Izvorul din satul Mîndîc
| Izvorul din satul Mîndîc | |
Categoria III IUCN (Monument al naturii) | |
  | |
| Poziția |  Raionul Drochia Republica Moldova |
|---|---|
| Coordonate | 48°09′28″N 27°47′16″E / 48.157751°N 27.787793°E |
| Suprafață | 0,5 ha  |
Modifică date / text  | |
Izvorul din satul Mîndîc este un monument al naturii de tip hidrologic în raionul Drochia, Republica Moldova. Este amplasat în partea de nord a satului Mîndîc, pe malul stâng al râului Cubolta.[1] Ocupă o suprafață de 0,5 ha,[2] sau 0,07 ha conform unor aprecieri recente.[1] Obiectul este administrat de Primăria satului Mîndîc.[1]
Descriere[modificare | modificare sursă]
Locul de izvorâre a apei este amenajat ca un mic bazin cu pereți de beton și calcar, în care se găsesc 5 guri de ieșire a apei. Construcția dispune de elemente precum scări, terase, baraje etc., dar arată arhaic din cauza mușchilor care acoperă parțial betonul.[1]
Izvorul are apă rece, este oligomeral după gradul de mineralizare și descendent de vale din punct de vedere geologic. După compoziția chimică, este un izvor cu apă hidrocarbonat-sulfatată–calciu-magneziu-sodică(HCO3–SO4; Ca–Mg–Na). Apa nu are miros, este incoloră, neutră (pH 7,1) și aproape de limita de poluare cu nitrați, nivelul de poluare fiind evaluat la 40 mg/l, adică 80% din concentrația maxim admisă (CMA). Duritatea apei depășește CMA cu 60%.[1]
Statut de protecție[modificare | modificare sursă]
Izvorul este un obiect hidrologic cu debit foarte mare, de peste 300 l/min. El contribuie la debitul râului Cubolta. Din cauza durității mari a apei, aceasta este folosită de săteni doar în scopuri tehnice.[1]
În apropiere, la o distanță de cca 10 m, se află unele case de locuit, iar uneori poate avea loc depozitarea deșeurilor în aria protejată. În vecinătatea imediată a izvorului, cât și pe malurile Culbotei, cresc mulți copaci de salcie, plop, arțar.[1]
Este necesară reparația capitală a construcțiilor izvorului, cât și reconstrucția canalelor de scurgere a apei. Se recomandă și instalarea unui panou informativ.[1]
Referințe[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Postolache, Gheorghe; David, Anatolie; Pascari, Viorica; Nicora, Igor (). Ariile protejate din Moldova. Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Ecologie și Geografie, Institutul de Zoologie et al. Vol. 1: Monumente ale naturii: geologice, paleontologice, hidrologice, pedologice. Știința. p. 119. ISBN 978-9975-85-058-2.
| |||||||||||||||||||
.jpg)
