Iodură de potasiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iodură de potasiu
Sticlă de ceas cu iodură de potasiu
Sticlă de ceas cu iodură de potasiu
Nume IUPAC
Alte denumiri iodură potasică
Identificare
Număr CAS 7681-11-0
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică KI
Aspect cristale de culoare albă
Masă moleculară 166,0028 g/mol
Proprietăți
Densitate
Starea de agregare solidă
Punct de topire 212 °C
Punct de fierbere 440 °C
Solubilitate bună în apă 2160 g/l la 20 °C
Solubilitate
Miros
Miros inodor
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Hazard N.svg
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
1
0
-
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Iodura de potasiu este sarea de potasiu a acidului iodhidric. Este o pulbere albă ce se obține din iod și hidroxid de potasiu. Eliberează iod prin reacție cu clorul sau acidul sulfuric și servește la tratarea carenței de iod prcum și ca prim ajutor în caz de contaminare radioactivă.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Chimice[modificare | modificare sursă]

La electroliza iodurii de potasiu se obține iod elementar.

Precipitarea iodurii de cupru:În reacția cu sulfatul de cupru, iodura de potasiu precipită iodura de cupru (II) care, fiind instabilă, trece în monoiodură de cupru, după reacția:

\mathrm{4KI (aq) + 2CuSO_4 \longrightarrow 2K_2 SO_4 + 2CuI_2}
\mathrm{2CuI_2 = 2CuI + I_2}

Procedura Wagner: Acest procedeu ajută la obținerea iodului și implică o iodură alcalină; cel mai adesea, se folosește iodura de potasiu, care este tratată, în mediu acid, cu clorură de fier (III). În urma reacției rezultă clorură de fier (II), clorură de potasiu și iod elementar:

\mathrm{2FeCl_3 + 2KI \longrightarrow 2FeCl_2 + 2KCl + I_2}

Procedeul scoțian (Metoda Wollaston): Prin tratarea la cald a unui amestec de iodură de potasiu cu bioxid de mangan și acid sulfuric de concentrație 50%, se obține sulfat de potasiu, sulfat de mangan, iod elementar și apă:

\mathrm{2KI + MnO_2 + 2H_2 SO_4 \longrightarrow K_2 SO_4 + MnSO_4 + I_2 + 2H_2 O}

Medicale[modificare | modificare sursă]

Iodul radioactiv este unul dintre produsele secundare ale reacției chimice a uraniului din centralele electrice nucleare.[1] În condițiile în care tiroida tinde să acumuleze iod radioactiv, persoanele aflate în pericol pot lua iodură de potasiu, ce conține iod stabil și apără glanda tiroidă.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Manual de lucrări practice de chimie anorganică (Metaloizi), de Acad. Prof. Raluca Ripan, Editura Didactică și Pedagogică, 1961, pp. 140-141