Izvoarele din satul Ordășei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Izvoarele din satul Ordășei
Categoria III IUCN (Monument al naturii)

Izvorul din amonte
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Raionul Telenești
Republica Moldova
Coordonate47°41′20″N 28°29′49″E ({{PAGENAME}}) / 47.688772°N 28.497065°E
Suprafață1,2 ha  Modificați la Wikidata

Izvoarele din satul Ordășei sunt un monument al naturii de tip hidrologic în raionul Telenești, Republica Moldova. Sunt amplasate pe coasta stângă a râului Răut, satul Ordășei. Ocupă o suprafață de 1,2 ha. Aria protejată este administrată de Primăria satului Ordășei.[1]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Monumentul hidrologic este compus din două izvoare amplasate în perimetrul satului Ordășei: izvorul nr. 1 se află în amonte de podul peste Răut dintre Ordășei și Pistruieni, izvorul nr. 2 este amplasat în aval de același pod. Distanța între ele este de aproximativ 500 m. Ambele izvoare sunt ascunse în subsolul unor mici construcții din piatră de Cosăuți, unde izvorăsc dintr-o țeavă în uluce de beton.[2]

Ambele izvoare sunt cu apă rece, grad de mineralizare oligomineral și descendente din roci compacte din punct de vedere geologic,[2] dar după compoziția chimică izvorul nr. 1 are apă sulfat-hidrocarbonată–sodiu-magnezică (HCO3 – SO4; Na – Mg),[3] în timp ce izvorul nr. 2 are apă sulfat-hidrocarbonată–sodiu-calciu-magnezică (HCO3 – SO4; Na – Ca – Mg).[4] Alte particularități chimice sunt enumerate în tabelul de mai jos:[4]

Indici Parametri
Izvorul nr. 1 Izvorul nr. 2
pH 7,6-7,7 7,7-8,0
poluare cu nitrați 29-63 mg/l (0,6-1,3 CMA) 32-77 mg/l (0,6-1,5 CMA)
mineralizare 1.245-1.547 mg/l 1.772-2.067 mg/l
duritate 2,0-2,4 CMA 1,7-1,8 CMA

CMA — concentrația maxim admisă

Statut de protecție[modificare | modificare sursă]

Izvoarele reprezintă obiecte hidrologice de importanță națională, în special pentru amplasamentul pitoresc și un debit mare și constant (20 l/minut la primul izvor și 30 l/minut la al doilea). Sunt o sursă de apă pentru gospodăriile din apropiere, dar apa poate fi utilizată doar în scopuri tehnice, din cauza valorilor ridicate ale durității și mineralizării[2] și a pericolului de salinizare a solului prin irigație.[5] În preajma izvoarelor cresc arbori solitari și se observă o poluare a solului moderată.[2] Izvorul nr. 2 se află în vecinătatea imediată a unor case de locuit.[4]

Pentru ameliorarea situației ecologice, se recomandă înverzirea terenului adiacent, amenajarea și menținerea construcțiilor izvoarelor, înlăturarea gunoiștilor din apropiere și instalarea unui panou informativ.[2]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Izvorul din amonte
Izvorul din aval

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în . 
  2. ^ a b c d e Postolache et al. 2016, p. 135-136.
  3. ^ Postolache et al. 2016, p. 135.
  4. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 136.
  5. ^ Lozan, Raisa; Tărîță, Anatolie; Sandu, Maria; Gladchi, Viorica; Moșanu, Elena; Procopii, Diana; Spătaru, Petru; Jabin, Veaceslav; Țurcan, Svetlana (aprilie 2011). „Izvorul – indicator al stării ecologice a teritoriului (raioanele Orhei, Telenești și Șoldănești)” (PDF). Mediul Ambiant (2 (56)): 18. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Postolache, Gheorghe; David, Anatolie; Pascari, Viorica; Nicora, Igor (). Ariile protejate din Moldova. Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Ecologie și Geografie, Institutul de Zoologie et al. Vol. 1: Monumente ale naturii: geologice, paleontologice, hidrologice, pedologice. Știința. pp. 135–136. ISBN 978-9975-85-058-2. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]