Lista monumentelor naturii de tip hidrologic din Republica Moldova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Ariile protejate din Republica Moldova sunt categorizate în mai multe tipuri, unul din care este monumente naturale. Acestea, la rândul lor, se împart în geologice sau paleontologice, hidrologice și botanice.

Lista dată conține cele 31 de monumentele naturii de tip hidrologic, conform Legii nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat.[1]

Denumire Raion Amplasare Proprietar Suprafață Coordonate Imagine
Izvorul din satul Bursuc FR satul Bursuc, în râpa de lângă pod[1] Primăria comunei Japca[2] 1,5[1] sau 0,08[2] ha 47°58′15″N 28°44′19″E / 47.970822°N 28.738746°E
Izvorul din satul Ocnița CC satul Ocnița[1] Întreprinderea Agricolă „Rassvet”[1] 1[1] ha 48°08′05″N 28°38′48″E / 48.134666°N 28.646657°E
Izvorul de apă minerală din comuna Hîrjauca CL marginea de vest a satului Mîndra din comuna Hîrjauca,[3] în partea de jos a vâlcelei „Hîrtop” de pe malul râului Ichel[1] Sanatoriul „Codru”[3] 1,5[1] sau 0,06[3] ha 47°19′13″N 28°15′29″E / 47.320396°N 28.257992°E
Izvoarele nr. 1 și nr. 2 din satul Nișcani CL pe un deal din preajma satului Nișcani și în satul propriu-zis[4] Primăria satului Nișcani[4] 1[1] sau 0,6[4] ha 47°16′27″N 28°20′40″E / 47.274274°N 28.344571°E MD.CL.Nișcani - water springs (protected area) - may 2017 - 09.jpg
vezi mai multe
Izvorul lui Ștefan cel Mare CL la sud-est de satul Vălcineț[5] Primăria satului Vălcineț[5] 0,5[1] sau 0,72[5] ha 47°15′16″N 28°09′56″E / 47.254537°N 28.165461°E MD.CL.Vălcineț - Izvorul lui Ștefan cel Mare - may 2016 - 04.jpg
vezi mai multe
Izvorul lui Suvorov CS vâlceaua de la 1,5 km nord-vest de satul Hagimus[6] Primăria comunei Hagimus[6] 0,5[6] ha 46°46′11″N 29°28′15″E / 46.769659°N 29.470732°E
vezi mai multe
Izvoarele minerale din satul Onițcani CR satul Onițcani[7][8] și valea râului Rădi[8][9] Primăria satului Onițcani[7][8][9] 1,5[1] sau 1,02[7][8][9] ha 47°09′44″N 29°02′22″E / 47.162125°N 29.039416°E Izvor în Onițcani.jpg
Izvorul din satul Horodiște DN la est de satul Horodiște[10] SRL „Lacul albastru”[10] 5[1] sau 5,5[10] ha 48°15′59″N 27°49′20″E / 48.266481°N 27.822318°E
Izvorul din satul Plop DN partea centrală a satului Plop[11] Primăria satului Plop[11] 2[1] sau 2,22[11] ha 48°15′24″N 27°42′17″E / 48.25671°N 27.704613°E Izvoare Plop Dondiuseni (6).jpg
vezi mai multe
Izvorul din satul Fîntînița DN partea de sud-est a satului Fîntînița[12] Primăria comunei Fîntînița[12] 2[12] ha 48°06′19″N 27°41′51″E / 48.105254°N 27.697493°E
Izvorul din satul Mîndîc DN partea de nord a satului Mîndîc, pe malul stâng al râului Cubolta[13] Primăria satului Mîndîc[13] 0,5[1] sau 0,07[13] ha 48°09′28″N 27°47′16″E / 48.157751°N 27.787793°E
Izvoarele din satul Cotova DR satul Cotova, de-a lungul albiei râului Căinari[1] Primăria satului Cotova[14][15][16] 6[1] sau 3,66[14][15][16] ha 48°09′38″N 27°57′10″E / 48.160462°N 27.952795°E
Havuzul Mare DB partea de sud a orașului Dubăsari[17] Primăria orașului Dubăsari[17] 1[17] ha 47°15′11″N 29°09′26″E / 47.253137°N 29.157282°E
Izvorul din satul Nemțeni HN la nord de satul Nemțeni[18] Primăria satului Nemțeni[18] 0,5[18] ha 46°55′22″N 28°06′56″E / 46.922876°N 28.115564°E
Izvorul de lângă stația de cale ferată Naslavcea OC în preajma stației de cale ferată Naslavcea[19] Primăria satului Naslavcea[19] 0,5[19] ha 48°26′09″N 27°34′30″E / 48.43584°N 27.574954°E
Izvorul din satul Codreni OC la vest de biserica din satul Codreni[1] Primăria comunei Vălcineț[20] 1[1] sau 0,56[20] ha 48°25′49″N 27°43′20″E / 48.430187°N 27.722266°E MD.OC.Codreni - izvorul din Codreni - apr 2018 - 04.jpg
vezi mai multe
Izvorul din satul Cucuruzeni OR pe malul drept al râului Cogâlnic, în partea de sud a satului Cucuruzeni[21] Primăria comunei Cucuruzeni[21] 0,5[1] sau 0,28[21] ha 47°28′51″N 28°43′41″E / 47.480857°N 28.727985°E MD.OR.Cucuruzeni - spring of Cucuruzeni - aug 2017 - 11.jpg
vezi mai multe
Izvorul din satul Izvoare OR partea de sud a satului Izvoare, în lunca pârâului Drăghinici[22] Primăria comunei Pohrebeni[22] 0,5[22] ha 47°33′00″N 28°57′39″E / 47.549898°N 28.960771°E
Izvorul din satul Jeloboc OR la 1 km sud-est de satul Jeloboc[1] Primăria satului Piatra[1] 10[1] ha 47°21′55″N 28°55′24″E / 47.365211°N 28.923247°E Izvorul Jeloboc Orhei (6).jpg
vezi mai multe
Izvoarele din satul Horodiște RZ regiunile de sud,[23] sud-est[24][25] și vest[26] ale satului Horodiște Primăria comunei Horodiște[23][24][25][26] 1,5[1] sau 0,46[23][24][25][26] ha 47°36′47″N 28°56′39″E / 47.612969°N 28.944125°E
Izvoarele din satul Molochișul Mare RB satul Molochișul Mare[1] Întreprinderea Agricolă „Krasnîi Octeabri”[1] 1[1] ha 47°51′32″N 29°03′26″E / 47.858818°N 29.057185°E
Izvorul din satul Stroiești RB satul Stroiești[1] Întreprinderea Agricolă „Iskra”[1] 1[1] ha 47°53′09″N 28°56′11″E / 47.88583°N 28.936412°E Izvor Stroiesti Rabnita (3).jpg
vezi mai multe
Ecosistemul acvatic „La Moară” RS la vest de satul Recea[1] Primăria satului Recea[1] 42[1] ha 47°53′14″N 27°40′06″E / 47.887352°N 27.66837°E MD.RS.Recea - ecosistemul acvatic „La Moară” - apr 2018 - 01.jpg
vezi mai multe
Rezervorul de apă de pe râul Ciuluc SG la 1,5 km est de satul Mihailovca[27] Primăria comunei Prepelița[27] 8,6[1] sau 56,3[27] ha 47°35′20″N 28°16′59″E / 47.588993°N 28.2831°E MD.SG.Mihailovca - rezervorul de apă de pe râul Ciuluc - apr 2018 - 06.jpg
vezi mai multe
Izvoarele din satul Vărăncău SR satul Vărăncău[28][29][30] Primăria comunei Vărăncău[28][29][30] 2[1] sau 0,52[28][29][30] ha 48°03′57″N 28°30′32″E / 48.065871°N 28.508819°E
Izvorul Cărăușilor SD panta dreaptă a râulețului Cușmirca, în partea de sud a satului Climăuții de Jos[31] Primăria comunei Climăuții de Jos[31] 0,5[1] sau 0,06[31] ha 47°56′33″N 28°48′00″E / 47.942633°N 28.799967°E
Izvorul din preajma satului Zahorna SD vâlceaua din vestul satului Zahorna[32] Primăria comunei Dobrușa[32] 1[1] sau 0,15[32] ha 47°47′42″N 28°32′46″E / 47.795016°N 28.546244°E
Izvorul din satul Sămășcani SD valea satului Sămășcani,[1] în partea de est a acestuia[33] Primăria satului Sămășcani[33] 1,5[1] sau 0,09[33] ha 47°45′17″N 28°42′06″E / 47.754844°N 28.701755°E
Izvorul din satul Copceac GE vâlceaua de la marginea satului Copceac[1] Primăria satului Copceac[34] 1,5[1] ha 45°50′37″N 28°42′02″E / 45.843695°N 28.700553°E
Izvoarele din satul Ordășei TL coasta stângă a râului Răut, satul Ordășei[1] Primăria satului Ordășei[1] 1,2[1] ha 47°41′20″N 28°29′49″E / 47.688772°N 28.497065°E MD.TL.Ordășei - izvorul amonte din Ordășei - aug 2017 - 17.jpg
vezi mai multe
Izvor – havuz TG centrul satului Proteagailovca[1] Primăria municipiului Bender[35] 1[1] ha 46°49′49″N 29°25′35″E / 46.83035°N 29.426256°E Весенний фонтан(общий вид) 2.jpg
vezi mai multe

Amplasare[modificare | modificare sursă]

Repartizarea monumentelor hidrologice pe harta țării

Cele 31 de monumente hidrologice sunt dislocate pe întreg teritoriul țării, în 19 unități administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova. Majoritatea — 29 din ele — sunt izvoare, dintre care două sunt cu apă minerală, iar altele două sunt izvoare-havuz. Celelalte două obiective protejate sunt un ecosistem acvatic și un rezervor de apă. Unele arii protejate includ mai multe obiecte, până la șapte în cazul izvoarelor din Horodiște, Rezina.[36]

Au o suprafață totală de 99,8 ha. Majoritatea sunt cu suprafață mică (aproximativ 0,5-2 ha). Ariile cu mai multe obiecte protejate au suprafețe mai mari (5-10 ha), iar ecosistemul acvatic „La Moară” se întinde pe o suprafață de 42 ha — aproape jumătate din suprafața totală.[36]

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Particularități fizice[modificare | modificare sursă]

Conform clasificării izvoarelor după situația geologică,[37] majoritatea monumentelor hidrologice sunt descendente de strat, de terasă, de vale, de luncă sau din roci compacte. După temperatura apei, toate izvoarele au apă rece. După gradul de mineralizare, majoritatea sunt oligominerale (până la 500 mg/l săruri); doar două izvoare — unul din Onițcani și al doilea din Hîrjauca — furnizează apă minerală, aceasta având și proprietăți curative.[36]

Debitul apei variază de la câțiva litri pe minut până la câteva sute de tone pe oră. Cel mai mare debit este înregistrat la izvorul Jeloboc de lângă Orhei (260 m3/oră). Se remarcă și izvoarele din Codreni, Horodiște, Plop, Cucuruzeni, Sămășcani, Vălcineț, Copceac.[36]

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Calitatea apelor subterane depinde de structura geologică a straturilor traversate și de factorii hidrodinamici.[38] Aflându-se sub pământ, apa are parametri relativ constanți, dar aceștia se schimbă odată ajunsă apa la suprafață, din cauza poluării solului și a apei. Astfel, apa din depunerile atmosferice și cea provenită din irigare transportă spre acviferul subteran substanțe precum săruri solubile, pesticide, îngrășăminte etc. și îl afectează în măsura în care o permit caracteristicile mediului poros din zona de pătrundere spre pânza de apă. De aceea, componența chimică a apei din monumentele hidrologice variază în funcție de poluare și particularitățile geologice ale zonei.[36]

După conținutul sărurilor dizolvate, al ionilor de clor, al sulfaților și nitraților, cât și după nivelul pH, apa din monumentele hidrologice de obicei corespunde normativului de apă potabilă.[36] Unele surse de apă, precum izvoarele din Ordășei, au o concentrație ridicată de ioni de NO3-, altele au apă dură sau un grad ridicat de mineralizare.[39]

Statut de protecție[modificare | modificare sursă]

Panou informativ instalat deasupra izvorului lui Ștefan cel Mare din Vălcineț

Lista monumentelor naturii de tip hidrologic a fost oficializată prin publicarea Legii nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat în art. 442 din Monitorul Oficial nr. 66-68, la 16 iulie 1998.[36] Până în 2019, legea a avut 20 de modificări, majoritatea de terminologie, care nu au afectat lista monumentelor hidrologice. Conform acestei legi, monumentele hidrologice includ lacuri și alte bazine acvatice, izvoare, râuri, albii vechi și alte obiecte unice sau reprezentative din punct de vedere hidrologic.[1]

Importanța deosebită a acestor obiecte protejate, valoarea lor științifică și necesitatea măsurilor de protecție sunt subliniate în mai multe lucrări enciclopedice de mediu.[40][41] Doar câteva au fost recent restaurate și amenajate (precum cele din Plop, Fîntînița, Jeloboc, Cotova), restul aflându-se într-o stare nesatisfăcătoare. Majoritatea monumentelor hidrologice sunt lipsite de panouri informative. Este recomandată întreprinderea unei serii de măsuri pentru ameliorarea situației ecologice a acestor arii protejate: amenajarea teritoriului adiacent zonei protejate, inclusiv prin sădirea de copaci, lichidarea gunoiștilor, interzicerea pășunatului etc.[39]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq ar as at „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în . 
  2. ^ a b Postolache et al. 2016, p. 127.
  3. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 147.
  4. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 149.
  5. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 148.
  6. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 143.
  7. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 140.
  8. ^ a b c d Postolache et al. 2016, p. 141.
  9. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 142.
  10. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 117.
  11. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 116.
  12. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 118.
  13. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 119.
  14. ^ a b Postolache et al. 2016, p. 123.
  15. ^ a b Postolache et al. 2016, p. 124.
  16. ^ a b Postolache et al. 2016, p. 125.
  17. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 139.
  18. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 150.
  19. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 114.
  20. ^ a b Postolache et al. 2016, p. 115.
  21. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 146.
  22. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 137.
  23. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 131.
  24. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 132.
  25. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 133.
  26. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 134.
  27. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 145.
  28. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 120.
  29. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 121.
  30. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 122.
  31. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 130.
  32. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 128.
  33. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 129.
  34. ^ Postolache et al. 2016, p. 151.
  35. ^ Postolache et al. 2016, p. 144.
  36. ^ a b c d e f g Postolache et al. 2016, p. 112.
  37. ^ Zăvoianu, I. (). Hidrologie, ed. a IV-a. București: Editura Fundației „România de Mâine”. 
  38. ^ Varduca, A. (). Protecția calității apelor. București: Ed. HGA. 
  39. ^ a b Postolache et al. 2016, p. 113.
  40. ^ Pârvu, Constantin (). Dicționar enciclopedic de mediu. București: Ed. Regia Autonomă, „Monitorul Oficial”. 
  41. ^ Dediu, I. (). Enciclopedie de ecologie. Academia de Științe a Moldovei. Chișinău: Știința. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Postolache, Gheorghe; David, Anatolie; Pascari, Viorica; Nicora, Igor (). Ariile protejate din Moldova. Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Ecologie și Geografie, Institutul de Zoologie et al. Vol. 1: Monumente ale naturii: geologice, paleontologice, hidrologice, pedologice. Știința. ISBN 978-9975-85-058-2. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]