Hermina Walch-Kaminski
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Hermina Walch-Kaminski | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  București, Principatele Unite Române |
| Decedată | (81 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | medic |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București |
Modifică date / text  | |
Hermina Walch-Kaminski (n. , București, Principatele Unite Române – d. , București, România) , promotoare a igienei sociale, preocupată în mod deosebit de medicina socială, fiind prima femeie medic cu doctoratul obținut în țară.[1]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Hermina Walch s-a născut la 5 octombrie 1869 la București, fiind fiica unui refugiat politic austriac, izgonit din țara sa din cauza ideilor sale revoluționare, și a soției acestuia, Charlotta.
Hermina Walch s-a căsătorit cu dr. Alexandru Kaminski, funcționar superior în Ministerul Sănătății.
A murit la 19 mai 1946, la București, la vârsta de 82 de ani.[1]
Educație[modificare | modificare sursă]
Făcând parte dintr-o familie de cultură ridicată aceasta are parte de o bună educație, urmând studiile secundare la liceul „Mihai Viteazul" și „Sf. Sava", acolo unde este colegă și prietenă cu Iulia Hașdeu și Sarmiza Alimănișteanu. [2]
Bacalaureatul l-a trecut în septembrie 1883, după care se înscrie la două facultăți din București, cea de Științe și cea de Medicină. Astfel, Hermina Walch-Kaminski devine prima femeie româncă absolventă a două facultăți, în anul 1886, respectiv 1887. În anul 1890 obține titlul de doctor în medicină cu o teză amplă, în care își valorifică și experiența didactică: „Studiu asupra stării higienice a Școlilor publice din București”, acesta fiind primul titlu de doctor acordat unei femei în România.[3]
Absolvente ale Facultății de medicină din București[modificare | modificare sursă]
Lista primelor 9 absolvente ale Facultății de medicină din București, cu menționarea anului în care au obținut titlul de doctor:
- Hermina Walch (1890)
- Olga Tulbure (1893)
- Cornelia Chernbach (1893)
- Ecaterina Arbore (1896)
- Elena Proca (1897)
- Lucreția Sion-Moscuna (1898)
- Virgina Alexandrescu (1899
- Roza König (1900)
- Elena Manicatide (1900)[2]
Activitate profesională[modificare | modificare sursă]
A deținut mai multe funcții: în anul 1897 devine medic al Fabricii de tutun și chibrituri, ocupându-se de un număr mare de femei muncitoare, predecesoarea ei fiind Maria Cuțarida. Participă, în anul 1907, la Congresul internațional de igienă și demografie de la Berlin. Cultivându-și în continuare interesul pe care îl are față de problematica igienei, interes amplu explorat și în teza de doctorat, devine inspectoare sanitară a Școlii de fete din București și membră în diferite comisii medico-școlare. Când s-a creat, în 1913, Școala de Infirmiere de Stat, Hermina Walch-Kaminski este numită directoare, în dubla sa calitate, de medic și profesor. În anul 1916 devine și directoare a Spitalului Militar nr.116 din București, obținând gradul de maior. După încheierea războiului aceasta ocupă postul de directoare a unei școli de infirmiere, care funcționa în cadrul spitalelor Colțea și Colentina.A fost, totodată, membră fondatoare a Societății pentru profilaxia tuberculozei și a activat ca membru în conducerea societății Crucea Roșie.[4]
Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]
Lucrările Herminei Walch-Kaminski sunt numeroase, temele abordate fiind în special igiena, medicina școlară și învățământul.
Între acestea se numără:
- Rolul femeii in higiena casnică (1900)
- Influența mobilierului școlar asupra deviațiunior coloanei vertebrale (1908)
- Miopia în școalele secundare de fete (1909)
- Mijloacele educative (1909)
- Cîteva cuvinte despre examenul de absolvire (1910)
Totodată, s-a axat și pe scrieri despre alimentația rațională, combaterea surmenajului în școli, primul ajutor, o lucrare important de menționat fiind un volum de 400 de pagini, unde a cuprins conferințele de educație sanitară ținute voluntar la Crucea Roșie. Fiind si o mare iubitoare de animale, în conferința ținuta de ea "Inteligența și sentimentele la animale", care avea mai apoi sa fie publicată, a discutat despre psihologia animalelor, stabilindu-si astfel titlul de precursoare pe aceasta tematică, la noi în țară. Prin prisma feeriei dramatizate ,,Viorel și Viorica" (1923) și a altor lucrări, ea este considerata și o autoare cazională a unor încercări literare destinate copiilor.[5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Ștefan I.M., V. Firoiu, 1975, Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc, București, Ed. Politică
- ^ a b Ștefan I.M., V. Firoiu (). Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc. Ed. Politică. p. 98.
- ^ „Hermina Walch Kaminski (1864-1946)”. Federația Sanitas. . Accesat în .
- ^ Ștefan I.M., V. Firoiu (). Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc. Ed. Politică. p. 99-100.
- ^ Ștefan I.M., V. Firoiu (). Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc. Ed. Politică. p. 100.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Ștefan I.M., V. Firoiu, 1975, Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc, București, Ed. Politică
- Marcu, George (coord.) - Dicționarul personalităților feminine din România, editura Meronia, București, 2009
Lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]
- C. Manolache, 1939, Scânteetoarea viață a Iuliei Hașdeu, Ed. Cugetarea.