Iodură de potasiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iodură de potasiu
Sticlă de ceas cu iodură de potasiu
Sticlă de ceas cu iodură de potasiu
Denumiri
Alte denumiri iodură potasică
Identificare
[K+].[I-][1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS 7681-11-0
Informații generale
Formulă chimică KI
Aspect cristale de culoare albă
Masă molară 166,0028 g/mol
Starea de agregare solidă
Punct de topire 212 °C
Punct de fierbere 440 °C
Solubilitate bună în apă 2160 g/l la 20 °C
Miros inodor
| colspan="2" style="line-height: 1.0;|
Hazard N.svg
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
1
0
-
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Iodura de potasiu este sarea de potasiu a acidului iodhidric. Este o pulbere albă ce se obține din iod și hidroxid de potasiu. Eliberează iod prin reacție cu clorul sau acidul sulfuric și servește la tratarea carenței de iod prcum și ca prim ajutor în caz de contaminare radioactivă.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Chimice[modificare | modificare sursă]

La electroliza iodurii de potasiu se obține iod elementar.

Precipitarea iodurii de cupru:În reacția cu sulfatul de cupru, iodura de potasiu precipită iodura de cupru (II) care, fiind instabilă, trece în monoiodură de cupru, după reacția:

Procedura Wagner: Acest procedeu ajută la obținerea iodului și implică o iodură alcalină; cel mai adesea, se folosește iodura de potasiu, care este tratată, în mediu acid, cu clorură de fier (III). În urma reacției rezultă clorură de fier (II), clorură de potasiu și iod elementar:

Procedeul scoțian (Metoda Wollaston): Prin tratarea la cald a unui amestec de iodură de potasiu cu bioxid de mangan și acid sulfuric de concentrație 50%, se obține sulfat de potasiu, sulfat de mangan, iod elementar și apă:

Medicale[modificare | modificare sursă]

Iodul radioactiv este unul dintre produsele secundare ale reacției chimice a uraniului din centralele electrice nucleare.[2] În condițiile în care tiroida tinde să acumuleze iod radioactiv, persoanele aflate în pericol pot lua iodură de potasiu, ce conține iod stabil și apără glanda tiroidă.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Iodură de potasiu", potassium iodide (în engleză), PubChem, accesat la 18 noiembrie 2016 
  2. ^ a b Ministrul Sănătății ia în calcul posibilitatea de a achiziționa iodură de potasiu, dar susține că nu are nicio legătură cu Japonia, 24 martie 2011, Robert Veress, Gândul, accesat la 20 mai 2013

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Manual de lucrări practice de chimie anorganică (Metaloizi), de Acad. Prof. Raluca Ripan, Editura Didactică și Pedagogică, 1961, pp. 140-141