Hermina Walch-Kaminski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hermina Walch-Kaminski
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
București, Principatele Unite Române Modificați la Wikidata
Decedată (81 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București  Modificați la Wikidata

Hermina Walch-Kaminski (n. , București, Principatele Unite Române – d. , București, România) , promotoare a igienei sociale, preocupată în mod deosebit de medicina socială, fiind prima femeie medic cu doctoratul obținut în țară.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Hermina Walch s-a născut la 5 octombrie 1869 la București, fiind fiica unui refugiat politic austriac, izgonit din țara sa din cauza ideilor sale revoluționare, și a soției acestuia, Charlotta.

Hermina Walch s-a căsătorit cu dr. Alexandru Kaminski, funcționar superior în Ministerul Sănătății.

A murit la 19 mai 1946, la București, la vârsta de 82 de ani.[1]

Educație[modificare | modificare sursă]

Făcând parte dintr-o familie de cultură ridicată aceasta are parte de o bună educație, urmând studiile secundare la liceul „ Mihai Viteazul " și „ Sf. Sava ", acolo unde este colegă și prietenă cu Iulia Hașdeu și Sarmiza Alimănișteanu. [2]

Bacalaureatul l-a trecut în septembrie 1883, după care se înscrie la două facultăți din București, cea de științe și cea de medicină. Astfel, Hermina Walch devine prima femeie româncă absolventă a două facultăți, în 1886, respectiv 1887. În anul 1890 obține titlul de doctor în medicină cu o teză amplă, în care își valorifică și experiența didactică: „Studiu asupra stării higienice a Școlilor publice din București”, acesta fiind primul titlu de doctor acordat unei femei în România.[3]

Absolvente ale Facultății de medicină din București[modificare | modificare sursă]

Lista primelor 9 absolvente ale Facultății de medicină din București, cu menționarea anului în care au obținut titlul de doctor:

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

A deținut mai multe posturi: în 1897 devine medic al Fabricii de tutun și chibrituri, ocupându-se de un număr mare de femei muncitoare, predecesoarea ei fiind Maria Cuțarida. Participă în anul 1907 la Congresul internațional de igienă și demografie de la Berlin. Cultivându-și în continuare interesul pe care îl are față de problematica igienei, interes amplu explorat și în teza de doctorat, devine inspectoare sanitară a școlii de fete din București și membră în diferite comisii medico-școlare. Când s-a creat, în 1913, Școala de Infirmiere de Stat, Hermina Walch-Kaminski este numită directoarea ei, în dubla sa calitate de medic și profesor. În anul 1916 devine și directoare a Spitalului Militar nr.116 din București, obținând gradul de maior. După încheierea războiului aceasta ocupă postul de directoare a unei școli de infirmiere, care funcționa în cadrul spitalelor Colțea și Colentina.A fost, totodată, membră fondatoare a Societății pentru profilaxia tuberculozei și a activat ca membru în conducerea societății Crucea Roșie.[4]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Lucrările Herminei Walch-Kaminski sunt numeroase, temele abordate fiind în special igiena, medicina școlară și învățământul.

Între acestea se numără:

  • Rolul femeii in higiena casnică (1900)
  • Influența mobilierului școlar asupra deviațiunior coloanei vertebrale (1908)
  • Miopia în școalele secundare de fete (1909)
  • Mijloacele educative (1909)
  • Cîteva cuvinte despre examenul de absolvire (1910)

Totodată, s-a axat și pe scrieri despre alimentația rațională, combaterea surmenajului în școli, primul ajutor, o lucrare important de menționat fiind un volum de 400 de pagini, unde a cuprins conferințele de educație sanitară ținute voluntar la Crucea Roșie. Fiind si o mare iubitoare de animale, în conferința ținuta de ea "Inteligența și sentimentele la animale", care avea mai apoi sa fie publicată, a discutat despre psihologia animalelor, stabilindu-si astfel titlul de precursoare pe aceasta tematică, la noi în țară. Prin prisma feeriei dramatizate ,,Viorel și Viorica" (1923) și a altor lucrări, ea este considerata și o autoare cazională a unor încercări literare destinate copiilor.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ștefan I.M., V. Firoiu, 1975, Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc, București, Ed. Politică
  2. ^ a b Ștefan I.M., V. Firoiu (). Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc. Ed. Politică. p. 98. 
  3. ^ fsadmin. „Hermina Walch Kaminski (1864-1946) | Federatia Sanitas din Romania”. Accesat în . 
  4. ^ Ștefan I.M., V. Firoiu (). Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc. Ed. Politică. p. 99-100. 
  5. ^ Ștefan I.M., V. Firoiu (). Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc. Ed. Politică. p. 100. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ștefan I.M., V. Firoiu, 1975, Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc, București, Ed. Politică
  • Marcu, George (coord.) - Dicționarul personalităților feminine din România, editura Meronia, București, 2009

Lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]

  • C. Manolache, 1939, Scânteetoarea viață a Iuliei Hașdeu, Ed. Cugetarea.