Ioan Leș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ioan Leș
Date personale
Născut (72 de ani) Modificați la Wikidata
Făurești, Copalnic-Mănăștur, Maramureș, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Venezuela Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Haiti Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Jamaica Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Barbados Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Venezuela Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Membru al Camerei Deputaților a României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaSibiu

Partid politicFSN ()
Alma materUniversitatea Babeș-Bolyai din Cluj

Ioan Leș (n. , Făurești, Copalnic-Mănăștur, Maramureș, România) este un jurist român, care a îndeplinit demnitatea de deputat în Parlamentul României, fiind ales în urma alegerilor din mai 1990 pe listele Frontului Salvării Naționale, în circumscripția teritorială Sibiu (1990-1992).

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la data de 1 septembrie 1947 în loc. Făurești, jud. Maramureș.

Absolvent al Facultății de Drept Cluj Napoca, promoția 1970, obținând apoi și titlul științific de doctor în drept, sub îndrumarea prof. univ. dr. Grațian Porumb(1977).

În prezent, Ioan Leș este profesor universitar și decan al Facultății de Drept „Simion Bărnuțiu” din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Avocat (1970 – 1975).

Lector universitar la Facultatea de drept economic și administrativ din Sibiu (1975 – 1986).

Judecător la Tribunalul județean Sibiu, ca urmare a desființării Facultății de drept economic și administrativ din Sibiu (1986).

Notar șef la Notariatul de stat județean Sibiu(1987 – 1990).

Profesor universitar titular la Facultatea de Drept "Simion Bărnuțiu" din Sibiu. Conducător de doctorat în domeniul Dreptului procesual civil (din 1997)

Decan al Facultății de Drept a Universității Româno Germane din Sibiu (1998 – 2000)

Decan al Facultății de Drept "Simion Bărnuțiu" din Sibiu(2000 – 2001)

Președinte al Fundației Universitare pentru Integrare Europeană din Sibiu(2000 – 2002)

Membru al Comisiei juridice de acreditare a titlurilor științifice și universitare din M.E.N. (2000 – 2003)

Membru al Comisiei juridice a C.N.E.A.A. (Comisia Națională de Evaluare și Acreditare Academică) (2000 - 2004)

Director coordonator al Institutului de Științe Administrative al României (2001 – 2004)

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

Deputat în Parlamentul României, în urma alegerilor din mai 1990 pe listele Frontului Salvării Naționale, în circumscripția teritorială Sibiu (1990 – 1992). A demisionat din Parlament la data de 19 martie 1992.

Membru în conducerea Frontului Salvării Naționale în calitate de președinte al Comisiei de Etică și Litigii (1990 – 1992)

Vicepreședinte al Comisiei de redactare a Constituției, calitate în care participă la diferite reuniuni internaționale și conduce delegația care a prezentat, pentru prima dată, în decembrie 1990, tezele proiectului de Constituție a României la Centrul O.N.U. din Geneva (1990 – 1991)

Membru al Comisiei pentru drepturile omului din Camera Deputaților (1990 – 1992)

Președinte al Grupului de prietenie România - Venezuela din Parlamentul României (1990 – 1992)

Membru fondator al Institutului Român pentru Drepturile Omului, vicepreședinte al Societății Române pentru Națiunile Unite (1990 – 1992)

Secretar general adjunct al Guvernului României și șef al Departamentului Administrației Publice Locale (1991)

Participant la lucrările Comisiei europene pentru democrație prin drept, condusă de profesorul italian La Pergola (participă la trei conferințe la Veneția) (1990 – 1992).

Activitate diplomatică[modificare | modificare sursă]

Ambasador al României în Venezuela (1992 – 1996);

Ambasador al României în Barbados și Jamaica, cu reședința în Caracas(1993 – 1996);

Ambasador al României în Haiti, cu reședința în Caracas (1994 – 1996);

Ambasador al României în Venezuela (2004 – 2006).

Activitate științifică[modificare | modificare sursă]

Autor a peste 30 tratate, cursuri și monografii în domeniul științelor juridice;

Autor a peste 100 de articole și comentarii de jurisprudență; articole și interviuri în presa centrală și locală din țară și străinătate, precum și la posturile de televiziune, mai ales, în perioada mandatului parlamentar și diplomatic (peste 50 de articole și interviuri);

Membru de onoare al Colegiului de redacție al Revistei Curierul judiciar;

Membru al Colegiului științific al Revistei Române de Executare Silită;

Participare la diferite conferințe sau simpozioane internaționale Caracas, Merida, Valencia, Barcelona, București, Sibiu, Rennes și Oajaca (Mexic);

Distins în anul 2003 de către Institutul Român pentru Drepturile Omului cu diploma pentru merite deosebite în protecția și promovarea drepturilor omului.

Printre lucrările mai recente, care au fost publicate în edituri de prestigiu din țară:

  • Principii și Instituții de Drept procesual civil (Ed. Lumina Lex, București, 3 volume, 1998 - 1999) lucrare care în anul 1999 a primit, din partea Uniunii Juriștilor din România, premiul „Mihail Eliescu” pe anul 1999, pentru cea mai bună lucrare de drept civil;
  • Sancțiunile procedurale în materie civilă, (Ed. Lumina Lex, București, 1997);
  • Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii și a activitătii notariale, (Ed. Lumina Lex, București, 1997);
  • Proceduri civile speciale, (Ed. All Beck, București, 2000);
  • Tratat de drept procesual civil, (Ed. All Beck, București, 2001);
  • Comentariile Codului de procedură civilă(Ed. All Beck, 2 volume, București, 2001);
  • Sisteme judiciare comparate, (Ed. All Beck, București, 2002), lucrare pentru care sa conferit premiul „Victor-Dan Zlătescu” al Uniunii Juriștilor din România, pe anul 2002, pentru cea mai bună monografie de drept comparat;
  • Proceduri civile speciale, (ediția a II-a, Ed. All Beck, București, 2003);
  • Organizarea sistemului judiciar românesc, (Ed. All Beck, București, 2004);
  • Organizarea sistemului judiciar în dreptul comparat, (Ed. All Beck, București, 2005);
  • Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, (Ed. C.H. Beck, București, 2007);
  • Legislația executării silite. Comentarii și explicații, (Ed. C.H. Beck, București, 2007);
  • Instituții juridice contemporane, (Ed. C.H. Beck, București, 2007, lucrare care în anul 2008 a primit, din partea Revistei Române de Drept Privat împreună cu Asociația Henri Capitant - România și în colaborare cu Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România premiul „Henri Capitant” ;

Uniunii Juriștilor din România, premiul "Mihail Eliescu" pe anul 1999, pentru cea mai bună lucrare de drept civil.

  • Tratat de drept procesual civil, (ediția 4, Ed. C.H. Beck, București, 2008);