Ion Jovin

Membru post-mortem al Academiei Române

Ion Jovin (n. 8 ianuarie 1899, comuna Felnac (fostul comitat Timiș) – d. 1994) a fost un medic român, profesor universitar, fondatorul radioterapiei românești și membru post-mortem al Academiei Române în 2017.

Date biografice

Ion Jovin s-a născut la 8 ianuarie 1899 în comuna Felnac (fostul comitat Timiș).

Studii

A urmat studiile primare în limba română și maghiară la Arad, iar studiile gimnaziale și liceale la Liceul catolic în limba maghiară la Arad, absolvind examenul de bacalaureat în anul 1917. Din toamna aceluiași an, a urmat studiile universitare la Facultatea de Medicină din Budapesta, pe care le-a întrerupt timp de un an datorită absolvirii Școlii de Ofițeri de artilerie și a înrolării sale pe frontul italian de pe Piave.

Din 1919, a urmat studiile Facultății de Medicină din Cluj, devenind succesiv între anii 1920-1923 preparator la Catedra de anatomie patologică și la Clinica de Boli Infecțioase și asistent în cadrul clinicii respective. În 1923, cu ajutorul unei burse oferite de către statul român, a urmat cursuri de specializare în anatomie patologică la Berlin și Freiburg, iar din 1924, a urmat cursuri universitare de radiologie la Facultatea de Medicină din Paris. Experiența pariziană a fost marcată de diferite stagii de practică, prin intermediul cărora a avut oportunitatea de a cunoaște și de a se remarca în rândul unor medici specialiști precum Alexandre Lacassagne, Claudius Regaud sau Raoul Coutard.

În 1926, a absolvit Facultatea de Medicină din Paris cu o teză care trata un subiect mai puțin cercetat în acea perioadă, limfoepiteliomul, Lacassagne oferindu-i posibilitatea de a deveni profesor universitar în cadrul aceleiași facultăți, însă Jovin a refuzat deoarece a dorit să devină medic în România ca semn de recunoaștere față de bursa primită.

Viața și activitatea

În timpul studenției, Ion Jovin a devenit membru în fruntea Societății Academice "Petru Maior", alături de alți români care studiau în Budapesta. A fost martor ocular în timpul evenimentelor desfășurate în Imperiul Austro-Ungar în contextul Primului Război Mondial, care l-au influențat să se retragă de la facultate și să revină în Arad, unde a devenit funcționar în cadrul Consiliului Național Român condus de Ștefan Cicio Pop. A fost unul dintre delegații desemnați să participe la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 în urma alegerilor organizate la Budapesta în 26-27 noiembrie 1918.

La scurt timp după revenirea în România, cu sprijinul material al inginerului Mihai Constantinescu, a fondat primul centru național de radioterapie la spitalul Colțea din București, cuprinzând "150 miligrame radium, două posturi de roentgenterapie profundă și 6 paturi".

A debutat publicistic în 1928 în revista "Spitalul" cu un text asupra activității centrului, publicând până în anul 1947 aproximativ 154 de articole și studii de specialitate din domeniul radiologiei și radioterapiei. Între 1928-1942, a deținut diferite funcții importante (consilier tehnic în cadrul Ministerului Sănătății (1928), asistent și șef de lucrări la Facultatea de Medicină din București, președintele Societății de Radiologie (din 1933, timp de trei mandate), conferențiar universitar doctor în cadrul catedrei de radiologie a facultății (din 1938, în urma absolvirii studiilor doctorale în 1931) etc.).

A devenit membru corespondent și onorific al unor foruri academice și universitare (Academia de Științe Medicale (1947), Societatea Franceză de Radiologie (1956), Societatea Braziliană de Radiologie (1970) etc.), fiind distins cu diferite decorații precum medalia franceză Antoine Béclère (1973) drept recunoaștere a contribuției sale aduse dezvoltării radiologiei.

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – J