina este esențială la plante în procesul absorbției de dioxid de carbon și eliberarea de oxigen. A descoperit de asemenea că plantele, la fel ca animalele, au respirație la nivel celular.

La 16 ani era deja student la Leuven, la cea mai importantă universitate din Belgia, pe care a absolvit-o în 1753. Doi ani mai târziu, se întoarce în orașul natal, Breda, unde începe să activeze ca medic.

Mai târziu merge la specializare în Anglia pentru a studia tehnica de imunizare împotriva variolei.

A fost consilier și medic personal al împărătesei Austriei, Maria Terezia. În 1768 a reușit să inoculeze membrii familiei de Habsburg împotriva variolei și ulterior și familia regelui George al III-lea.

În Anglia, Jan Ingenhousz i-a cunoscut pe Benjamin Franklin, Henry Cavendish și Joseph Priestley. A continuat cercetările lui Priestley privind schimbul de gaze dintre plante și mediu și a remarcat (în 1779) că, în prezența luminii, partea verde a plantei eliberează niște bule de gaz, fenomen care nu mai are loc în întuneric. A demonstrat că este vorba de oxigen, iar fenomenul a fost ulterior denumit fotosinteză (de către Charles Reid Barnes în 1893[8]).

  1. 1 2 „Jan Ingenhousz” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  2. 1 2 „Johannes Ingenhousz”. Biografisch Portaal. Wikidata Q1868372. Accesat în .
  3. 1 2 „Jan Ingenhousz” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
  4. ↑ „Jan Ingenhousz” (în norvegiană bokmål). Store norske leksikon. ISSN 2464-1480. Wikidata Q746368. Accesat în .
  5. ↑ „Store norske leksikon” (în norvegiană bokmål). Store norske leksikon. ISSN 2464-1480. Wikidata Q746368. Accesat în .
  6. ↑ Constantin von Wurzbach (). „Ingenhouß, Johann: enthaltend die Lebensskizzen der denkwürdigen Personen, welche seit 1750 in den österreichischen Kronländern geboren wurden oder darin gelebt und gewirkt haben”. Lexicon Biografic al Imperiului Austriac (în germană). Viena. 10: 206. OCLC 669182612. Wikidata Q88786529.
  7. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  8. ↑ "History of the word photosynthesis and evolution of its definition"

Legături externe

[modificare | modificare sursă]