Ion Bordea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ion Bordea
Ion Bordea cropped.jpeg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Tărlungeni, Tărlungeni, Brașov, România Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Austro-Ungaria
Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București  Modificați la Wikidata

Ion Bordea,[1] menționat în unele surse ca Ioan Bordea,[2][3] (n. 5 august 1871, Tărlungeni, Brașov – d. 8 mai 1947)[4] a fost un medic român, membru al delegației trimise de guvernul Vechiului Regat al României la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. A fost directorul Serviciului sanitar al României și senator de drept în Parlament.

Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]

Ion Bordea s-a născut la 5 august 1871[4] (sau, după alte surse,[1] la 3 august 1874) în satul Tărlungeni din comitatul Brașov. Părinții lui au fost Grigore și Maria Bordea, țărani români. A urmat clasele primare la școala confesională din comună și liceul la Brașov (actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”). Din 1898 a urmat cursurile Facultății de Medicină din București, obținând titlul de doctor cu teza „Docimazia hepatică” sub conducerea lui Mina Minovici.[1]

Din 1902 a funcționat ca medic rural în județul Vaslui, iar apoi ca medic primar al aceluiași județ. Spirit umanist și profund democratic, a luat apărarea țăranilor răsculați arestați în 1907, atrăgându-și caracterizarea de „socialistul”.[1] Experiența sa de medic de plasă este descrisă ulterior în termeni dramatici în memoriile sale Zile trăite, din amintirile unui fost medic rural, publicate în 1938.[5]

În Primul Război Mondial (1916-1918), a fost mobilizat în cadrul armatei române cu gradul de medic maior și trimis la spitalele de răniți din Odesa și Poltava. A contractat o gravă congestie pulmonară, iar după însănătoșire i s-a încredințat sarcina de a coordona Serviciul sanitar civil și cel al armatei, într-o perioadă dificilă, afectată de epidemia de tifos exantematic.[6]

Participarea la Marea Unire[modificare | modificare sursă]

Conducerea Serviciului sanitar[modificare | modificare sursă]

A fost directorul Serviciului Sanitar al României și autorul renumitului tratat „Serviciul Sanitar al României și Igienă Publică între anii 1905-1922“. A făcut parte din Liga „Deșteptarea", fondată în 1912, sub patronajul lui Spiru Haret și al lui Ion Cantacuzino, pentru a milita în vederea ridicării social-economice și culturale a țărănimii.[7]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Coperta lucrării Din mărețele zile ale neamului, 1919
  • Sfaturi pentru păstrarea sănătăței, Institutul de arte grafice „Speranța”, București, 1908
  • Sfaturi și învățături pentru femeile lehuze, Institutul de arte grafice „Speranța”, București, 1909
  • Din mărețele zile ale neamului. „Unirea” în Ardeal, Institutul de arte grafice C. Sfetea, București, 1919
  • Serviciul sanitar al României și igiena publică între anii 1905-1922, Tipografia „Cultura”, București, 1924
  • Zile trăite, din amintirile unui fost medic rural, în „România Medicală”, nr. 34, Institutul de arte grafice „Eminescu” S.A., București, 1938
  • Salvarea - Brașov după zece ani de activitate, Institutul de arte grafice „Astra”, Brașov, 1939

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Florea Marin, Medicii și Marea Unire, p. 108
  2. ^ Bologa, Valeriu L., Ardelenii și începuturile medicinii românești (dela Piuariu până la Babeș), Transilvania, Anul 75 Iulie—August 1942 Nr. 7—8, p. 565, accesat la 11 ianuarie 2019
  3. ^ Nagy napok emléke - 1918. december 1, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1988, p. 99
  4. ^ a b Liliana Rogozea, Angela Repanovici, Cristina Borzan, Florin Leașu, Ion Moleavin, Codruța Nemet, „Documente despre și de Ioan Bordea la Arhivele Statului din Brașov”, în Acta Mvsei Porolissensis, XXVIII-XXIX/2006-2007, pp. 371-384
  5. ^ Constantin Bărbulescu, România medicilor, p. 63
  6. ^ Florea Marin, Medicii și Marea Unire, p. 111
  7. ^ V. L. Bologa, G. Brătescu, B. Duțescu, Șt. M. Milcu (red.). Istoria medicinei românești. Editura Medicală, București, 1972

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
  • Constantin Bărbulescu, România medicilor. Medici, țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910, Editura Humanitas, București, 2015
Lectură suplimentară
  • Stelian Neagoe, Marea Unire a românilor în izvoare narative, Editura Eminescu, București, 1984, pp. 151-161

Legături externe[modificare | modificare sursă]