Iodură de taliu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Iodură de taliu
structura 3D
structura 3D
Denumiri
Alte denumiri Iodură de taliu (I)
Identificare
Număr CAS 7790-30-9
Informații generale
Formulă chimică TlI
Aspect cristale galbene sau albe, care devin roșii peste 170 °C
Masă molară 331.29 g/mol
Proprietăți
Densitate 7,29 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 442 °C, 715 K, 828 °F
Punct de fierbere 823 °C, 1096 K, 1513 °F
Solubilitate greu solubil în apă
| colspan="2" style="line-height: 1.0;|
T : ToxicN : Periculos pentru mediu
Toxic, Periculos pentru mediu,

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Iodura de taliu este o sare a taliului cu acidul iodhidric cu formula TlI. Este greu solubilă în apă și are o culoare galben-albă.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Chimice[modificare | modificare sursă]

  • Sub acțiunea luminii, iodura de taliu se descompune:

Obținere[modificare | modificare sursă]

Iodura de taliu se obține prin reacția dintre o iodură (alcalină sau incoloră) și azotatul de taliu:

O altă metodă de obținere este sinteza dintre elemente:

Sau prin acțiunea dintre acidul iodhidric și oxidul, carbonatul sau hidroxidul de taliu:

Utilizări[modificare | modificare sursă]

  • Iodură de taliu este introdusă în lămpile de iluminat cu halogenuri.
  • Iodura de taliu ultrapură este folosită ca detector de radiații de unde scurte.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ripan, Raluca (1961). Manual de lucrări practice de chimie anorganică. Editura de stat didactică și pedagogică. pp. 155
  • Химическая энциклопедия / Редкол.: Кнунянц И.Л. и др.. — М.: Советская энциклопедия, 1995. — Т. 4. — 639 с. — ISBN 5-82270-092-4
  • Справочник химика / Редкол.: Никольский Б.П. и др.. — 2-е изд., испр. — М.-Л.: Химия, 1966. — Т. 1. — 1072 с.
  • Справочник химика / Редкол.: Никольский Б.П. и др.. — 3-е изд., испр. — Л.: Химия, 1971. — Т. 2. — 1168 с.
  • Рипан Р., Четяну И. Неорганическая химия. Химия металлов. — М.: Мир, 1971. — Т. 1. — 561 с.