Herbert Marcuse
| Herbert Marcuse | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Berlin, Imperiul German[5][6][7] |
| Decedat | (81 de ani)[1][2][3][4] Starnberg, RFG[7] |
| Înmormântat | cimitirul din Dorotheenstadt[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (hemoragie cerebrală) |
| Căsătorit cu | Sophie Wertheim[*] Inge Neumann[*] Erica Sherover-Marcuse[*] |
| Număr de copii | 1 |
| Copii | Peter Marcuse[*][7] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Republica de la Weimar.svg){kind=small} Statele Unite ale Americii Republica Federală Germania Germania[8][7] Elveția |
| Ocupație | filozof sociolog[*] teoretician politic[*] cadru didactic universitar[*] politolog[*] |
| Locul desfășurării activității | Berlin |
| Limbi vorbite | limba germană limba engleză |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Herbert Marcuse (Germană: [maʀˈkuːzə]; n. , Berlin, Imperiul German – d. , Starnberg, RFG)[9] a fost un filosof, sociolog și teoretician politic german, asociat cu Școala de Teorie Critică de la Frankfurt. Născut în Berlin, Marcuse a studiat în Berlin, în Frankfurt, și în cele din urmă în Freiburg, unde a și obținut titlul de doctor[10]. A fost o figură proeminentă a Institutului pentru Cercetare Socială bazat în Frankfurt - care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Școala de la Frankfurt. În cărțile sale, a criticat capitalismul, tehnologia modernă, materialismul istoric și cultura divertismentului, susținând că acestea reprezintă noi forme de control social.
La finalul studiilor sale, sfârșitul anilor '60, începutul anilor '70, Marcuse a devenit cunoscut ca unul dintre cei mai proeminenți teoreticieni ai Noii Stângi și a mișcărilor studențești din Germania de Vest, Franța și Statele Unite ale Americii. Celebrat ca „tată al Noii Stângi”[11], cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt Eros și Civilizație (1955) și Omul Unidimensional (1964).[12] Opera marxistă a lui Marcuse a inspirat numeroși intelectuali radicali și activiști politici în anii 1960 și 1979, atât în Statele Unite cât și la nivel internațional.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Andrew Bell. „Herbert Marcuse” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ^ a b „Herbert Marcuse” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ^ a b „Herbert Marcuse” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ^ a b „Herbert Marcuse” (în engleză). Discogs. Wikidata Q504063. Accesat în .
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei; Staatsbibliothek zu Berlin; Biblioteca de Stat a Bavariei; Biblioteca Națională a Austriei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Маркузе Герберт (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ^ a b c d „Catalogul Bibliotecii Naționale Germane” (în germană). Wikidata Q23833686. Accesat în .
- ^ „Herbert Marcuse”. LIBRIS. . Wikidata Q1798125. Accesat în .
- ^ Enciclopedia Universală Britanica. Litera. . p. 33.
- ^ Lemert, Charles (). Social Theory: The Multicultural and Classic Readings. Westview Press.
- ^ Douglas Kellner. „Illuminations”. Accesat în .
- ^ Enciclopedia Universală Britannica. Iași: Editura Litera. . p. 33.
Eroare Lua: too many expensive function calls.